Cumpar optimism!

Cand am inceput sa scriu, pe Weblog, eram mai putin stresat, mai putin nervos si mai tanar. Vorbeam despre pisici, imi permiteam visare, zambeam... N-o mai fac decat cand aud de jafuri reusite, asa cum a fost cel de ieri, de la banca Carpatica, din Constanta. Felicitari hotilor! N-au furat o suma enorma, dar au aratat ceea ce multi stim: Politia poate sa amendeze, sa aresteze si sa abuzeze numai oameni nevinovati.

Totusi nu asta e subiectul, ci faptul ca am avut o discutie cu Simona, in care ne-am exprimat punctele de vedere divergente. Am concluzionat cu faptul ca sunt un negativist antisocial care nu iese din casa fiindca nu vrea sa vada nenorocirile. Cu toate astea, am facut o exceptie si am acceptat o plimbare de dupa-amiaza... Cam asa a iesit:

Chestii misto

Azi am chef sa zambesc. Am senzatia (desi nu e asa) ca am terminat cu toate. Ca nu mai sunt examene, lucrari, teste, proiecte, bani, alergatura, stress... Nu, mai bine tac - nu vreau sa-mi stric buna dispozitie. Azi, atat cat a mai ramas din "azi", vreau sa ma simt bine, sa ma relaxez mental si sa nu injur pe nimeni.

Asa ca azi o sa fac o exceptie. Nu am sa bat campii ca de obicei, nu o sa mai umplu doua pagini de insulte, ci o sa impart cu tine parte din lucrurile care-mi plac si despre care nu se aude mare lucru...

Take 15

Test

Vlad, tu esti?

Pai se putea? Azi am aflat niste detalii pe care nu multi le stiu despre proiectul de la Rosia Montana... Mai stii ce-am zis ieri? Uita!

M-am dat si eu rotund, ca stiu despre magaria din articolul precedent, doar ca sa aflu ca, de fapt, lucrurile stau fix invers: Romania il trage in piept pe Gabriel!

Lucrurile sunt simple: dupa cateva expertize s-a constatat ca la Rosia Montana NU mai este aur! Da, ai citit bine. Ceea ce se afla in subteran este o cantitate infima, a carei extrageri este clar neprofitabila. Niste smecheri din guvern s-au gandit ca pot face o "afacere", plusand (ca in toate scenariile ce includ investitie straina) si mintind cu nerusinare. Cum sta treaba... Au luat legatura cu aceasta firma Gabriel si au oferit contractul de minerit si, binenteles, expertize proprii in care cifrele sunt mult mai mari decat in realitate. Sub scuza ca zacamantul de la Rosia Montana este strategic si numai oamenii nostri pot face o evaluare pertinenta, le-au varat la baieti raportul sub nas, au acceptat conditiile date si hop! inca o teapa de cateva miliarde!

Frumos, nu? Dar n-am terminat! Care stii povestea cu Insula Serpilor? Pariu ca esti convins(a) ca faza cu gazele naturale si petrolul e pe bune. Ei bine, nu! Dupa ce ne-am cacat pe noi ca bogatia de resurse, uriasa panza de gaz si bula de petrol, apartin Romaniei, dupa un proces injositor cu Ucraina, dupa o victorie de care ne-am bucurat sincer, ghici ce! Drepturile de exploatare au fost vandute, in avans, cu mentiunea necesara "in caz ca noi castigam...", unei firme germane. Firma care, in urma ultimelor studii, si-a luat alta teapa in modelul romanesc. Ca sa citez sursa mea de informare, sub Insula Serpilor se afla "gaz cat sa umpli 3 sticle de Pepsi"... Teapa, fraierilor!

As vrea sa am o concluzie desteapta la articolul asta, dar, sincer sa fiu, vestile primite azi m-au lasat fara cuvinte. Ce sa mai zic? Ce pot sa mai zic...?

Cum sa-ti pierzi mintile...

Imi bateam telecomanda de tampla aseara, incercand sa gasesc ceva decent pentru clatirea ochilor. Nimic. Chiar daca m-am chinuit sa-mi ajustez grila TV numai cu posturi pe care am ce vedea, la ora 23:30 nu prea sunt sanse sa vezi ceva interesant pe un canal romanesc. Asa ca, dezamagit, pierdeam vremea - mai mult visand la diverse - pe Antena 3, asteptand sa se termine pauza publicitara pentru "In Gura Presei". Si tot privind in gol, ca gaina la bec, mi-a atras atentia spotul cu asa-zisele interviuri, in care oamenii erau intrebati ce ar face cu o X suma de bani pentru Romania; unii ziceau ca ar mari salariile, altii ca ar ajuta batranii... diverse proiecte care, pentru mine, nu sunt la fel de vitale precum construirea unui adapost pentru oamenii strazii sau imbunatatirea serviciilor sanitare - irelevant. Ceea ce mi-a atras atentia a fost mesajul final in care era prezentat si acest website: http://www.rmgc.ro/

Ca sa nu trebuiasca sa-ti bati capul, iti fac eu un scurt rezumat: compania se cheama Gabriel si s-a oferit sa ne ajute in problema mineritului de la Rosia Montana. Pe site se spune ca exista diverse mituri, cum ar fi suma infima pe care Romania o primeste in urma acestei colaborari - Gabriel fiind o firma straina - sau otravirea mediului in urma procedeului de cianurare a zacamantului de aur. Aceste mituri sunt desfiintate, Gabriel asigurandu-ne ca Romania va avea beneficii mult mai mari, ca procedeul de extragere este aprobat de U.E. si folosit peste tot cu succes (concentratia de substanta nefiind daunatoare), ca vor exista locuri de munca si "1,8 miliarde USD - beneficii directe ale statului roman". Cu alte cuvinte, toate bune si frumoase...

Buuuun... Acum eu, ca si cetatean, proprietar indirect al pamantului si, implicit, al aurului din subteran, vin si intreb: de ce nu investim noi, din 1,8 miliarde $, 1 milion (CEL MULT!) in echipament, oameni si proceduri pentru a extrage si pastra intreaga cantitate de aur? Si, mai ales, cu dreptul cui lasa statul aurul pe mana unor straini care ne dau atat cat cred ei? Eu nu am fost intrebat si banuiesc ca nici tu. Gabriel vrea sa ia ochii lumii cu diverse promisiuni, cu faptul ca se creeaza niste locuri de munca pentru amaratii din Rosia Montana si ca vin in tara 4 miliarde USD. Heh...! Aici apare dilema: eu am zis 1,8 miliarde, nu? Ei bine, da. Daca te uiti atent pe site, ai sa vezi ca scrie "[...] proiectul Rosia Montana aduce Romaniei 4 miliarde de dolari". Pai da! Asa e! Dar cele 2,2 miliarde sunt pentru: "resurse umane, energie electrică, transport, construcţii, reactivi pentru procesare, piese de schimb." Asa... deci eu raman cu 1,8? ...Sau nu? Pai hai sa vedem ce mai zice Gabriel: "1,8 miliarde USD - beneficii directe ale statului român, în dividende pentru Guvernul României, impozite pe salarii, redevenţe şi alte taxe". Hai sa-ti explic, in caz ca nu ai inteles: noi nu avem nici un profit direct in toata afacerea asta! Din aurul ala, noi nu pupam un procent anume. Nu fiindca e pe teritoriul romanesc, nu fiindca e al nostru, nu fiindca asa e normal si de bun simt! Nu, fondurile sunt, de fapt, executarea unor proceduri legale - cu alte cuvinte, e ca si cum Rosia Montana ar fi un apartament, iar eu, ca si proprietar, platesc intretinerea. Genial, nu?

Gabriel mai zice asa: "Statul român are o participaţie de aproape 20% în compania Roşia Montană Gold Corporation." si "Proiectul minier va crea peste 2.300 de locuri de muncă directe pe perioada etapei de construcţie a minei, 800 de locuri de muncă directe în timpul exploatării şi 3.000 de locuri de muncă indirecte pe perioada operării." In traducere, Romania investeste 20% din fondul necesar extragerii si sa fim fericiti ca avem unde sa muncim!

Una peste alta... eu n-am inteles nimic. Creierul meu refuza sa inteleaga de ce este nevoie sa cheltuim bani inutil, sa pierdem timp, resurse si imagine, ca sa vina o firma straina, sa se foloseasca de ce-i al nostru si sa ne arunce o firimitura. Ceea ce se intampla este o rusine. Nu numai pentru cei ale caror buzunare s-au umflat aruncand cu aprobari, dar si pentru fiinta noastra nationala - o bestie balind, avara si corupta, care nu gandeste mai departe de ziua de maine si nu-i pasa decat de propriul burdihan...

As fi vrut sa pot sa rad de aceste probleme. Din pacate, imi amintesc constant de viitorul meu, de faptul ca asta este tara in care o sa imi consum zilele, pana voi inchide ochii. Printre "ei" va creste poate copilul meu... Sau poate vesnic sub "ei", indivizi pentru care lasitatea, minciuna, avaritia sunt virtuti. Ne vom plati gratuitatile cu baxuri de cafea, cartoane de tigari si sticle de whiskey, si lumanarea de la cap va fi platita-n sange pentru fiecare ora in care arde. Dumnezeu cu noi.

Eurovision, Zmeurovision!

Cuvant Inainte (de masacru)

In randurile ce vor urma am sugrumat anumiti indivizi, mai mult sau mai putin numiti. Printre ei NU se numara invitatii lui Dan Capatos din seara asta sau prezentatorul. Distractie placuta!

Ok, sa-mi spuna si mie cineva cine e pulifricu' ala oparit de-i pupa talpile lui Dan Capatos! Mi-e greata, in adevaratul sens al cuvantului, de abordarea asta absolut cretina si arhaica a momentelor post-Eurovision: puneti mana pe rahat si cine nimereste artistul, coregraful, coordonatorul sau oricare persoana implicata, are 10 puncte!

Pentru a nu-stiu-cata oara, Romania da cu dinti-n asfalt. Fiind romani, simtim nevoia sa dam vina pe oricine altcineva decat pe cei responsabili. Sau, mai bine zis, dam vina pe -ce- nu trebuie, in loc sa deschidem naibii odata ochii!

Pot paria pe orice ca dintr-un segment urias de oameni, nici 5% nu vor spune ceea ce de fapt ar trebui spus: Elena Gheorghe a cantat BINE pentru un astfel de ritm si o astfel de miscare scenica; a avut o coregrafie de nota 9+ (personal, nu mi-a placut partea cu tinutul de maini ca la hora) si intreaga imagine a fost extrem de placuta!

Din ce voia sa spuna cheliosul amintit in prima parte, se subintelege ca Romania nu si-a sustinut financiar artista, ca TVR-ul nu a strans destul din... dinti, ca X sau Y sunt vinovati pentru o executie mediocra. Prietene, esti un bou! Cum bine a spus Dana, romanii fac arta! - asta s-a incercat, asta s-a pus in scena. Poti sa pui cat sclipici vrei tu pe un starv, dar tot ingrozitor pute si tot oribil arata. In schimb, simplitatea este de multe ori mult mai eleganta. Tu, domnule, se pare ca nu poti intelege asta - mimezi o atitudine ce se vrea a fi moderna, versatila si chiar revoltata, cand, de fapt, habar n-ai ce spui!

Si mai e si partea a doua, cu romanii anti-nationalisti, care pun botul la zvonuri si se arunca sa muste, cu cat mai multe guri, din alt cantaret sau cantareata care a cazut eroic la datorie. Sa ma pupati in... microfon! Dupa 2000 de ani, lucrul care s-a schimbat e ca atunci cand se zice "cel fara de pacat sa arunce prima piatra", zboara, nu una, ci zeci de bolovani! Toti sunt critici muzicali, toti impung cu bete si se declara socati de un asa-zis playback... Cretinilor!

Voi, toti, si cheliosul iritat, nu intelegeti (fiindca nu puteti accepta) ca din start oamenii de calitate nu au CUM sa castige un astfel de concurs! Intr-o lume in care Minimal-ul chiar este un stil muzical, in care datul din cur (la propriu!) este considerat dans, in care Mercedesul alb si tipele topless reprezinta decorul necesar, voi CHIAR CREDETI ca o sa se aprecieze asa ceva? Chiar va imaginati ca o Europa plina de mini-50 Centi si micro-Rihanne va zice "Da, frate, sa mor ce tari sunt romanii! Uite ce coregrafie interesanta, ce voce si timbru misto, ce decor inspirat!"??? Pe bune! Nu, tampitilor care sunteti voi tampiti sau, dupa caz, idealistilor care sunteti voi idealisti! Nu o sa aprecieze nimeni si continuati sa uitati cum a castigat Eurovisionul "Hard Rock Hallelujah" - o mizerie de melodie, interpretata mediocru dar de niste oameni imbracati in monstrii. De ce? Fiindca votantii, in proportie de 99% probabil, nu au auzit niciodata de veteranii de la Gwar, care au inventat show-ul de profil si aveau niste costume mult mai interesante.

Sa nu-mi spuna nimeni ca nu am dreptate, ca Europa nu e S.U.A., ca noi consumam -muzica-. FALS! Publicul de afara e la fel de grosier ca si cel local; nu va pacaliti singuri - nu suntem mai speciali sau mai destepti decat americanii. Cat despre acest vesnic actual esec, nu mai am decat o intrebare: ati uitat de ce Italia nu mai participa la mizeria asta de concurs? Pentru cine intereseaza, raspunsul este acelasi si pentru cel care se intreaba de ce nu ma uit eu la Eurovision.

N.A. 1: 00.50 ~ articol terminat in paralel cu emisiunea "Un Show Pacatos". Orice parere care coincide cu cea a vreunui invitat e pur accidentala.

N.A. 2: Cheliosule, tiganii de la Clejani chiar fac muzica! Da-ti doua palme si realizeaza ca n-ai loc in critica muzicala. Ia de-aici, sa-ti treaca de mancat prune!

Completare

Ce puii mei e cu toti tampitii care posteaza pe bloguri prostia aia de reclama la... orasul ala din Croatia?! Nu, chiar sunt convins acum ca bloggerii sunt:

- niste cretini si habar nu au CE sa spuna si despre ce sa vorbeasca cititorului;
- niste nesimtiti carora nu le pasa de calitatea subiectului discutat!

In acelasi timp ar putea sa fie la fel de adevarat ca publicul roman se amuza la toate porcariile, dovada fiind inca functionalul Kanal D si emisiunile lor "de divertisment"...

Cu toate astea, tot suntem mai destepti ca altiii. Americanii de exemplu. Ia uitati aici ceva amuzant si interesant... for a freakin' change!

In reluare...

"Ba, noi nu luam de unde trebuie..." concluzioneaza Teo intr-un monolog exceptional, adevarat si amuzant, in care promoveaza legalizarea marijuanei. Nu e nou, (dar de cate ori am prezentat eu noutati?) si totusi suberb prestat si argumentat, chiar daca este doar un stand-up...

Eu nu am argument - sunt pur si simplu confuz - cand vine vorba de majoritatea blogurilor romanesti si structura acestora. Nu inteleg, frate! Poate "nu iau de unde trebuie", poate nu sunt eu in tema, dar peste tot (aproape!), unde dau, unde ma intorc, blogul apare sub forma unei fraze si a unui copy/paste Youtube. In nemuritoarele cuvinte ale unui Cartman rasist, homofob si avar: "...The fuck, dude!?"

Serios! Lasand mistourile la o parte, vreau sa-mi spuna si mie cineva CUM trebuie sa arate un blog! Poate-s eu tampit, poate vorbesc prea mult, poate ar trebui sa fac un tratament cu Extraveral... Nu, ultima parte este o certitudine. Totusi! Sunt convins ca autorul, daca tot are 'jde oameni ce-si strica ochii benoclandu-se intr-un monitor si citindu-le elucubratiile zilnic, ar trebui sa prezinte minimul bun simt! Blogger drag, mancati-as Ctrl+C-ul tau, nu crezi ca meritam mai mult decat o flegma de gluma tip office? Pentru Dumnezeu, am primit in e-mail felicitari virtuale mai amuzante decat unele link-uri pe care le-am vazut la tine!

De texte nici nu am ce sa spun: lipsesc cu desavarsire! Deductia-mi urla frustrata ca blogul este totusi un jurnal, deci unde naiba sunt cuvintele!? Ceea ce e si mai incredibil e faptul ca tocmai astfel de bloguri au trafic ridicat si amatorii de astfel de senzatii tari chiar reproseaza faptul ca unele bloguri (respectiv asta) sunt prea lungi... Deci bine, cum ar zice Mircea. Si ca tot vorbim de el...

Azi am scris, cu mult chin, un alt comentariu pe blogul lui Badea. Nu mi l-a acceptat - e a doua oara - si probabil din cauza ca i-am spus urmatoarele: "Blogul tau e nr.1 in topuri fiindca esti Mircea Badea, nu fiindca esti un blogger bun." De asemenea, i-am spus, ca sa repar situatia, ca presteaza o "In Gura Presei" geniala, dar cred ca nu a putut sa treaca peste jignirea initiala. Nici pentru faptul ca m-am catalogat (gresit?) blogger. Ma rog... Deci, care ai idei sau stii, ma lamuresti si pe mine, te rog, care-i faza cu blogu'!

P.S. Si Roxana mi-a cenzurat un comentariu fiindca am facut pe desteptul. Te asigur, pe aceasta cale, ca nu am avut intentia sa supar sau sa jignesc pe nimeni, Rox: pur si simplu, asa cum sper ca ai observat pana acum, nu ma pot abtine sa nu ma iau de persoanele care abuzeaza de emoticoane si vorbesc despre sine la persoana a treia. Peace out and rock on!

Genial!

Ma frustreaza enorm atunci cand descopar ceva misto dupa ce toti cei din jurul meu stiu deja (despre) acel lucru. In cazul de fata, am o intarziere de cativa ani... Si totusi am impresia ca am facut descoperirea in cel mai oportun moment, motiv pentru care situatia de fata face exceptie.

Initial am fost enervat si planuiam sa ma infig in cei responsabili cu murdarirea numelui Romaniei in mod repetat, dar pe masura ce am continuat sa vizionez episodul asta, mi-am dat seama ca prezentarea este cat se poate de potrivita si simbolistica perfect folosita. Daca ai 20 de minute libere si vrei sa te distrezi, da click aici. Pe mine m-a siderat faptul ca, dupa atatea faze in care suntem asociati cu rusii comunisti si in care se scandeaza "Romania sucks!" (lucruri exagerate voit in South Park dar adevarate in realitate), se incheie cu o imagine denaturata, pre-'89, revelandu-ne ca fiind culti, inteligenti si patrioti... Intreaga situatie da nastere unui paradox. Mai mult, ma face sa ma intreb daca Trey Parker si Mark Stone (taticii celor 4 copii dementi) au primit vreun e-mail de la vreun roman ca feedback la episodul asta... Oricum merita vazut. Enjoy!

Pregatiti coliva!

Nu, n-am de gand sa mor, dar sa luam in calcul toate posibilitatile...

Una, foarte probabila, este iminenta cadere nervoasa ce ma paste. In pragul colapsului, marturisesc ca te-am apreciat - macar pentru cuvinte aruncate-n tine (uneori poate ca intr-un zid)... macar ca n-am vorbit singur si m-a auzit doar ecoul. Si daca tot este ora marturisirilor, de ce sa n-o spun din start, fara alte disparitii misterioase, fara taceri nejustificate? E prea mult pentru mine!

Sunt intr-o pozitie pe care nu mi-am imaginat-o nici in cele mai rele cosmaruri: am 3 examene in urmatoarele 2 saptamani, am inca 3 in saptamanile ce vor urma (restante), am 3 proiecte de facut (printre care si cel pentru diploma), am examenul de licenta de sustinut, am 3 cursuri IMO de urmat pentru a intra in examenul pentru brevet si probabil, foarte probabil, multe alte probleme de rezolvat... Daca-mi dadeai un sut in cap cu toata puterea, tot puteam sa-ti spun, verbal si coerent, ce voi face in continuare - acum nu pot. Nu stiu cum o sa reusesc sa trec peste toate astea fara sa-mi pierd mintile, in conditiile in care nici mediul nu ma ajuta...

Partea I:

"Avanseaza, fa, inainte, daca stii ca tre' sa cobori!" am auzit ieri in autobuz. O toapa urla la alta, care o boscorodea indepartandu-se de mijlocul de transport, dupa ce cea din urma uitase sa se apropie de usa si se repezise sa coboare. Am tras aer in piept - iz de branza si mucegai si salam cu usturoi, imprastiat de pensionarii care ma privesc cu ura. Sunt imbracat in negru si am tricoul meu preferat cu AC/DC pe mine. "...Si batea in toba aia... Dati-o de cap, ba tampitule!" exclama un mos catre vecinul de scaun, povestindu-i o istorie nu atat de indepartata despre (probabil) 1 Mai-ul organizat de Mazare si uitandu-se la fel de veninos la mine. "...Si tinerii astia sunt asa de galagiosi..." adauga partenerului care-l aproba tacit. Ma abtin de la un hohot de ras ce-mi galgaie-n amigdale si intorc privirea spre capatul opus al autobuzului: un cocalar vero-vero se preface ca nu analizeaza fetele care urcasera cu o statie in urma. Are ochelari tip libelula si tricou cu maneca scurta, guler ridicat si dungulite discrete. Si mai are si o freza de cocos, cu parul ud de parca tocmai a iesit de sub dus, si o grimasa tipica, cu buzele curbate intr-un pupic ce s-ar fi potrivit extrem de bine pe fesa mea dreapta. Iar ma abtin, dar un zambet imi scapa nervos. Una din fete mi-l impartaseste... Cobor dezgustat si nenorocos; am pierdut masina pe care a prins-o maica-mea azi. Un tanar, cu bilet necompostat corect (cerneala literelor printate pe bilet fiind stearsa) este bagat in corzi de trei controloare. "Buletinul!" urla ele. "Dar doamna..." riposteaza baiatul. "BULETINUL! Nici nu discutam!" concluzioneaza ele. Tacere nervoasa, priviri jenate, acelasi miros urat de transpiratie si capitularea sub imperiul bunului simt: buletinul este intins, datele sunt luate, o scanteie se aprinde in public. "Este o rusine!" urla un domn. "Chiar asa!" sare si maica-mea "Bine ca amendati copiii cu bilete si toti hotii merg fara!". Si inevitabilul "Noi ne facem datoria...". Baiatul scapa - de data asta - si Medusele coboara cu el la prima statie, fortate de revolta crescanda a celorlalti pasageri. Nu l-au mai dus pana la cap de linie, nu l-au mai jignit, nu l-au mai pus sa semneze procese verbale. De data asta.

Partea a II-a:

Ma cunosti literar. Daca nu, o spun limpede: nu critic eforturile altora. Nu analizez analize, fiindca nu mi se pare corect, onorabil, sa cresc volumul arhivelor mele pe spatele unor oameni ce gandesc. Ii las pe altii sa faca asta, sa se agite, sa se dea martiri, dar azi amintesc de "Sinteza Zilei"...

Mi-a fost mila de saracul Vadim - e infantil si absurd de idealist. Din nou a garantat ca va fi presedinte, ca va umple puscariile, ca a fost furat si ca suntem cu totii furati... Prietene, stim! Stim, dar tu meriti sa fi plesnit, sa te trezesti. Sa intelegi ca n-are nimeni nevoie de tine, intelectualule, invatatule, istoricule, filosofule, politicianule prea doxat sa mori. Avem nevoie de tine sa faci ceva! Avem nevoie de tine in opozitie, asa nebun cum esti, modelat cu diplomatie, cu moderatie, cu tact...

"Traiane, eu sunt cel care te duce pe tine la parnaie, pustiule! [...] N-ai lasat loc de "buna ziua"! Te-ai purtat ca o fiara!"... Nu e ciudat cati suntem care aprobam asta? Si ca reperele lui C.V.T. coincid cu ale tale?

In alta ordine de idei, mi-am calcat pe cuvant si, manat de curiozitate si o recomandare mai veche de-a lui Badea, am aruncat un ochi pe bloggerul unui alt constantean, pe numele lui de scena Arhi...

Omul asta este un monument de banalitate si prostie si vulgaritate gratuita. Un rahat frumos parfumat, ornat cu sclipici si mediatizat la greu... Ca na!... Da bine! Cum dracu' sa nu dea, cand este imaginea romanasului de rand, cu burtica si peste de cristal pe televizor si tablouri de duzina pe pereti? Si ce frumos vorbeste el despre nimic... N-ai cum sa intelegi repulsia mea pentru acest personaj fara sa cunosti intreaga istorie: Arhi se lauda cu prezenta in diverse topuri romanesti cu trafic major si popularitate in blogosfera. Mai mult, scoate bani bunicei din ceea ce face, fiind la cei 40 de ani aproximati, blogger de meserie. In realitate, cum spuneam, n-are pic de valoare literara si nici macar jurnalistica; nu are subiecte, desi posteaza de trei ori pe zi, si foloseste cat de mult si des poate limbajul colorat. Probabil incearca sa compenseze pentru ceva... Cu siguranta vrea sa impresioneze pustanii care casca gura la astfel de exprimari. Si 2/3 din publicul pe care-l avea "Vacanta Mare" (inainte de decesul lui Dan Sava) erau copii, salivand prosteste la vulgaritatea poantelor si nu amuzandu-se de mesajul in sine - cam asa si cu Arhi...

In ultima confruntare cu stimabilul am sfarsit crucificat pe blogul lui si bombardat cu bolovani de publicul fidel, care ma si alinta cu diverse apelative nedemne de amintit. Motivul a fost simplu: i-am batut obrazul dupa ce a postat o poza, modificata in Photoshop, in care se afisa cu un teanc de euro, lant de aur si ochelari de soare, si l-am criticat pentru "cacatul" cu care arunca in stanga si-n dreapta. Mai mult: a molipsit-o si pe Bad Pitzi care, in ultima vreme, nu se jeneaza sa se exprime cu "ma fute o lene..." sau "ma pis pe...".

Ieri Arhi s-a intrecut pe el; te rog sa citesti cu ochii tai. Sa-mi spui daca tu crezi ca jegul asta bloggeristic merita 47 de comentarii.... Pentru ce, frate? CE este de discutat? Te rog, lamureste-ma!

Bun... Despre ce vorbeam? Ah, da! Probabila si inevitabila cadere nervoasa... Deci pregatiti coliva! Fie eu, fie putinul intelect sanatos ce mi-a ramas o sa crape sub tortura, intr-un mod extrem de brutal... Dar pana atunci, pentru toti si toate lucrurile care ar merita dar nu ma vor avea pe constiinta:

Lucruri

Despre lucrurile pe care le-am uitat, putem vorbi - ne aducem aminte accidental, dand nas in nas cu ele sau fiindu-ne amintite de diversi indivizi sau, pur si simplu, mancand un cartof prajit. Daca nu ti-e clar ultimul exemplu, ma explic: creierul face uneori niste conexiuni ciudate; chiar daca nu stai sa analizezi cum ai ajuns sa te gandesti la dulceata de mure, o anvelopa de camion sau naiba stie ce traznaie, rotitele ti se invart asa cum stiu si vor ele. Cartof prajit, nu? McDonalds -> brand american -> americanizare -> steagul Statelor Unite -> 50 stele -> 50 de state -> 51st State -> Samuel L. Jackson -> Michael Jackson si tot asa...

Dar despre lucrurile pe care nu le-am stiut niciodata, nu putem nici macar spera sa le discutam. E asemeni copilului somalez care nu are luxul de a bea apa ori de cate ori ii e sete si nu are cum sa viseze la o ciocolata fiindca nici macar nu a auzit de asa ceva. Nu e o analogie nepotrivita; suntem saraci si nici macar nu ne dam seama. Si nu ma refer la amaratii aia din articolul precedent... Vorbesc despre tine si despre mine si toate lucrurile frumoase pe care altii ni le-au ascuns. Stiai de cariera de creta? Sau de monumentul de la Straja? Sau de cat de frumos este peisajul de la Histria sau Cheile Dobrogei? Nu... Multumita lor.

Da, si astea sunt locuri din Romania. Sunt locuri si lucruri despre care nu auzim, pe care nu le vedem si despre care nu vom intreba niciodata. Nu e oare pacat ca ignoranta voita a unor cretini sa ne priveze de experiente frumoase? Poate singurele care ne-au mai ramas...

Fa o chestie desteapta: suna-ti prietenul cu Dacia si dati o tura prin judet. S-ar putea sa ramai uimit de cate lucruri pur si simplu misto vei gasi!

Tot aici si...

Inca mai vreau. Vreau sa scriu, dar cuvintele mi se incolacesc printre degete. Or fi neunse cu fum de tigara, neslefuite in cascade de cafea... Sau poate s-au adunat prea multe dureri. Poate ca numarul e atat de mare sau poate cantaresc mai mult decat pot duce. Cu siguranta ard stins dar puternic, ma arunca de pe-o parte pe alta a patului, facandu-ma sa privesc fix intr-un perete alb doar la intuneric si o camera moarta de tacere.

Cineva, pe fundal, se agita obositor si obosit spre mine: "Stai linistit" imi spune zambitoare. "O sa fie bine...". Cumva, sub un zambet amarat, vrea s-o cred. Dar parca nici ei nu-i suna verosimil cuvintele. Nu sunt ale ei, stie asta si totusi parca nu asta-i motivul pentru care sclipirea batrana din ochiul stang ma minte...

Altul isi arunca in fata mea diverse masti. Imi zambeste smechereste - toti par sa-mi zambeasca cand eu sunt cel ce se scufunda mai repede. Viata toata e un concurs pentru unii, o competitie cretina in care nivelul de testosteron este moneda, iar jetul pisatului / lungimea penisului / greutatea boaselor sunt adevarate probe de vitejie. Daca-ar fi dupa ei, ne-am insemna cu fierul rosu toti barbatii. "Bravo, fiule! Ai futut o curva - esti barbat!" Ia de-aici! Pac! Stai jos!
...Si revin la tipul cu mastile. Amuzant baiat. Destept, cu potential, cu talent... N-are coloana verticala - in rest e bine. Ce conteaza ca sta ca turnu' din Pisa? Atata timp cat poate sa arunce conceptul de responsabilitate oricui are o mana libera, totul e ok. Nu are bani sa treaca strada, dar nu-i nimic! Pune masca celui care e multumit cu ce (n-)are si trece mai departe.

Si in rest e bezna. E bezna de-mi rup gatu'! ...Si aceeasi voce calda, satula sa ma mangaie, imi spune ca e bine. Ca mai e putin si o sa pot sa-mi luminez singur drumul, ca n-o sa mai trebuiasca sa asist la demascari. Uite un subiect interesant! Nu radea Mircea de Huidu si "demascarile" lui? Mie-mi plac astea ale domnului Gadea; stau si ciulesc urechile, ca ochii-mi nu au timp, la aia spre care se intind degete seara de seara. Ma uit la ei - la ei toti - si la ai mei. Si nu ies din casa fiindca afara, in nebunia mea, s-ar putea sa cedez. S-ar putea sa ies din masina (masina altcuiva, desigur, fiindca eu nu posed), sa pun mana pe o bata, si sa-l scot in diverse lovituri cauzatoare de pagube si rani pe cretinul de la volanul BMW-ului din fata. Are numar de Bucuresti, ne-a taiat fata la semafor, parcand pe trecere, apoi a depasit pe banda I pe fraierul din fata lui... Si baiatul cu vesta verde-fosforescent vorbeste la mobil, frecandu-se in chiloti. Si Elly spunea ca nu sunt inca nebun... Fiindca constientizez.

Dar tot bezna e, in mortii ma-sii! Tot bezna in capul lor, tot bezna arunca peste mine. Parca e smoala incinsa, parca sunt in iad, parca li se suceste penisu-n erectie cand dau cu dureri in mine. Raneste-ma, fir-ai al dracu', ca n-ai idee cat de mult pot rezista! Nu stie neam de neamu' tau ce chinuri m-au strabatut, ce gheare m-au sfasiat iar si iar! Habar n-ai tu cate lacrimi mi-am inghitit, cat am tacut prost... Dar se termina aici! N-ai decat sa nu-mi spui; nu ma poti tine in intuneric la nesfarsit.

Vreau sa scriu. Dar nu mai am ce. Am vazut cat pentru toate agoniile, tipetele, putorile si amaraciunile. Sunt doar eu si speranta, iar tu sau pisicile n-aveti loc aici. Nu deocamdata. Poate intr-o zi ai sa intelegi ca incerc sa te protejez...

Daca lacrimile ar fi vii... ce povesti, Doamne, ce povesti!