Odata cu astenia de primavara, ma loveste in fiecare an sau, mai bine zis, din doua in doua luni, cate o pala de inspiratie. Azi m-a lovit de doua ori si, desi timp ar fi, am atat de multe lucruri de facut incat sunt paralizat de frica - vine examenul de licenta, examenul de brevet, sesiunea semestrului II, restantele de pe primul, am de terminat o carte, de intretinut un blog si de incercat si strofocat, din toate celulele, sa nu-mi pierd mintile. (Apropos: de unde expresia asta? Avem mai multe minti?).
Dar cum eu sunt dependent si pasionat de complicatii, am decis sa-mi mai leg un bolovan de gat si sa mai fac un blog. Ia, puiule, sa-ti ajunga! Sa te saturi de scris tampenii... Macar de-ar fi asa! A doua idee geniala n-o divug tocmai datorita caracterului sau pur original - sa nu mi-o furi, ca stiu ca ma pandesti de ceva vreme!
Banuiesc ca, de cateva secunde bune, cel putin o persoana, nu dau nume (Dana), ma injura pentru ca nu-mi dedic timpul altor proiecte mai importante. Imi pare rau, dar n-am ce face - asta-s eu, complicat si zapacit si impartit intre cincizeci de pasiuni si o cana de cafea. Asadar, n-ai decat sa formezi un club al oamenilor care ma detesta din varii motive; puteti sa va faceti si site si promit ca va adaug in blogroll. Nu renunt la proiectul asta - cred ca va fi interesant, inteligent, amuzant si va fi foarte fun de administrat!
Mircea Badea e un caz fascinant - psihicul lui ar face un subiect de studiat exceptional si, in modul meu amatorial, o fac in fiecare seara, cu regularitate. E normal ca o analiza de durata sa induca ideea de asemanare intre studiat si observator, dar cu obiectivitate pot sa spun ca semanam din ce in ce mai bine. Avem aceleasi idei pe care le expunem in moduri similare, avem aproximativ aceleasi gusturi si amandoi suntem bolnavi cu nervii...
Cred ca in locul meu, Mircea ar fi platit pe cineva sa produca niste pagube, fie ele si virtuale; ieri mi s-a intamplat ceva ce nu credeam ca poate fi posibil... Stiam de mult timp ca romanii sunt niste ignoranti inveterati, dar nu am putut sa nu fiu cuprins de o hiberbolica frustrare, exasperare si inevitabila surprindere cand mi s-a reprosat -tineti-va bine!- ca sunt inteligent!
Incidentul s-a produs in modul urmator: pe un oarecare chat, urmarind niste pseudo-discutii, am observat ca singura persoana cu autoritate mi se aseamana in ceea ce priveste rabdarea fata de prosti (adica nu foarte multa). La un anumit moment, persoana (de sex feminin de altfel) a exprimat urmatoarea prostie: "Deci prin urmare...". In momentul respectiv, fara sa ma gandesc ca, fiind o individa cu vechime si putere in zona virtuala, are multi pupincuristi in spate, i-am explicat ca a folosit in aceeasi propozitie doua expresii care inseamna, practic, acelasi lucru. Fereasca Sfantu' sa faci greseala mea - pe langa replica total acida si pornita sa ma desfiinteze din toate punctele de vedere, mi-am sarit vreo 5 oameni in cap. M-am scuzat, m-am aparat cum am putut, am apelat la ratiune si luciditate, explicand ca eu doar am vrut s-o luminez pe respectiva, gramatical vorbind, si doar atat. Tu crezi c-a mers? Pai, nene! Nu folosesti cuvinte ca "redundant" sau "elocvent" si scapi basma curarata! Mi s-a spus ca ala e doar un chat si ca nu ar trebui sa vin eu si sa ma dau mare, sa dau lectii de limba romana si sa ma sparg in... rasini, ca doar nu intereseaza pe nimeni daca scrii cu "t" sau "tz" sau "k" in loc de "ca"... Cum isi gaseste ignoranta scuze!
Una peste alta, mi se rupe mouse-ul de ce spun ei sau ce au sa-mi reproseze. Ce ma da pe spate este reactia in astfel de cazuri... Eu unul stiu ca atunci cand cineva ma corecteaza, analizez, cercetez si, daca intr-adevar eu sunt cel ce a gresit, ii multumesc omului ca mi-a aratat cum stau lucrurile de fapt. Nu ma supar nici daca sunt corectat in public fiindca pot sa admit ca exista oameni mai destepti sau mai informati decat mine. In cazul celorlalti, lucrurile stau oribil: nu numai ca poseda orgolii uriase, dar mai sunt si inversunati. "Cum, frate, sa-mi zica mie asta - ca nici nu stiu cine e - ca am gresit?" sau "Ce te freaca grija, bai pulica, cum vorbesc eu?"...
In acelasi context am avut o discutie cu doua zile in urma pe diverse teme. S-a ajuns la compararea jetului urinei si am raspuns la intrebarea "tu ce-ai realizat pana la varsta asta?" cu enumerarea diverselor momente interesante din viata mea, cum ar fi niste premii pentru literatura sau experienta de DJ intr-un radio studentesc. Replica a fost: "Pffft! Ai facut un cacat! Eu pana la varsta asta (31), m-am casatorit si am facut un copil!". Asa... SI?!? Nu stiu daca -tu- crezi ca asta e o realizare, dar te asigur ca NU e. Asta i-am spus si ilustrului meu interlocutor anonim care se punea travers la orice spuneam. Tu chiar crezi ca ai facut ceva? Ideea ma face sa rad! Orice imbecil, retardat, tigan mizerabil, se poate casatori si turna zeci de plozi vai mama lor. Trezeste-te, romane! Singurul lucru pe care l-ai realizat fizic (dar nu si mental) e faptul ca ti-ai complicat viata de doua ori mai tare!
As vrea sa am rabdarea sa vorbesc despre magariile de la TV - sa seman mai mult cu Mircea - dar el e platit pentru asta, deci eu n-o s-o fac pe gratis. Blogul asta este despre banalitatile exceptionale pe care le traiesc zilnic, nu despre prea-discutata criza. Pe asta sau razboiul Tariceanu - Antonescu sau candidatura EBA la euro-parlamentare ti le argumentez verbal cu mare placere, la un pahar de vorba. Aici, in schimb, sunt la mine acasa. Si casa mea, numai a mea, e cum vreau eu - azi e fara politica, dar plina de indivizi (inclusiv politicieni) gata sa fie luati in primire. Care te bagi la o tortura in LAN?
De-abia astept sa apara filmul asta in vara si sa mai limpezeasca niste ochi somnorosi si ametiti de ignoranta. M-am saturat sa trebuiasca sa dau explicatii (cel putin unei persoane) de fiecare data cand subiectul apare intr-o conversatie. O mai fac o data, aici: conform mai multor calendare antice, pe data de 21.12.2012 timpul se termina. Cu alte cuvinte, vine sfarsitul lumii, timpul se termina, se finalizeaza auto-distrugerea pe care am inceput-o. Sa ne aplaudam singuri pentru superba prestatie si recordul de viola o planeta pana la stadiul de "praf si pulbere" in doar 100 de ani.
Mai sunt 3 ani, asa ca sa nu starnesc panica inutil: teoria 2012 este la fel de vaga si relativa precum crestinismul sau sansesle de succes in functie a presedintelui Obama. Vorbesc la modul "se va intampla" din simplul motiv ca eu SPER sa se intample lucrul asta. Oricum se va manifesta aceasta apocalipsa, cu sanse de lupta sau nu, in mod sigur se va filtra umanitatea sub sistem spartan, iar lucrul asta ma linisteste, chiar daca voi fi unul dintre cei cazuti. Suntem putini cei care suntem dispusi sa facem sacrificiul asta - suntem cei care imbratisam ideea unui sfarsit sau, conform Bibliei, unui nou inceput.
Zilele trecute, intr-un chat, am repetat explicatia unui american; subiectul s-a infiltrat in urma unei glume: fumez fiindca si-asa mai avem 3 ani de trait. Cand am explicat ca sper intr-un cataclism, mi s-a replicat ca sunt pesimist si am fost ignorat. A fost momentul in care am realizat cat de marunti sunt oamenii, nu numai aici, ci peste tot! Indivizii care se tem, care cred ca e o tampenie sa iti doresti un dezastru, care spun ca inca mai cred in spiritul uman, in dreptate si indreptare, sunt niste egoisti scarbosi. Zic asta cunoscand pe majoritatea celor care au impartasit conversatia in cauza cu mine; fie ca e vorba de asa-zisi familisti, care-si apara progeniturile (nascute bolnavicioase si viciate), fie ca e vorba de Cefe Late, care nu vor sa piarda ceea ce cu greu au agonisit prin furt, inselatorie si mizeria catorva amarati, modelul Eu-Mie-Pentru Mine, fie ca inoata in prostie, cu totii au aceeasi caracteristica tipica: ignoranta.
Mi-am amintit ieri de o discutie pe care o avusesem cu un canadian in Vancouver, om trecut de 40 de ani, sef de echipa de docheri in port. Era un tip destul de simpatic incat sa pot purta o discutie intre a urla la cativa muncitori si a repara ceea ce ei facusera prost, si i-am impartasit cateva lucruri despre ceea ce se intampla aici. I-am turnat tot ce aveam mai piperat: furturile de milioane de euro din fondurile UE, smenariile care se fac in parlament, guvern, consilii locale, magariile din preajma alegerilor, gen ceasurile cu termometru de-a lungul Tomisului, cand noi n-avem drumuri, sau stalpii pe care scrie "Spatiu Verde" din sectorul 4, Bucuresti, plantati din 20 in 20 m. pe peticele de verdeata. Raspunsul? Mi-a clipit absent si mi-a replicat urmatoarea (parafraza): "Ah! Pai asta nu e nimic!" -moment in care ma asteptam la o bomba, la un cutremur care sa-mi zdruncine valorile pe care le aveam vis-a-vis de Canada- "La noi in cartier (cartier suburban) exista un consiliu de administratie. Consiliul are grija ca fiecare casa sa arate frumos si cartierul sa fie curat, dar se ocupa si de propria cladire, binenteles. Seful consiliului a hotarat sa cumpere niste mocheta noua pentru holuri si, dupa ce ne-a convins sa acceptam cheltuiala, am descoperit ca furase din mocheta si isi pusese si el in propria casa! Inacceptabil!". Nu am stiu ce sa raspund; sa-i spun omului ca e un cretin? Nu, am dat din cap, afisand o figura contemplativa si m-am scuzat, facand pasi cat mai repede de-acolo. E clar: ignoranti sunt peste tot! De fapt, la ce ma asteptam? Ar fi trebuit sa-i multumesc fiindca, fara sa vrea, imi explicase de ce occidentalii sunt atat de socati cand pun piciorul in Romania. Normal! Cand dai ochii cu un minotaur si realizezi ca nu e doar o poveste, iti cam vine sa injuri...
Alt exemplu bun ar fi americanul pe care Cosmin l-a interpelat intr-un barulet din Bucuresti. Tipul sorbea un Jack si se amuza teribil: "De-abia venisem de la aeroport si nimeresc in mijlocul unei filmari." Var-miu, mirat, il intreaba: "Ce filmari? Se toarna un film in oras?" Americanul, amuzat, ii raspunde: "Da! Eram in taxi si am vazut la semafor o caruta cu cai!" Dupa cateva minute de confuzie, Cosmin ii raspunde ca nu e vorba de nici un film si ca proprietarul vehiculului rudimentar era pe bune. Reactia? Nici pana in ziua de azi omul nu crede ca ceea ce a vazut era un autentic tigan, conducatorul unui vehicul cu doi cai obositi putere.
Dar las' ca-i avem si noi pe-ai nostri! Pai care te astepti, ba, ca Gica Facalet sa-si tina BMW-ul la bordura fiindca e criza? CUM?! El, cunoscut si invidiat de toata asociatia de locatari, frecvent frecator de scaune in vitrine, sorbitor inversunat de cocktailuri, sa cedeze in fata lui Nicu Americanu'? Pai ala are Hummer, fratie! Ala se urca peste amarata ta de Dacie fara sa clipeasca, imbarbatat de alcool sau nu! Cum sa faca ei economie? Sau, mai bine zis, cum sa accepte ei sacrificiul propriu in favoarea unei refaceri mondiale? Normal, doar nu ei sunt vinovati pentru toxicitate, crime, jafuri, incalzire globala s.a.m.d. Nu, nu ei sunt responsabili pentru faptul ca Bucurestiul este, in sfarsit, orasul nr.1 la poluare in Europa, ca doar nu-s ei patroni de fabrici de automobile!
Ce sa mai asteptam de la cei care sunt de vina? Sau de la cei care traiesc atat de marunt incat 2012, ca si eveniment, nu clipeste nici macar la marginea radarului personal? Bagam fripturi si grasimi si plastice cu M-uri galbene pe pachet, inghitim si inhalam otravuri pe care noi le facem, asimilam gudrom si monoxid de carbon si halucinante si alcool, ne futem ficatii si rinichii si stomacele si creierii, ne aruncam sinucigas in tone de fier pe care le infigem in cladiri, copaci, animale si alti oameni, ne ucidem in moduri creative familiile si prietenii si cunoscutii si necunoscutii, ne persiflam credintele si dogmele si ideologiile si traim bine!!! Da, intr-adevar! Cine dracu' sa-si doreasca anihilarea cand lucrurile merg perfect? Vreau 2012!
E o zi extrem de frumoasa - e soare, cald, vecinii imi perforeaza creierii cu o bormasina de la ora 9, sunt in Romania si inca viu. Mai mult, am senzatia ca ziua asta va fi una extrem de buna; mi-am facut o cafea, mi-am aprins o tigara, mi-am aruncat ochii pe cateva bloguri si ura! Ia uite ce-am gasit!
O anume doamna/domnisoara Monica Stefan a avut geniala idee sa inceapa o campanie de promovare a muzicii bune si necomerciale. Daca ai avut probleme cu promovarea sau cunosti pe cineva care le are in ale muzicii, dar nu isi poate plasa produsul pe rafturi, intra pe blogul ei si citeste despre ce e vorba. Melodiile si informatiile pot fi trimise la monica.stefan@echomuzica.ro
Rugaminte personala: daca ai vreun blog, site sau cont de hi5, adauga informatia asta acolo. Hai sa nu ne mai omoram artistii, hai sa nu ii mai recunoastem doar postum! Hai sa ne alegem singuri muzica!
