Ceva

...fiindca nu pot scrie saptamana asta.

Cateva cuvinte

Suntem milioane. Poate miliarde. Toti cei pe care muzica lui M.J. ne-a modelat in variate si minunate feluri. Suntem enorm de multi acei care am trait cu adevarat "Bad" si "Dangerous", si nu vom putea explica niciodata, indiferent de cate cuvinte avem la dispozitie, ceea ce acest om a reprezentat pentru noi. Nici ceea ce muzica lui a trezit in noi....

Mi-l voi aminti mereu pe Michael cantand "Smooth Criminal", in costumul de gangster. Va reprezenta mereu pentru mine modelul inovatiei in muzica si in dans, si ii voi fi vesnic recunscator ca mi-a deschis apetitul pentru rock. Un geniu, in cel mai pur sens al cuvantului.

Ironic: restul chiar ca e tacere. Rest in peace, King of Pop.

P.S. Sunt perfect constient ca mii de bloguri vor urla astazi despre acelasi subiect, il vor idolatriza ieftin sau il vor murdari las. Eu n-am un scop anume; poate sper ca prin aceste cuvinte ma voi alatura oficial sufletelor care-i vor simti intr-adevar lipsa si care-i doresc tot binele, indiferent spre ce dimensiuni se indreapta acum. Atat.

Mi-e scarba...

Este absolut dementa fascinatia omului pentru morbid, macabru si tabu. Fiecare, luat in parte, ar saliva hipnotizat de un viol sau o bataie sau o crima derulandu-se in fata ochilor proprii... Ieri am observat asta clar, trezindu-ma involuntar intr-un schimb de replici despre crima din Iran, anume moartea unei fete impuscate de un lunetist la o manifestatie. Nu am urmarit stirile atent in ultimele zile, dar am retinut ca au fost disensiuni intre candidatii la presedintie (sau ce titlu au iranienii). In situatia data am reusit sa scot cateva cuvinte, fara sa par tampit, atunci cand un pustan se lauda ca tocmai vazuse crima in detaliu, putand fi vizionata de oricine pe YouTube. Binenteles, nestiind nimic despre asta (si nevrand sa pun paie pe foc) am incercat sa trag discutia spre latura politica a incidentului - situatia incordata la care s-a ajuns in urma aplicarii unei ideologii de guvernare tiranica. Intrebarile au inceput sa curga, dar nu despre ce a cauzat incidentul sau manifestarea de protest sau istoria regimului iranian, ci despre cat de brutala a fost crima. Chiar s-a savurat faptul ca tatal saracei fete era langa ea cand a fost impuscata...

Azi am auzit alta: "Un montaj cu accidente terfiante de circulatie este disponibil pe site-ul stirilor ProTV. Puteti urmari aceste imagini socante ale acestor accidente cauzate de conducatorii auto neatenti si nu numai accesand...". As vrea sa am cuvinte sa protestez, dar nu mai pot; pe aceeasi nota, Pro TV-ul cenzureaza diverse filme de actiune (extrem de prost) fiindca afecteaza tanara generatie. In schimb ofera oricui are acces la internet sa urmareasca un montaj facut chiar de ei, caracterizat foarte de bine de prezentatoarea de stiri blonda si cuvintele-i adecvat de plastice. Tot din trust, azi am mai observat ceva: serialul "La servici" (gresit scris, de altfel - termenul corect fiind "serviciu") difuzat la o ora mai mult decat accesibila minorilor sub 12 ani trateaza industria filmelor porno si chiar prezinta doua domnisoare topless facand casting pentru un astfel de film...

Nu sunt usa de biserica si nici nu am afirmat sau am vrut sa ma dau vreodata pur. Dar am principii de otel si, macar pentru nenorocita, stupida si bolnava mea credinta in dreptate, as vrea sa vad si eu o data ca regulile se aplica la fel pentru toti. Badea este amendat fiindca a folosit nu-stiu-ce cuvant dupa ora 23, dar Pro TV-ul ne ofera carnagii montate ziua in amiaza mare! Si ne mai miram ca pustanii pun mana pe AK-uri si isi macelaresc profesorii? Bine ca dati vina pe jocuri video, iar voi scuipati numai povesti cu betivi care violeaza copii si batrani, adolescenti care se drogheaza si se infig in pereti, cand politicienii ne scuipa-n fata cand indraznim sa-i chestionam, iar preotii se-ascund dupa tufis, asteptand ca trecerea timpului sa le stearga infractiunile penale...

V-as prinde de guler si v-as zgaltai pana cand imi veti abera ca de obicei. V-as intreba unul cate unul si pentru fiecare minciuna as lasa in urma un cadavru. V-as arata ce inseamna macabru si morbid si tabu, pana cand veti intelege ca nesimtirea cu care ne chestionati luciditatea, integritatea si ne insultati inteligenta nu tine la nesfarsit. V-as jupui de vii fiindca sunteti mai rai ca cei ce va platesc; ii protejati, le suflati in cur si le alimentati aceasta atitudine de "mars, ma, fraiere!". N-aveti curaj sau n-aveti coloana vertebrala! ...Mi-e scarba de voi. Sunteti la fel de jurnalisti ca politistii care dirijeaza circulatia cu semaforul functional sau doctorii care-si iau pauza de masa cu pacientul urland in chinuri sau profesorul care face rebus cand elevii joaca poker in bancile din spatele clasei... Daca deontologia ar fi vitala, ati muri cu totii brusc. Hai cu 2012!

Din folclor...

Nu sunt genul care e impresionat de glume vulgare, dar asta chiar mi-a placut:

Ungurul mergand calare

Intalni o apa mare.

Oparit la cur, la coaie,

Vru sa faca si el o baie.

Cand iesi si el la mal,

Pula haine, pula cal!

Cine-a fost primu-n Ardeal?

Adecvat

Mi se rupe!

Ca tot vorbeam de cifre fatidice: o nenorocire nu vine niciodata singura... Dupa ce mi-au suspendat internetul pentru neplata, maica-mea a venit cu ghinionista (dar nobila) idee de a estetiza cei doi salcami japonezi de sub balconul propriu si personal. Si cum escaladasem cam toti copacii, terasele, blocurile etc. din jur cand eram mic, m-a incantat ideea de a face putina treaba si a-mi aduce aminte si de vremurile bune in acelasi timp. Zis si facut - m-am echipat de alpinism, am pus mana pe fierastrau si am coborat impreuna cu maica-mea in fata blocului. Mai tarziu aveam sa-mi dau seama cat de norocos am fost ca draga de ea nu m-a lasat singur fiindca nu stiu cum m-as fi descurcat... Cu acelasi entuziasm ca in "tinerete", am examinat copacul si, din cateva miscari, eram deja la vreo 2 metri inaltime. Totusi, cu un ultim balans, hotarat fiind sa-mi asigur o pozitie mai buna, am decis sa ma agat de o craca blestemata care, daca ar fi fost vie, mi-ar fi sustinut greutatea. Din pacate era uscata ca o grisina - am plonjat nu foarte artistic spre pamant, aterizand exact pe glezna piciorului drept. In cateva secunde eram alb de durere, cu membrele amortite, iar maica-mea si un taximetrist ma stropeau cu apa...

Partea a doua se desfasoara in Spitalul Mare, sectia Urgenta, unde topai in dureri groaznice intr-un picior, complet ignorat de asistente. Doi oameni se reped sa-mi faca loc pe scaune unde ma si intind. Simt iar ca lesin si multumesc iar lui Dumnezeu ca maica-mea nu plecase la vara-sa, ci mai ramasese cateva minute cu mine. Se repede la o doctorita si o cheama sa ma vada. Pare mai intreaga la creieri si-si da seama ca sunt in chinuri groaznice - face rost de un scaun cu rotile, ma muta si ma aduce in cabinet unde doctorul si stagiarii ma privesc zambind. La ce dracu' se hlizesc si idiotii astia? Mi se spune sa ma calmez, sa respir ca sa nu intru intr-un soc si sa nu mai fiu speriat. Le repet de 3 ori ca nu sunt speriat, ci ca ma doare foarte tare. Ultima oara ridic tonul si-i marai doctorului ca nu e momentul sa faca glume cu mine. Apare un cretin si-mi pune garoul sub cot cu maini tremurande, apoi petrece vreo 2 minute stergandu-mi bratul cu o vata cu spirt. Prietene, esti tampit? Imi vine sa rad, dar ma doare prea tare. Ma muta intr-un final pe o targa. Doctorul imi muta garoul peste cot, asa cum era si normal, iar o stagiara idioata bajbaie cu acul la vena mea. Daca faci vreo nenorocire, ti-l infig intre ochi... Apare si doctorita. Mi se pune o atela provizorie si o perfuzie. Incet-incet ma relaxez... dar tot imi vine sa le crap capul. Asa cum vecinul de salon il are pe al lui... Stagiara cu acul ii face un nod marinaresc sub dezaprobarea doctorului... Trec minute bune. De ce nu se misca mai repede?

Ma trezesc impins spre radiologie. Ma muta de pe o targa pe o masa si mi se spune sa pozez in diverse pozitii, toate la fel de dureroase, apoi ajung din nou pe hol. Maica-mea se cearta cu o asistenta. "Si daca nu vreau ce? Care-i problema?" aud replica grasanei in uniforma alba, dar nu e momentul sa o scuip. Ma "schimba" la repezeala; de fapt mi se scot pantalonii si ma acopera cu un halat urat. Macar pare curat... Lift, asteptare de 5 minute, doctor tanar care nu se recomanda ci imi toarna un diagnostic cat de cat favorabil. Nu necesit operatie, dar o sa stau cu ghips vreo luna. Minunat... Il intreb de nume, dar vorbeste prea repede. Il citesc pe foaia cu medicamentele prescrise, ii multumesc si sunt evacuat inainte sa mai zic ceva. La iesire brancardiera grasa imi scoate perfuzia fara delicatete...

Au trecut trei zile si am dureri oribile. De-abia reusesc sa prind cateva ore de somn pe noapte si de-abia azi mi-au dat drumul la internet. Macar acum pot sa comunic... Totusi, nu fara probleme. Maica-mea (multumescu-i!) s-a dus sa-l plateasca doar pentru a fi informata ca de la 1 mai abonamentele internet / cablu TV se platesc impreuna. "Cum?" am tipat. "Dar sunt contracte separate!" Ei bine, da. Au decis ca daca vrei net, trebuie sa-ti platesti si cablul. Moment mai nefericit pentru INCA o ilegalitate nu si-au gasit - tocmai acum cand am chef de scandal dar nu ma pot misca! Ca sa nu mai vorbim de faptul ca vara e singurul anotimp in care ies neconditionat din casa... Care ziceai de zambete si optimism?

P.S. "Underworld" was bloody awesome, I don't care what you think!

Cifra magica 3

Motto: "Se zice sacuri, nu saci! Consulta un dictionar, incultule."

Ieri am reusit sa ma enervez de 3 ori intr-un interval foarte scurt si, de data asta, chiar nu e de vina awareness-ul meu exagerat vis-a-vis de ce se intampla in jurul meu... Apropos: uite asta e un alt lucru ce ma scoate din minti! Mai nou se scrie "vizavi", fiindca Pruteanu a lasat cu limba de moarte o boala care sa omoare limba: versatilitatea romanului cand vine vorba despre cum sa ne distrugem formele de exprimare. Odihneste-le, Doamne, pe roabele tale Romana, Franceza si Engleza in loc cu verdeaaaataaaaaaaa!...

21:30, zambet larg, postura relaxata, masarea palmelor, ochii pe genericul "Sinteza Zilei", volumul dat mai tare pentru a nu rata vreun ton sau vreun cuvintel care sa altereze mesajul. N-apuc bine sa-mi infig fesele in scaun, ochii-n TV si emisferele cerebrale in discutie, ca vocea provenind dinspre figura vesnic zambitoare din ecran ma zgarie pe timpan, cu nesimtire demonica. Si iata! In toata splendoarea ei, Monica Iacob-Ritzi imi frige doua peste ochi si ma pune la punct, vorbind continuu peste moderator, invitati, peste mine si cred ca l-ar fi bruiat si pe Dumnezeu daca ar fi indraznit sa comenteze... Ea e ministru, prietene, si, mai mult, femeie! Cum iti permiti tu s-o contrazici sau sa-i pui intrebari? Pac-pac! Doua bucati peste ochii Oanei Dobre, care incerca sa afle ceva. Pac-pac! Doua si domnului Gadea, eschivandu-se deloc elegant, in admiratia lui Hrebenciuc. Tac-pac si-un joc copilaresc despre "cine a fost pe scena"... Pac-pac, doua flegme virtuale pentru doua flegme. Ar fi fost reale daca mama nu ar fi inlocuit vechiul JVC cu un LG nou... Si apropos: Hrebe, cand vorbesti unei doamne jurnaliste nu-i spui "Oana", ca n-ai facut serviciu la popota cu ea, ba baiatule! Iti multumim ca ai aratat si tu cat respect oferi jurnalistilor!

21:40, cheia in usa, pasi pe hol, figura maica-mii in usa dormitorului. Ne pupam, ne intrebam reciproc "ce faci?" si simt cum tensiunea imi creste: "Am fost la doamna X si Y a venit si el." Y fiind fratele doamnei X, un medic stomatolog divortat, care crede ca le stie pe toate si este cunoscut pentru insistenta si nesimtirea lui. "Y vine la mine..." continua mama "...si-mi zice salut, in timp ce-mi intinde mana." Y se certase cu ea, gonind-o din casa sora-sii fiindca a indraznit sa-i spuna ca fumeaza prea mult si sa-l roage s-o lase mai moale (avand in vedere ca sunt 3 oameni in incapere care fumeaza). "I-am dat peste mana si i-am spus ca n-avem ce vorbi pana nu-si cere scuze. Stii ce mi-a raspuns?" intreaba maica-mea inghitind aer adanc. Dau din cap negativ si ma darama cu raspunsul: "Dute-n pizda ma-tii!". Strang tablia biroului puternic intre degete si simt cum pulsul accelereaza. Imi plesneste capul de nervi si-mi imaginez, pentru a ma calma, o reactie alternativa in decorul acelei camere, si-mi vad mainile prinzand gatul lui Y si aruncandu-l in cel mai apropiat perete... Dom' doctor, ai pus-o cu mine! "Sa-i transmiti doamnei X sa-i zica sa se fereasca de mine!" marai catre mama in timp ce incearca sa ma calmeze inutil.

00:00, emisiune terminata, draci x2, relaxare in World of Warcraft. "Cumpar sacuri mai mari de 20! Cine face?" urla pe chat un coleg de ghilda. Simt din nou ca tamplele o sa-mi plesneasca si o sa mor dintr-o exagerata hemoragie. Ii atrag atentia in particular doar pentru a fi insultat, numit incult si mi se sugereaza sa consult un dictionar. Dupa un schimb de replici elegant-puerile, adica gandite si tintite din partea mea si total copilaresti din partea lui, mi se infige un penis in gura, de fata cu sefa ghildei, care nu vede, nu constientizeaza si nu are nici o reactie. Parasesc grupul dezamagit si sictirit x3. Un tip se agita pe chat, incercand sa atraga atentia asupra unui lucru de bun simt... Am senzatia ca ma privesc astral, din afara corpului, si imposibilitatea de a misca vreun suflet aproape ca-mi provoaca lacrimi. Nu misca, nu vor, nu-i intereseaza si gasesc orice scuza ca sa ne ignore; in cazul de fata un joc.

Concluzii:

1. Femeia politician romanca este o curva ordinara. Incearca (prost) sa imite modelul femeii americane, imbracand costume serioase la sedintele zilnice, dar dansand seara pe mese. Inlocuieste tactica logosului pompos care confuzioneaza audienta cu cea a bataii de campii fara pic de gratie, neascunzandu-si defectele. Nu se da inapoi de la nimic, nu incearca sa acopere injuriile colegilor la adresa presei (in mare parte), ci chiar le explica, aparand aceasta practica foarte la moda in ultima vreme. Se eschiveaza prost, se scuza talamb, zambeste tamp in timp ce raspunsurile-i ne sfideaza ratiunea, raspunzand NUMAI ce vrea ea, indiferent daca cuvintele care ii ies pe gura satisfac sau nu curiozitatea. Ii lipseste total profesionalismul, demnitatea si bunul simt, jignind in mod repetat si apasat inteligenta interlocutorului si audientei. Ca sa iasa din cacat ii va acoperi intodeauna acustic si volumetric pe ceilalti - o tactica caracteristica individului suferind de complexul inferioritatii; stie, se stie si incearca sa inghita aer in timp ce se scufunda tot mai adanc...

2. Titlul, varsta, sexul si stereotipul sunt concepte inutile in intocmirea profilului de individ. Nesimtirea (nu dragostea), invinge totul si depaseste orice obstacole, lafaindu-se in toata splendoarea sa in cuvintele, expresia faciala, postura sau chiar simpla prezenta. Se cultiva in timp si, asemeni vinului, are un gust mult mai intens odata cu varsta inaintata. Stereotipul machedonului Becali ma deranjeaza si il combat, desi cazuri precum cel al domnului Y ma fac sa ma intreb daca nu cumva ceilalti au drepate si rasismul snobilor este complet justificat. Ma pot amuza pe seama lui cat timp Y se contrazice pe orice subiect si se prezinta drept model de succes (in timp ce cabinetul lui e in faliment, fiind un doctor execrabil), dar nu pot inchide ochii cand imi jigneste mama atat de grav. Asemenea vorbe nu se spun nici femeii de serviciu, daramite unei doamne care nu ti-a vorbit decat cu respect, chiar si cand ai dovedit o marlanie crasa... Scot manusile, imi las bunele maniere in sertar - fineturile se impart cu oameni ce le pot intelege si aprecia. Pe scurt: o sa-ti sparg fata, jegule!

3. Comanda /ignore in WoW (World of Warcraft) este sfanta. Din pacate, lista oamenilor ignorati este limitata la o anumita cifra, asa ca trebuie sa-mi aleg cu atentie bataliile. In ciuda discutiei, absurde prin natura ei, jocul la o singura poarta, irosirea unor jigniri decente pe un animal prea prost sa le inteleaga, am invatat totusi ca unele persoane nu rezoneaza intelectului meu. Asemeni femeii politician, exista oameni incapabili sa raspunda decent sau sa inteleaga mesajului unei replici; exemplu:

Eu: "Esti un excrement genetic si maica-ta ar trebui impuscata pentru crima pe care a comis-o aduncandu-te pe lume. [...] Mi-e ciuda ca impart societatea cu oameni ca tine, care in loc sa se corecteze si sa se scuze, isi permit sa-mi chestioneze cunostiintele in materie de gramatica si protesteaza asemenei unei prostituate neplatite."

El: "waw... ce tare esteasta! ai gandito mult mah? k nu mai impresionat sa sti esti prost d mori bah. copil de 12 ani la modu kum gandeste"

Trebuie sa recunosc ca nu am replica, arme, scut, idei, rabdare, capacitate de procesare in astfel de cazuri. Mai mult, atunci cand audienta unei astfel de discutii se da de partea imbecilului si se amuza simt ca am fost aruncat in halucinatia bolnava a unui drogat. Imi amintesc de fiecare data ca astia sunt oamenii printre care pasesc, printre care respir, printre care incerc sa comunic... Si-atunci, iubita mama, draga prietena, loial amic, chiar crezi ca ma auto-claustrez fara motiv? Chiar CREZI ca dincolo de acesti pereti, de usa aia rece, exista un mediu care-mi face bine? ...sau unul care ma violeaza intelectual si ma otraveste fizic? Tot ce pot sa fac e sa cresc; asemeni generalului Lee, voi urla si eu, parafrazand celebra expresie "The South will rise again!": bunul simt va invinge! Pregatiti-va. Vin.

Special Guest on South Park

Am invins!

Am votat la ora 20:50, impacat cu proprii monstrii, cu zambetul pe buze si cu un sentiment nebunesc de sinucigas indopat cu adrenalina. Chiar am salivat cand mi s-au intins concomitent doua stampile si foaia aia mizerabila, apoi, cu acelasi zambet malitios si ochii sclipind de anticipare, m-am retras in cabina de vot. Poc! poc! poc! poc! "Mai incet!" sopteste mama din cabina alaturata. "Se aude tot ce faci." Rad si mai trantesc o stapila pe ditamai lista de turnatori... pardon! PSD-isti. "Ia si tu!" POC! "Andrei! Mai incet. Te-aud astia." continua draga de maica-mea, care inca se gandea daca sa-i dea sau nu lui Crinisor votul. "Mi se rupe!" ii raspund, dar cred ca prea tare. "Na si tie!" POC! Poc! poc! Trei bucati lu' EBA. Ei i-am dat mai multe, ca doar e independenta si sa nu se simta singura pe foaie; de-aia o fi iesit cu procentul ala nesimtit. 3,6%! Sa-i moara ficatu' lu' tac'tu ca l-ai luat pe bune...! Ies triumfator, impingand cortina peste umar, asemeni unui Cezar si incercand sa-mi stapanesc hohotul de ras care mi se agita in stomac. Iau buletinul si una bucata mama sperand la europenizare in stil liberal si ne retragem spre casa... "Am votat PNL-ul" imi zice ea, in timp ce iesim din Liceul 4. "Pe Norica? Ai votat-o pe Norica?" intreb amuzat. "Da, dar de ce razi? N-ai zis tu ca Antonescu e mai... si mai..." Ii zambesc cu subinteles.

Sorb fiecare cuvintel rostit aseara la Sinteza Zilei, intr-o editie ultra speciala, savurand cu o placere aproape sexuala ceea ce se intampla. Nu stiu de ce in ultimul timp sunt atat de pasionat de discutiile astea politice, dar realizez ca ma maturizeaza la un anumit nivel si-mi ofera o alta viziune, nu atat de neagra asupra vietii. Macar pentru oamenii aia, care imi confirma ca nu suntem inca un stol de gaste, tot merita sa aflu din vina cui dau inca un procent la impozit... Glumesc, rad, sunt si ei fericiti ca procentul de votanti e dezastruos. Zambesc din nou diabolic, asemeni unui geniu rau care planuieste distrugerea omenirii... si ce bine e! Incep sa apara, rand pe rand, diversi oameni politici. Norica se da lovita, PDL-ul comenteaza printr-un nimeni cu barba (ca sa nu-i zic fraier cu cioc) si Vanghelie e la fel de tigan (din toate punctele de vedere). Apare si Boc intr-un tarziu, si mai-mai ca-si pierde capul cand Ciutacu musca din el ca un monstru, desfiintandu-l din doua intrebari. Rad si eu, rade si Mircea, rad toti de penibilul acestui premier de Tip Top Minitop. Si, in sfarsit, se dau rezultatele exit-poll-ului Antena 3:

1. PSD+PC 31%
2. PDL 30,4%
3. PNL 16,6%
4. UDMR 9,1 %
5. PRM 7,2 %
6. Elena Basescu 3,4%

Din ce mai aud pe urma, inteleg ca merg in europarlament EBA si Becali si Vadim... Nu inteleg cum functioneaza treaba, dar se pare ca e de bine... De-abia astept sa ne facem de cacao cu astia! De-abia astept stiri de genul "Gigi Becali s-a luat la bataie cu presedintele parlamentului european fiindca acesta este ateu"! De-abia astept anarhia care, in situatia data, e tot ce ii poate rasturna pe hotii astia care s-au ancorat de scaunele si titlurile politice cu 'jde mii de lanturi! Deci... Am invins! Am reusit! Toti cei care NU ati fost la vot si toti cei care v-ati anulat votul - felicitati-va!

S-a terminat si cu magaria asta si sper sa ma indepartez de caracterul politic pe care l-am imprimat acestui blog. Mi s-a batut obrazul (oarecum) din cauza asta si o sa fac tot posibilul sa ne placa amandorura ceea ce spun. Pana la o noua revedere, va las cu imnul partidului meu. TRAIASCA MUIA EUROPEI! URA!!!

Bis!

Cum toti smecherii astia au cate 2 clipuri electorale...

Votati-ma!

Doar ce a trecut pe langa mine un cortegiu... pardon, o coloana de masini cu figura Monicai Macovei pe geamuri, simbolul PDL pe steagurile lor portocalii si "...asa-i viata de roman" in difuzoare. Insotiti de masini de politie si jandarmerie, nu am putut sa-i bombardez nici cu injurii, nici cu semne obscene. Prin urmare am decis sa candidez si eu sub titlul "Muia Europei"!

Cei care vor sa ma voteze, sunt rugati ca, in data de 7, sa puna stampila pe TOATE simbolurile de pe buletinul de vot! Si, ca orice candidat serios, imi promovez si eu partidul:

Pe cine votez

Nota: Stiu ca am imprumutat din exprimarea si look-ul lui Mircea Badea, dar nu e cu intentie. Exprimarea a devenit un reflex tot ascultandu-l, iar imaginea este felul meu de a respecta pe cel care ma priveste.

Abur de cafea

In timp ce-i raspundeam lui Tinel la comment, am avut o revelatie: eu urasc oamenii si urasc tara asta. In principiu mananc rahat - eu nu sunt un erou si nu sunt un martir. Pur si simplu sunt mult prea demoralizat de societate si, in disperarea momentului, aleg o scuza onorabila pentru a renunta. Asta nu inseamna ca nu am principii si nu cred in ceea ce spun, dar n-o fac pentru a salva tara sau poporul asta jegos, ci fiindca este "the right thing to do".

Avand aceasta noua pozitie, o sa incerc sa raspund, asa cum cred (dar nu sunt sigur) ca gandesc. Sunt perfect convins ca am anumite probleme psihice pe care, desi anumite persoane mi-au spus ca le pot controla tocmai fiindca le constientizez, nu am cum sa le ignor sau sa neg ca nu-mi afecteaza luciditatea, obiectivitatea si pragmatismul, concepte necesare unei analize pertinente a realitatii...

As vrea sa pot sa extrag rozul din Fanta si sa spun ca viata e frumoasa, dar nu pot. Faptul ca anumiti oameni sunt capabili sa zambeasca neconditionat este o realizare, este ceva pentru care sa fie recunoscatori. Nu spun asta fara un dram de frustrare sau gelozie, dar o spun convins fiind ca societatea asta mi-a otravit fiecare si toate ideile de virtute pe care maica-mea mi le-a conturat de-a lungul anilor. Incet-incet am ajuns sa nu mai admir nimic si sa nu mai am incredere in nimeni; tara asta, prin ceea ce promoveaza ca valori materiale si morale, a reusit sa distruga rapid si sigur tot ceea ce inseamna concept crestin. Pe scurt, pentru mine e prea tarziu, dar nu e pentru altii care au gasit aceasta formula, nu de ignoranta fata de amaraciunea societatii, ci de auto-protectie. Este, in anumite cazuri, pur instinct de supravietuire...

Cum ar fi chiar cazul tau: tu pleci ca sa supravietuiesti si nu schimbi cu nimic lucrurile, ceea ce te face la fel de ipocit ca cel care ridica privirea peste cersetor pentru a vedea o vitrina de magazin. Nu esti cu nimic mai bun daca gandesti asa si nu ai dreptul sa critici pe nimeni! Cum spuneam, te inteleg si inteleg pe oricine refuza sa accepte aceasta realitate ca fiind cea adevarata, dar nu pot sa accept cand cineva spune "sunt mai bun ca tine fiindca eu macar vad ce se intampla". Ce importanta mai are faptul ca vezi ce se intampla daca alegi sa fugi? Nu, nu este nici o diferenta intre tine si Simona ca mentalitate, intre voi doi ca si tipologii: ea se protejeaza prin zambete, iar tu prin refuzul de a privi...

Cat despre mine... Eu sunt cel mai nenorocit. Eu vad, dar nu mai pot sa vreau sa schimb ceva. Lumea NU VREA sa schimbe, tara NU VREA sa se civilizeze... Cum poti bate ambitia proasta si rea a milioanelor de oameni care sunt prea lenesi sa faca un minim efort? Cum poti convinge imbecilul care arunca sticla de suc langa pubela ca ce face el e o crima? Sau cum poti imprima conceptul de bun gust intr-o uriasa ginta de oameni de Neanderthal? Si-atunci... eu de ce sa vreau sa... orice? Ma simt ca un bolnav de leucemie care e participa la olimpiada de matematica...
Nu stiu cum am ajuns aici, in pragul unei depresii nervoase, fara prieteni si secat de optimism... As da orice sa aflu raspunsul, sa stiu macar de unde a pornit totul si in ce moment nu am mai putut zambi. Ai prins ideea...