Exercitiu de stil

Ma regasesc fascinat intr-o stare de pura apatie fata de oameni si, in acelasi timp, completa empatie fata de acele concepte si principii ce, in mod normal, ar trebui sa ne guverneze societatea. Sunt perfect constient ca ramasitele idealismului meu (stupid, stiu) sunt cu totul in contrast cu realitatea, iar reactiile trupului meu, minte si suflet, nu ar trebui sa ma mire, dar totusi reusesc. Ma gasesti proaspat "migrenat" si aterizat dintr-o alta cafenea de fite, unde nu stiu cum, prin ce plan mai mult sau mai putin divin, mi-am facut aparitia. Banuiesc ca ceva din mine a urlat "socializare!" si a reusit sa-mi miste posteriorul de pe scaun si sa ma faca sa rostesc in telefon cuvintele "da, vin si eu." - proasta alegere...

Fum, muzica proasta (daca poate fi numita muzica acelasi sir nesfarsit de piese in care se urla ceva in spaniola, in timp ce basul sacadat imi crapa timpanul) la un volum insuportabil, preturi mari, bauturi ieftine, aceleasi tipuri de indivizi la fel de sictiriti ca si mine, dar care, spre deosebire de felina-mi personalitate, incearca sa-si ascunda plictiseala evidenta. Discutii de un superficial socant, despre "haine de firma", "parfumuri", "cluburi", "fotbal", "femei" si Revelion. Aceleasi gesturi pasate parca ereditar sau prin frecarea coatelor pe mese si a feselor de canapele (incomode, dar scumpe si alea), aceleasi haine ridicole, acelasi machiaj strident la fete, aceleasi bauturi exagerate prin insasi prezenta lor in fata consumatorilor, zeci de telefoane la barfa pe la colturi de scrumiere, pachete peste pachete de tigari scumpe, printre care Pall Mall Lights-ul meu retras pe un colt, asemeni mie. Cu ochii infipti in el realizez ca ma dezgusta si compania, si coltul de canapea, si spalatura de bidoane cu pretentie de Cappy de portocale rosii, si fumul, si vecinii de masa, si cele doua maimute care-au "iesit la un suc", stand in unghii si aruncandu-si replici peste canapea...

Mi se face rau. Pentru prima oara, de cand ma stiu, un rau sincer, nu psihic, nu autoindus, nu teatral, ci adevarat. Ma scuz, ma ridic si plec. Las la masa... Nu conteaza. Sunt baieti buni, pe ei nu-i pun la socoteala. Ma gandesc continuu la faptul ca intr-adevar mi-e rau si ca stiu si de ce. Ca brusc si intens simt toata greutatea unei societati cu obiceiuri terifiante si vulgare si de proasta factura. Simt tot in mine, ca o virgina violata. Prea plastic? Mi se rupe...

Lumini de sarbatoare, partial arse, carduri de masini care merg si merg si merg, dracu' stie unde, si oameni care pierd timp, pierd vieti, pierd bani si oportunitati reale (nu smenuri discutate peste tejghea si pahare de whisky platite din pensia bunicilor sau tunurile parintilor). Mizerie, munti de zapada murdara, noroi, frunze amestecate cu apa si ulei de masina lipindu-se de ghetele mele, o batrana amarata care-si taraste pasii vorbind la un celular (si singurul pieton pe care l-am intalnit in drum spre casa), trotuare valurite de crapaturi si gropi si operate "plastic" din loc in loc cu piatra cubica. O mana de agenti de paza, sprijinand vesnica masina de interventie parcata in fata Salii Sportului, restaurant de lux langa shaormerie, club de striptease peste magazin "de vise" (jalnic termen pentru a te referi la locul de unde cumperi droguri), alt fast-food langa alt restaurant langa alt chiosc cu halucinogene. Vuiet nemuritor de masini brazdand aerul, unele gonind ca la raliu, altele defiland cu simbolurile la vedere. Constanta, cu lume multa si oameni putini...

Vad totusi, nespecific propriei persoane, partea plina a paharului - urata vorba, mai ales nefiind bautor - si anume ca am realizat ca nu voi mai calca in asemenea localuri. Nu am de ce. Stand cu un pahar nenorocit in fata, intr-o atmosfera ce mi-a daunat evident, ma intrebam de ce nu eram in Friends & Co., la o sticla de Beck's Lemon, chiar si singur, ascultand -muzica- si clatindu-mi ochii cu -oameni-... Ce mizerie de oras!

N-am chef.

Am umblat mult azi prin oras, pe jos, cu autobuzul, si in timp ce ma deplasam, incercam din sa ma gandesc la cu totul altceva decat la ceea ce vedeam in fata ochilor. Nu de alta, dar nu te-ai plictisit sa tot m-auzi eliberandu-mi frustrarile pe-aici? Si nici macar nu e atat de interesant... Aceeasi busculada de masini, acelasi imbecil care goneste peste limita legala desi pe jos e gheata, acelasi fete triste. Apoi... sa vorbesc despre cat de sarmant am fost? Ca cele 3 secretare pe care le-am abordat, au si flirtat cu mine... Sau s-o dau pe sentimental si sa iti povestesc ce frumos a nins in Constanta...? Ori, babit, sa-i zic de sanatate! Cum nu ma mai doare piciorul si chiar am facut cativa pasi de alergare (inainte sa-mi dau seama ca as fi tampit sa continui)!

Nu vreau sa-ti spun frumos ce-am facut azi. Nici macar urat nu vreau. Nici nu vreau sa aberez proiectandu-ma in metafizic, in observator, in mintea sau sufletul meu, fiindca ma simt singur si putin deprimat (ca asa e de sarbatori la noi) si chiar nu am chef. Aveam doar nevoie de un pretext sa postez un clip. Si sa spun ca Tito & Tarantula este o formatie veche, descoperita in amanunt acum doua zile. Nu pare nimic special, cu exceptia faptului ca e singura trupa din Winamp-ul meu acum, ieri, alaltaieri. Ca nu ma plictiseste, ci trece dincolo de obsesie prin melodicitate si feelingul indus. Am ascultat-o demult, cu doua piese, dar nu mi-a trecut prin minte, pana alaltaieri, sa scot niste albume. Am scos trei si sunt bestiale! Atat.

Ramas bun, frate blogger!

Se intreba stimata Mana, onorabila imparateasa a domeniilor Ciutacu, de ce atatia bloggeri isi parasesc corabiile, lasandu-le sa se scufunde si fugind care incotro... Nu pot vorbi in numele lor, dar poate, macar intr-un mic procent, impart cu mine senzatia de sufocare. Am spus-o, in alte cuvinte, mai demult, dar vreau sa revin...

Acum 12 ani, cand descoperisem internetul prin I-cafe`-uri sau pe la cate vreun privilegiat cu dial-up, locul asta mi se parea urias! Erau atat de multe locuri de explorat, atat de multe de aflat - exact ca atunci cand am reusit sa ma conectez prima data la World of Warcraft. Totul era fascinant si fiecare persoana care se ascundea in spatele unei porecle ciudate parea interesanta. Puteam vorbi cu oameni din intreaga lume si fiecare dadea senzatia ca stie o multime de secrete, in timp ce era dornic sa le afle pe ale mele. "Romania? How exotic!" mi s-a spus odata, si cat de amuzant a putut sa fie! Nu, internetul era ceea ce eu vedeam a fi infinit si exotic. Eram convins ca daca voi reusi vreodata sa beneficiez de serviciul asta miraculos, nu ma voi plictisi nicicand. Si cat de mult m-am inselat...

O zi fara evenimente in viata mea se desfasoara in modul urmator: deschis laptopul, ma conectez la RDS, deschis Mozilla si incep sa trec in revista, intr-o rutina perfecta, aceleasi pagini personale si forumuri. Incep cu Gmail, fiindca acolo primesc notificari despre orice comentariu apare pe blog, pe Facebook sau orice notificari legate de zecile de conturi al caror posesor sunt. Urmeaza blogul, vad vizualizarile, comentariile din Shoutbox... Verific inca 3 adrese de e-mail, un forum, apoi ma intorc pe blog si iau link-urile din blogroll la rand... Lunea si miercurea mai trec peste niste pagini cu benzi desenate care-si fac update de 2-3 ori pe saptamana, asta fiind singura iesire din protocol. Despre Filelist si Torrentz, nu mai vorbesc - am o programare robotica sa scot orice serial interesant apare, cu zilele memorate perfect: luni - Family Guy, American Dad, The Cleveland Show; marti - House M.D., How I Met Your Mother, The Big Bang Theory; miercuri - V; vineri - Supernatural, The Mentalist si Fringe... In mare, ai prins ideea - acelasi cerc inchis si plictisitor, si rareori imi fac curaj sa caut lucruri interesante.

Revenind la ideea initiala, cred ca oamenii s-au plictisit si sufocat de internet si blogosfera. Chiar ieri am verificat profilul Lilitu, observand ca este printre cei care ma urmaresc, doar ca sa descopar o lista de urmaritori destul de mare, cu nume pe care nu le-am recunoscut. In mod logic, acestia, la randul lor, au si ei blogroll-uri mari, liste cu Followers si mai mari... si tot asa. Azi mi-am facut cont si pe Toateblogurile.ro - alta lovitura la ficatul ego-ului. Ai idee cat de multi oameni au blog? ...Eu mi-am facut una si, daca nu as fi citit (prin gratie divina sau -sper- talent) de indivizi ce pot fi numiti si personalitati, nici nu mi-as bate capul sa ofer spre citire (si-asa) minimul de elucubratii personale. Ma gandesc ca o parte din cei care se retrag din domeniu sunt descurajati de valurile de bloggeri noi care apar. Macar o parte, cei care nu afirma cu falsa modestie ca ei scriu pentru ei. Si eu am spus si am crezut asta, dar e absurd - daca scriam doar pentru mine, atunci ce rost ar fi avut sa pun prostia respectiva pe internet, s-o mediatizez, s-o sustin cu tot felul de teme cu pisici si gadget-uri atasate in meniu?

Scriem fiindca vrem sa fim "auziti". Majoritatea. Sunt si unii care-s curve si o fac pentru bani, chiar daca subiectul tratat pare, la prima vedere, unul nobil, iar cauza sustinuta una demna de atentie. Ii exclud pe astia - mi se par de prost gust, niste demagogi care, chiar daca pe parcurs sau la inceput credeau ce spuneau, si-au pierdut valoarea in momentul in care au incasat primul cec. Noi, restul, vrem sa spunem cuiva ce ne macina, ce ne obsedeaza, ce ne frustreaza sau ne incanta. Si da, suntem uneori demoralizati cand nu primim destule comentarii sau cand vedem pe altii cu propriile bloguri incarcate de countere si chat-uri si reclame colorate, si avem impresia ca suntem neinsemnati. Cu un asa val de scriitori, cand tot manelistul are senzatia ca e profund, cum sa nu iti faci valiza? ...Recomand experiment spre exemplificare: intra pe Google si scrie ceva gen "top bloguri romanesti". Intra si citeste o parte din primele 20, apoi analizeaza-le cum vrei tu! Daca vreunul din ei spune intr-adevar, la modul rational, artistic si / sau jurnalistic, ceva valoros, eu imi mananc coada.

Vreau sa fac o trimitere catre vechiul meu "amic" Cabral. Nu am absolut nimic de impartit cu el, il consider un monden ca oricare altul, ce nu ma da pe spate si nici nu ma enerveaza. Reclama insa ma scoate din sarite - "Vaaaai! Ce inteligent si profund e Cabral!"... Huh? Ma, tu te-ai lovit la ceas sau ce? Omul scrie -normal-. Este poate simbolul banalitatii in blogosfera! Cu toate astea, o mana de oameni ii ridica scriitura in slavi. De ce? La fel de bine il pot da exemplu pe prietenul Mircea Badea, care imi e extrem de drag pe sticla, dar ale carui contributii bloggeristice nu le pricep intotdeauna. Este nr.1 in topuri, dar nu spune nimic iesit din comun. De cele mai multe ori nu face decat sa sublinieze ce a spus in emisiune (sau ce urmeaza sa spuna).

Asadar, cu astfel de elemente perturbante, Marita Imparateasa si stimate cititor, cum dracu' sa nu sarim peste bord? ...Nu ma laud, dar stiu ca e un numar relativ mare de oameni ce ma citesc si sunt flatat si onorat de asta. Cum spuneam, sunt indivizi valorosi care ma considera destul de interesant incat sa-mi acorde cateva minute pentru a afla ce mai gandesc. Dar chiar si-asa, in momentele in care nu ma simt increzator, nu ma simt valoros si nici macar simpatic, cand sub articole scrie "0 comentarii" si cand telefonul nu a mai sunat de zile intregi, ma tem ca am fost abandonat si ca nici macar anonimii din spatele vizionarilor din counter nu sunt reali. Ma gandesc ca sunt altii mai putin norocosi ca mine (nu spun "talentati", fiindca nu ii includ in afirmatie din start), care nu au rezistenta mea. Cu problemele actuale, in criza asta ce pare sa fie din ce in ce mai intensa si mai vie, nu ma mira deloc ca unii renunta pur si simplu. Pacat de scriitura lor, de oamenii care le ofereau valoare citindu-i, de cauzele cavaleresti pentru care (presupun ca) luptau.

Din alt punct de vedere, vreau sa inchei intr-o nota pozitiva. Sunt si lucruri interesante, oameni simpatici, unii chiar talentati, care-si fac curaj si vin sa umple golurile lasate de veterani. Poate ca nu sunt la fel de buni ca predecesorii lor, dar invata si au potentialul necesar. Nu stiu daca e adevarat, dar vreau sa cred ca este. Nu putem decat sa speram, la fel ca si in cazul artistilor ce s-au stins unul dupa altul in ultimii ani... Dar avem voci tinere, ce vor sa cante, sa vorbeasca, sa recite si macar cei care au ramas ar trebui sa-i incurajeze. Englezii au o vorba: "the King is dead, long live the King!"

Melancolic

Sunt anumite lucruri care-mi amintesc de momente pe care, desi inexplicabil delicioase, le-am uitat. In mare parte e vorba despre muzica, melodii care ma trimit inapoi, dar nu intr-o amintire propriu-zisa, ci intr-o stare mentala si sufleteasca ce-mi e draga. Nu-mi aduc aminte ce faceam, cu cine eram, cand si unde, dar sunt convins ca era ceva placut. Poate ca aveam o simpla conversatie, poate realizam ca interlocutorul imi era sau devenea apropiat... Sau poate eram pe plaja, in Vama Veche, cu o sticla de bere intr-o mana, o tigara in alta si, cu toate ca nu-s genul de "beach bum", hippy si dependent de "haiducii" (cum spunea un cunoscut demult, in Brasov), in secunda respectiva constientizam ca momentul e unic, irepetabil si pretios... Poate eram dezbracat pe podea, langa un alt trup gol si fierbinte...

Exista multe melodii ce ma trimit dintr-o stare in alta, ce-mi amintesc de oameni pe care i-am iubit si urat in egala masura, pe care i-am idolatrizat, apoi m-au parasit. Sau chiar invers! Suflete in care am descoperit o frumusete pur artistica sau intelectuala, si pe care eu i-am lasat in urma din comoditate sau orgoliu...

Azi imi amintesc de toate, ascultand o simpla piesa. Uitandu-ma fugar pe randurile scrise in ultima avalansa de cuvinte, cel mai limpede vad fostul meu blog de pe weblog.ro si ceea ce am pierdut pe drum. Nu imi dau seama cum am ajuns atat de lipsit de senzualitate in exprimare, atat de brut, si nu stiu cum am sarit de la confesarea sentimentelor ce ma si ne guverneaza, la interminabile monologuri despre niste persoane (sau nume, fiindca nu ii cunosc) care nu au nici o valoare intima. Mi-e mila de mine si mi-e teama ca nu voi putea avea inapoi acele sentimente, acei oameni care-mi sunt inca dragi. Clipele sunt oricum trecute, chiar daca nu pierdute, si nu se vor mai intoarce... Toate ingredientele asa-zisei mele tinereti imi par ca se evapora si ca realitatea este mata, sumbra, serioasa, lipsita de idealism si de naivitatea superba pe care o pierdem cand ne angajam, cand incepem sa ne platim taxele, cand spalam farfuriile in care am gatit prima cina, iar parintii, mai mult sau mai putini adevarati, nu ne mai prind atunci cand alunecam...

Am totusi melodia si chiar daca nu pot retrai momentul asa cum as vrea, chiar daca nu-mi amintesc cand am auzit-o prima oara sau, mai exact, cand am remarcat ca se incadreaza perfect pe fundal, ramane ca reper. Sper doar sa intalnesc oameni ce-mi pot da o stare similara sau locuri sau ceruri instelate, asa cum e cel din Vama, neperturbat de lumina orasului, si sa imi amintesc de cuvintele astea, de ceea ce acum realizez ca inseamna.

Da, sunt melancolic si trist, dar nu e nimic rau in asta... Pot zambi amar, dar pot zambi. Si melodia ramane foarte foarte misto.

Repecursiuni

Vorbeam aseara cu o prietena pe Yahoo si ii explicam ca scriu, motiv pentru care ii raspund monosilabic si rar. Automat a dedus ca-mi materializam aici, pe blog, niste opinii si mi-a raspuns grabit: "nuuuuu! nu iar politica! m-am saturat". De unde deduc, fiindca nu e singura care mi s-a plans ca vorbesc prea mult despre subiectul asta, ca am exagerat un pic sau "umpic" (cum e acum la moda sa f*ti limba romana) cu atacurile la adresa celor care ne conduc. Sigur-sigur, asta o fi perfect adevarat, dar cum as putea lasa sa treaca neatins acest eveniment major numit Turul 2?

Sincer sa fiu, nu ma incanta ideea de a transa momentul, dar o fac dintr-o nevoie inexplicabila. Deci cui nu-i place, sa nu citeasca - nu gonesc pe nimeni ci doar dau o rezovare fanilor "Adevarul" care "s-au saturat de politica". Asadar, referitor la cele intamplate:

1. Am fost la vot. Am pus stampila pe amandoi. Pe Basescu il urasc la fel de mult cum l-am urat pe Iliescu, iar pe Geoana nu l-am putut vota fiindca echivaleaza cu Mazare. Daca as avea mai multa rabdare in momentul asta, as spune si ce e rau in asta, dar consider ca primarul nostru nu e un subiect placut pentru mine (in primul rand) la ora asta. Ideea e ca am facut ce-am spus: mi-am anulat votul si pot trai cu mine.

2. Alegerile au fost fraudate. Asta nu e o supozitie, e o certitudine. Nu sunt de acord cu Badea, ca Basescu sa fie acceptat drept invingator si ca intreaga clasa politica guvernanta sa fie din PDL. Sunt, in schimb, de acord cu Ciutacu, cum ca aceste contestatii depuse de PSD & Co., insotite de cate zeci de mii de dovezi sustin ei ca au, sunt frectii, iar rezultatul va ramane neschimbat. TOTUSI! In ipotetica situatie in care o repetare a alegerilor va exista, sunt convins ca Basescu va pierde. Motivul e simplu: de ambele tabere, in Turul 2, s-au investit sume uriase pentru manipularea cifrelor. Cred ca, in teorie, nu va exista nici timp, nici bani, nici organizare pentru un nou furt, iar numarul voturilor va fi considerabil apropiat de cel al unui vot real, nepatat.

3. Ma declar invins si naiv. Am afirmat in repetate cazuri, inainte de acest Tur 2, ca Geoana va castiga. Eram ferm convins de acest fapt si nici acum nu inteleg cum s-a putut contrariul. Scuzele mele celor care au sustinut ca Basescu va fi invingator. Si ma bucur ca n-am pus vreun pariu in care sa ies cu penele pe fund in Piata Victoriei in caz ca pierd.

Si atat pentru moment. Cu exceptia cazului in care vreun candidat va fi arestat pentru frauda dovedita sau impuscat de vreun fan al celuilalt, nu are rost sa mai discut despre politica. M-am convins ieri, ascultand dintr-o banca pe genialul meu coleg, care debita din spate tot felul de pareri cu pretentii de adevaruri supreme. E o vorba care spune ca la politica si la fotbal se pricepe tot romanu', si e perfect adevarat. Ascultand ce prostii titanice emitea cretinul trecut de 50 de ani, contrazicandu-se cu toata lumea, indiferent daca interlocutorii erau tineri sau de varsta lui, mi-am dat seama ca si eu fac uneori acelasi lucru. "Nu, ma, iti spun eu cum e!" zicea stimabilul care pe langa laudele despre sine (interminabile!), avea si-un limbaj extrem de colorat, in care referirile la organe genitale nu scapau nefolosite macar o data-n propozitie. Si dupa intreaga tevatura, in care toti erau prosti, inclusiv partidele politice, Geoana, Antonescu, iar Basescu smecher si puternic ca i-a facut -singur- pe toti, am realizat cat de imbecila este intreaga situatie. Om la 50+ ani, care se lauda ca a navigat o groaza de timp, ca s-a lasat pentru a lucra pe post de director intr-un birou, ca a pus bazele localului CTV, iar acum s-a intors la vechea profesie fiindca "s-a desteptat la batranete" si incearca sa plece pe post de Ofiter III, vine sa tina discursuri cu pretentie de invataminte unor pustani ce i-ar fi putut fi copii sau chiar nepoti.

Concluzia este urmatoarea: trebuie sa incerc sa vorbesc mai putin despre politica fiindca daca fiecare dejectie umana (si crede-ma, chiar asta era) isi permite sa sustina astfel de puncte de vedere, dandu-le si asa-zisa valoare prin aerul si comportamentul sau, la care o mana de prosti tineri sa caste gura cu admiatie, atunci cum mai facem diferenta? Ma uitam stupefiat la fetele colegilor care-l priveau aproape balind prost si nu imi venea sa cred. Puteam citi pe chipurile lor ce le trecea prin minte: "uuuuuaaaau! ce bine le zice asta... ce i-a nimerit pe toti, ba...!". Fratioare, mai coboara-ti privirea din luminile ochilor idiotului devenit lider ad-hoc si gandeste pentru tine! Nu mai astepta sa-ti intareasca sau sa-ti demonteze altul argumentele din doua miscari. Sincer-sincer, cum ar zice blonda mea prietena, admir mai mult un om care-si sustine favoritul si nu-l renega doar fiindca am scuipat eu o supozitie, decat altul care e de aceeasi parere cu mine doar fiindca l-am mintit ca regurgiteaza lingouri de aur.

=))

Tocmai am primit urmatorul mesaj pe Neogen. Nu am ce comentarii sa fac fiindca... vezi singur!

Dragi români, dragi prieteni,

Pe 6 Decembrie veţi alege între 2 opţiuni clare:

Fie mergem înapoi cu PSD, cu Ion Iliescu, cu Vântu şi cu Mircea Geoană; fie mergem împreună înainte şi schimbăm România.

Fie mergem în trecut, fie mergem spre viitor.

Fie lăsăm un sistem corupt, controlat de oameni ca Patriciu, Vantu sau Voiculescu să revină la putere; fie alegem şansa de schimba şi reforma ţara.

L-am întrebat pe Mircea Geoană în dezbaterea de acum 2 săptămâni dacă s-a întâlnit cu Vântu. A spus că nu. Ieri şi-a amintit brusc că a avut mai multe întâlniri cu Vântu, omul responsabil pentru dezastrul FNI.

Cum este posibil ca un politician care vrea să devină Preşedintele României să se întâlnească cu Vântu, la miez de noapte, cu 3 zile înaintea alegerilor?? (în aceeaşi zi în care mâna dreaptă a lui Vântu, Nicolae Popa, a fost arestat).

Merită un om care va pune ţara la dispoziţia lui Vântu şi a lui Patriciu să primească votul Dumneavoastră??

Eu sunt un om care are calităţi, dar şi defecte. Am lucrat pentru români şi am acţionat pentru a vă fi mai bine, dar ştiu că nu am reuşit să aduc o schimbare suficient de mare şi am făcut greşeli. Mai ştiu însă că împreună vom reuşi să schimbăm România.

Aţi arătat acest lucru la referendumul pentru Parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari şi vreau să vă mulţumesc pentru votul din 22 noiembrie.

Vă chem pe 6 Decembrie la vot, pentru a continua ceea ce am început la referendum.

Voi fi Preşedintele vostru.

Vom învinge sistemul pentru ca voi să profitaţi de relansarea economică, nu mogulii; pentru ca banii să meargă spre şcoli şi spitale, în agricultură şi în infrastructură, spre pensii şi spre salarii.

Pentru ca România să se schimbe cu adevărat şi să meargă pe drumul cel bun.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Traian Băsescu,

Preşedintele României

La capatul puterilor...

De doua luni imi fac curaj sa ma arunc intr-o scriere nocturna. Obisnuiam sa-mi pierd ore intregi jucandu-ma cu degetele pe taste, asemeni unui pian, in conversatii nesfarsite sau articole pe care niste necunoscuti nici macar nu aveau intelectul necesar sa le aprecieze. Doua lucruri am de spus:

1. Nu credeam si nu-mi doream deloc ca aceasta compozitie sa fie un alt repros adus unei mizerii de tara, condusa si populata de niste jeguri de oameni. Ma doare-n cur de cretinul care o sa vina sa-mi spuna ca "tara e de fapt frumoasa" - cacat! Tara e o mizerie fiindca in asta am transformat-o, iar toate obiectivele voastre turistice, pe care le ridicati in slavi si le promovati pana-n panzele albe, au ajuns sau o sa ajunga foarte curand niste ruine. Cat despre oameni, este mai mult decat elocvent numarul de badarani, de marlani, de cocalari si smenari care s-au prezentat la vot. Aduna procentele, desteptule, si o sa vezi cati sunt! Care procente? Alea pe care le-au luat Basescu + Geoana in primul tur. Nu, mint! In plus, adauga si pe imbecilii care au refuzat sa voteze, din lene sau comoditate. Iar restul... Antonescu + Oprescu. Astia suntem... Iar din astia sa-i scadem pe cei ce au votat din interes politic... Ramanem 5%?

2. Ieri (ca nu mai e deja 1 decembrie) a avut loc cel mai josnic eveniment din ultima saptamana. Nu e asa ca te bucuri sa auzi ca a trecut o saptamana fara sa afli de o magarie mediatizata? ...Mitingul de la Timisoara. Nu stiu in cate feluri sa imi bag organul ce ma defineste sexual in gura tuturor snobilor cu bete-n cur si nasul in stratosfera, care spun ca ardelenii sunt "mai civilizati". Imi pare rau ca nu am mai multe, ca sa va astup tuturor gaurile inutile prin care ies afirmatii de genul asta si care urla si azi ca ei sunt niste eroi, ca au luptat la "Revolutie", ca au fost persecutati etc. In primul rand, primul eveniment anti-ceausist a fost in Brasov, nu in Timisoara! Iar in al doilea, daca dupa 20 de ani, va adunati sa rupeti steaguri, pancarte, sa scuipati si sa va bateti, in numele democratiei, mi-e o scarba epica de excrementele genetice cu care-mi impart tara! ...Sper ca de azi inainte sa nu mai aud nici o lauda despre Timisoara, D. Nu esti inclusa in procentul celor care merita un sex in dinti pentru "monumentalizarea" timisorenilor, dar nici nu mai tolerez laude stupide despre un oras care se afla TOT in Romania, cel putin momentan.

Badea a avut un discurs si niste interventii exceptionale azi, si la Sinteza Zilei, si in propria emisiune. Si a spus bine: "Au trecut 20 de ani! Ce comunism? Asta e o porcarie!" Exact. E o porcarie, cu atat mai mult cu cat imbecilii care s-au prezentat in Piata Operei, mare parte membri de galerie si taranoi de mahala, habar nu au ce inseamna conceptul de comunism. Colac peste pupaza (WHATEVER THE FUCK THAT MEANS!), vad la stiri ca pe mult-mediatizatul Twitter, un alt retard imperial postase ceva de genul "hai in Piata Operei, cu furci, topoare, coase, sa le-o dam la comunisti!". Pai, ma, clienti de bodegi si bombe de cartier! Ma, oameni de Neanderthal cu cravata! L-ati votat pe Iliescu, l-ati votat pe Basescu, l-ati votat pe Nastase, l-ati votat pe Geoana... SI-ACUM URLATI "JOS COMUNISMUL!"?

Sti ce? M-am saturat! Nu votez! Voiam sa dau votul meu lui Geoana, dar vad ca n-am de ce. E clar - daca pana acum avea dubii ca odata ajuns PSD-ul la guvernare, Mazare o sa imi manance ficatii, acum e o certitudine. Suntem un popor de cacat! Si nu metaforic, ci aproape material! Suntem cel mai josnic popor de pe planeta asta pe care si-asa am facut-o bucati. Si nu mai pot, si nu mai vreau, si sa se duca in pizda mamii lor cu totii, ca eu nu mai votez!

Nu sunt resemnat, lucru ce ma sperie. Intr-o zi o sa-mi plesneasca ceva in cap si o sa cad din cauza lor... Si ce-am rezolvat? Cu sau fara mine, fara noi, astia tot spre prapastie se indreapta. Tot cu ei cadem si noi, indiferent de cat as tipa eu sau cate voturi as incerca sa influentez in favoarea unui candidat civilizat. Imi pare rau, Cip, dar ai facut o mare imbecilitate; Daca tie ti se rupe, fiindca stai pe-afara sau fiindca traiesti bine acum, asta nu inseamna idealismul tau e justificat. Idealismul, mai ales intr-o perioada atat de ingrozitoare precum cea de-acum, n-are nici o valoare si este la fel de folositor ca votul dat unui corupt! Si eu o sa fiu plecat. Mult, poate mai mult decat tine sau decat altii... Dar cat sunt aici, cat am cetatenie romana si familia mea, prietenii mei, oamenii pe care-i iubesc si de care-mi pasa traiesc in haznaua asta sociala, n-am sa astept ca timpul sa-mi educe semenii spre votarea unui candidat pur, nepatat si cu halou, fiindca asa ceva nu exista.

O sa fie rau. Foarte foarte rau! Indiferent de cine iese in turul 2, pregatiti-va de o noua definitie a iadului. Mi-e atat de greata de tot ce s-a intamplat si urmeaza sa se intample incat cred ca o sa renunt la orice fel de comentariu de natura politica in mod permanent... As zice "Dumnezeu sa ne ajute!", dar as minti daca as spune ca nu sunt un fan al Apocalipsei. Eu vreau sa crapam cat mai repede fiindca cred ca suntem singura rasa din Univers care a reusit sa-si bata joc in cel mai profesionist mod de ea insasi, prin cele mai variate metode. Versatilitatea noastra in domeniul auto-distrugerii este singurul lucru cu adevarat dumnezeiesc ce ne caracterizeaza...