Jurnal de motan

Mesaj de Craciun

2011-12-24T07:17:00.000-08:00

Motto: "Using the Bible to defend the Bible is kinda like believing David Spade is cool 'cause he told you so." ~ Josh Thomas (actor, comedian, gay, atheist).

Urmatoarele cuvinte sunt adresate tuturor intru aducere aminte. Nu este o critica sau un atac la adresa credintei sau convingerilor personale, ci doar o opinie.

In urma cu vreo doua saptamani, am descoperit pe un forum american pe care-l frecventez de zece ani, un subiect interesant: profetie biblica ca si adevar. Trebuie spus din start ca forumul in cauza se adreseaza tuturor celor interesati de religii, practici aferente, ocult si toate cele - e limpede deci ca este frecventat de o multime de indivizi, de la crestinul standard, pana la adepti Wicca, atei si vreo doua vrajitoare, Stiu ca pare foarte ciudat, dar cei pe care-i stiu de ani de zile sunt niste oameni surprinzator de civilizati, politicosi si pasnici.Revenind la subiect, am dat peste post-ul amintit mai sus accidental. Prefer sa nu ma implic in discutii despre religie (mai exact care e aia buna), fiindca in cele mai multe cazuri, se transforma in scandaluri. Totusi nu m-am putut abtine sa nu-l intreb pe Peter Huff, autorul post-ului, de ce crede el ca Dumnezeul si Biblia lui sunt reale si adevarate, si de ce este atat de sigur ca nu face propaganda falsa. Din momentul respectiv am fost tratat ca un eretic, desi discutia a continuat pana alaltaieri...

Pe scurt, timp de doua saptamani m-am batut cu un fanatic (cine a citit Fun With Fanatics stie), incercand NU sa-l conving a Biblia (se) inseala, ci sa scot de la el o explicatie rationala pentru devotamentul exagerat. M-am gandit, in prostia mea, ca ma va surprinde eventual; cred in Dumnezeu, dar crestinismul nu imi mai vorbeste pe inteles, deci speram ca, undeva in dscutia asta, sa mi se dea un refresh spiritual. Nu numai ca nu s-a intamplat, ci chiar mi s-a intarit convingerea ca refuzand sa fiu etichetat altfel decat credincios, am luat cea mai buna decizie.De la Geneza, la Noe, la contradictiile din Dumnezeul Vechiului Testament si cel al Noului Testament, de la fosilele de dinozauri, evolutia ca si exemplu material, faptul ca Biblia a fost scrisa de OAMENI, nu zei, pana la datarea cu carbon, Wikipedia si neclaritatile din Cartea Sfanta, Cruciade, Inchizitie, Marea Schisma, toate situatile istorice in care Biserica s-a folosit de religie si a manipulat oamenii prin interpretari, traducerea incorecta, dovezile arheologice si antropologice etc. etc. et-fucking-c!... Am incercat absolut totul! Fiecare raspuns primit s-a rezumat la scoaterea din context a anumitor afirmatii, invocarea citatelor din Biblie si sustinerea pana-n panzele albe ca Biblia este perfect tradusa si tot ce scrie in ea e adevarat. DA! Inclusiv, imbecilitatea cu Adam si Eva... Eventual am cedat si l-am lasat cu obsesia lui, convins ca il urasc pe Dumnezeu si ca Biblia imi repugna.

Nu stiu cum e posibil ca un crestin sa fie atat de intolerant. Sa atace credintele altora, sa promoveze Dumnezeul lui Cristos ca pe un tiran ce ii pedepseste groaznic pe cei care nu-l recunosc si care-l numesc Buddha, Alah sau... Kyle. Vreau sa va ganditi la asta. Iisus spune ca este fiul lui Dumnezeu si vine cu un mesaj de pace. Promoveaza toleranta, iubirea, modestia, si da dovada de mila, de rabdare si, cel mai important, de sacrificiu! Nu e nevoie sa credem ca a existat ca si individ sau ca e doar un exemplu sau metoda de promovare sau o simpla metafora pentru tot ce e Bun ca sa intelegem despre ce este vorba. Totul e limpede, clar, simplu, asa cum ar trebui sa fie venind din partea unei entitati supreme care se adreseaza unor furnici cu intelegere limitata.

Mesajul meu e simplu: daca sunteti crestini, atunci sarbatoriti Craciunul in fiecare zi si incercati sa urmati exemplul din Biblie! Trei zile de post si o spovedanie nu numai ca nu confirma devotamentul nimanui, ci arata cat suntem de ipocriti. Pacatuim groaznic un an intreg, apoi ne prefacem suntem umili si spirituali...Eu nu ma numesc ortodox, catolic, musulman sau budist. Cred intr-un dumnezeu care poate sau nu sa fie cel din Biblie. Dar va urez tuturor un Craciun asa cum ar trebui sa fie, cu fericire, cadouri si alaturi de cei care va iubesc, dar si cu aducere aminte despre ce sarbatoriti. Si daca, macar o clipa, intelegeti ca nu numele lui divinitatii la care ne inchinami este important, ci efortul de a-i urma exemplul, atunci nu am scris toata chestia asta degeaba.

Sarbatori fericite tuturor!

...de undeva prin Mediterana.

M-am mutat!

2011-07-04T12:58:00.001-07:00

Daca mai are cineva chef sa ma citeasca, sa-si procure dictionar englez-roman! Click pe poza.

Sailing fairy tomcat!

2010-10-30T05:24:00.001-07:00

See ya in 6 months, guys!

ROFL!

2010-10-23T07:40:00.000-07:00

For pony!

2010-09-21T04:36:00.000-07:00

Titlul n-are legatura, decat daca esti fan L.F.G. si gluma nu este prea subtila. Da si tu un click pe LINK - poate pleci acasa cu un prieten blanos. :) Si pentru Rox

Ceva bun, bun de tot!

2010-09-05T04:49:00.000-07:00

Aperitiv

2010-09-02T13:33:00.000-07:00

Un mic preview pentru ce va urma.
I HAVE ONLY BEGUN TO FIGHT!

Imi fac publicitate! ...electorala.

2010-09-01T13:46:00.000-07:00

De pe blogul lui Radu Mazare:
30/8/2010 18:51:10 Cornel M (guest): Tomcat83, esti un rahat inca nepansat care se erijeaza in arhitectul-sef, designerul si aparatorul urbei numita Constanta. Te inteleg ca iti este rusine la 28 de ani, la felul cum gandesti si la ceea ce debitezi in scris te cred si eu ca iti este rusine! Eu daca as fi in locul tau m-as duce la unul dintre Poli sa mor acolo de tot de rusine ca sunt prost si imi permit sa fac afirmatii de genula asta pe net. Tu vrei sa devii vedeta provocand incidente cu persoane publice? Cine esti tu viermele pamantului, de emiti judecati cu pretentii de valoare asupra unor oameni si faptele acestora, care si-au asumat niste responsabilitati si vor sa faca cevain tara asta?!? Esti multumit cu conditia ta de muscator din fundul altuia ca poate te aplauda cineva, sau esti din gasca ciumei portocalii? Esti vreun portocaliu deghizat? Fii responsabil nene si da-te in fapt sau te da lumea in... k..kat. Bacteriile ca tine care vor sa devina subiecte de stiri si de articole de blog sau de ziar pe spatele d-lui Radu Mazare (maaaaama..... ce i-a zis ala lui Radu Mazare pe propriul blog!!!!) trebuie sa afle ca prostia doare, chiar daca tu nu strigi de durere sau nu recunosti. Sfatul meu abtine-te, pana cand tu vei putea spune ca tu insuti ai facut ceva notabil, macar pe sfertul sfertului din ceea ce a facut dl. Radu Mazare si ceea ce vrea sa faca pentru orasul Constanta. A propos viata sociala ai, sau traiesti doar din impresii culese de pe net despre Constanta? Prietene, maturizeaza-te, sau macar recunoaste ca situatiile asa-zis "penibile" de care zici tu ca s-a complacut dl. Radu Mazare, iti aduce mult mai mult publicitate decat ceva pozitiv vrei sa le repeti si tu sa te recunoasca lumea dupa ce le spui: "Bai, tu stii ce ce i-a zis unul Tomcat83 lui Radu Mazare pe propriul blog???... Ei bine, ala sunt eu!" Ai nevoie de publicitate, iesi in fata cu ceva pozitiv! asta nu se numeste luare de atitudine, se numeste pupincurism basist sau inconstienta crasa! Foloseste-le in alte scopuri, in alte moduri! Pacat de tineretea ta ca se duce dracului degeaba, chiar la malul marii! "Mergeam pe malul marii, cu ganduri asteptate,/Si valuri reci si sumbre, acopereau priviri,/In unduiri senine si zambete uitate,/De nostalgia calda a candidei iubiri." Ghe. Puzdreac

...raspuns la:

29/8/2010 22:3:19 Tomcat83 (guest)

Am 28 de ani si... Cred ca esti cel mai rau lucru ce s-a intamplat orasului acesta. Ai distrus absolut tot ce tine de adevarata valoare, de la estetica vechii Constante, pana la circul din Mamaia, pe care-o numesti "al doilea Monte Carlo", cu un tupeu incredibil si/sau cu aroganta hiperbolica ce te caracterizeaza. Ai distrus spatiile verzi, "estetizand" copacii prin decapitare si plantand ororile alea de palmieri, in loc sa valorifici, asa ca orice primar civilizat si european, flora locala. Ai blocat privelistile in ambele porturi, construind ilegal ororile alea doua, mastodontii din otel care vor ramane neterminati si care pun in pericol siguranta malurilor. Ai asfaltat, iluminat si amenajat orasul prin propriile firme, dar PROST, SLAB si FARA GUST, in bataie de joc, astfel incat si acolo unde s-a facut ceva, dupa jumatate de an nu se mai observa - te-as intreba de ce, daca tot ti-ai tras jde mii de euro din contractele astea, nu te-ai chinuit sa iasa ceva civilizat, dar stiu ca te doare-n cur si ca ai impresia ca tu chiar iti faci datoria. Te-ai afisat in cele mai penibile costume, situatii, ipostaze, ridicand la loc de cinste smecheria si tupeul, scuipand in ochi pe oricine ti-a atras atentia, si nici macar nu ai avut bunul simt sa te prefaci ca muncesti. Ma uit aici si ma ingrozesc cati cretini te admira, nestiind ca toate lucrurile pe care le faci (si care plac la public), arata tocmai faptul ca nu faci nimic. Sa dansezi Samba pe faleza, sa defilezi la parade de moda, sa te dai toata ziua prin oras cu masina, cu blonda (probabil minora) pe scaunul din dreapta, sa faci sporturi extreme si sa dansezi greceste-n emisiuni sunt lucruri pe care un primar, un lider, nu trebuie sa le faca (si sa se mai si faleasca cu ele) intr-un moment de criza, in care orasul asta a devenit o groapa de gunoi. Sunt cladiri in peninsula ce stau sa cada, strazi care arata ca dupa bombardament, case istorice si ADEVARATELE obiective turistice (ce ar fi trebuit valorificate) distruse de triburi de tigani. Sunt oameni fara adapost, animale care bantuie chinuite si un oras inecat de gunoaie si flegme, iar tie iti arde de mistouri si glume cu "fanii"... Tu nu esti fan al acestui oras, esti o ciuma care n-a facut decat sa dea un groaznic exemplu locuitorilor! Din cauza ta, pustii au ajuns sa respecte si sa ia drept model un vagabond in toale scumpe, cumparate din bani facuti ilegal! O javra fara pic de moralitate si decenta! Nu esti cu nimic deosebit de Basescu: amandoi ne furati cat puteti si ne tratati cu scarba cand sunteti intrebati "de ce?". Amandoi aveti impresia ca sunteti proprietarii nostri si nu cei ce trebuie sa fie primii cand vine vorba de liberate, dreptate, adevar si verticalitate! Stiu ca nimic din ce-am spus nu va fi confirmat, ca nimic nu se va schimba, ca tara si orasul asta vor ajunge din rau in mai rau. Vreau doar sa stii un singur lucru: atitudinea de "eu, mie, pentru mine" pe care le afisati tu si restul gastii tale penibile, politicienii si tartarii ce se numesc "oameni de afaceri", va duce la o impartire inevitabila in doua caste: bogati si foarte saraci. Crezi ca nu e nici o problema? ...Stiu ca o sa stergi comentariul asta sau o sa-mi raspunzi cu superioritatea-ti scarboasa pe care o afisezi continuu, dar adu-ti aminte de ce ti-am spus cand se va ajunge o revolta civila. Cand oamenii pe care tu si cei ca tine ii veti aduce la limita rabdarii si existentei! Mi-e rusine ca sunt constantean si mi-e si mai rusine cand niste romani din alte orase, care vad ceea ce tu promovezi, imi spun ca o ducem bine. Poti sa minti, poti sa furi, poti sa inseli opinia publica, dar, mai devreme sau mai tarziu vei plati pentru toate crimele pe care le-ai comis, fara exceptie. Iar pedeapsa nu va putea fi evitata de nici un avocat si nici o chicita in legile de cacat ale Romaniei. P.S. Sunt hotarat sa fac un documentar, un proiect serios, despre halul in care ai adus Constanta, cu fotografii, filme si documente. Poate, macar asa, nu vei mai avea nesimtirea porceasca sa raspunzi: "Sunt oameni rai, care vor cu orice pret sa ma discrediteze". Stii ce? In legatura cu a doua parte, ai dreptate. Vreau sa-ti fac mult rau. Cat mi-ai facut tu mie, orasului si oamenilor de aici.

Q.E.D

De toamna

2010-08-29T14:03:00.000-07:00

Am revenit! Au trecut 3 saptamani de cand am ajuns acasa si deja ma simt epuizat de viata din Romania. Pe langa toate porcariile aferente traiului in tara si, in special, orasul asta, resimt si mai grav situatia dementa in care suntem. Faptul ca am intrat in circuitul salariatilor ma face, cred, sa am o perspectiva diferita, mai matura, dar si mai obosita asupra vietii. Am petrecut 4 zile in Vama Veche, saptamana trecuta, unde nu m-a mai impresionat atat de mult stilul de distractie cu care eram obisnuit; exceptand o situatie absolut penibila (despre care am sa-ti povestesc imediat) si paradoxul criza / localuri de lux, chiar si ceea ce a mai ramas din fostul sat de pescari, ceea ce iubeam din suflet acum un an, m-a lasat rece. O fi de vina obisnuinta cu un program strict si cu un mediu inchis...

Cu toate astea, te asteptai sa revin mai optimist? Sigur, respir usurat stiind ca nu trebuie sa-mi adun maruntisul pentru a-mi cumpara un pachet de tigari, dar cu siguranta m-am intors mult mai abraziv decat am plecat. Chiar saptamana trecuta, claxonat pe trecerea de pietoni de un prieten (drept gluma), aproape m-am repezit la soferul pe care nu-l recunoscusem - inca un cuvant sau gest si m-as infipt in el...

Azi mi s-a amintit ceva ce fie am uitat, fie, cumva, printr-o gluma a sortii, nu am aflat niciodata. Inca nu stiu exact despre ce este vorba, fiindca nu mi s-au dat toate datele, dar vorbesc despre un incident care a facut (pare-se) mare valva la momentul respectiv, in care era implicat unul din fratii Mazare, un iaht, niste droguri si moartea unei tinere care, din cate am inteles, fiind rupta de drogata sau beata, a cazut peste bord si a nimerit in elicea ambarcatiunii. Cat de exact relatat este evenimentul nu are absolut nici o importanta! Ceea ce este important e faptul ca Google nu imi gaseste nici un articol despre asa-zisul accident, in schimb imi ofera date foarte interesante, cum ar fi pagina personala a lui Radu Mazare si cea a fratelui acestuia, precum si o pagina dedicata primarului pe Wikipedia. Sa-ncremenesc! cum ar zice vara-mea. ...Buuuun, asta e punctul 1.

Continuam cu zilele Timisoreana si concertul de seara trecuta, la care am asistat de pe malul unei peninsule Constantene ajunsa intr-un hal deplorabil. Nu, deplorabil este putin spus! Infinit de putin. Ceea ce am putut vedea ieri, incepand de la strazi si trotuare, si terminand cu oamenii ce populeaza ruinele (fiindca nu le pot spune case) din zona, este imposibil de conceput intr-un oras ce se vrea a fi european. Punctul 2.

Varul meu, Cosmin, a avut o idee geniala: sa facem un proiect pe care sa-l trimitem la televiziuni, in care vom prezenta fotografic, video si textual (cu documente) halul in care mafiotul asta ordinar a adus Constanta. Nu stiu daca vom realiza ceva sau daca ne vom urni din comfortul nostru pentru a incerca, dar cum ma stiu drept campion al cauzelor pierdute, voi incepe sa lucrez la el chiar de maine. L-am anuntat si pe Radu, cu un comentariu lasat pe blogul lui (ca omul are timp sa scrie, pe langa paintball, sporturi extreme, dans pe faleza cu brazilience, plimbari cu blonde prin oras, parade de moda si aparitii la talk show-uri), ca ne vom implica in acest lucru, asigurandu-ma ca stie exact ce cred despre el.

Cam atat pentru acum. Mai am de spus doar ceea ce am promis la inceput, in legatura cu momentul dificil din Vama. Am stat 4 zile la una din pensiunile locale, dar in ultima seara mi-a fost dat sa aud, pentru prima oara in locul respectiv, manele la maxim. Initial am crezut ca este o gluma proasta, ca vecinul petrecaret din curtea alaturata, care ascultase toata ziua Mafia si Parazitii, a gresit playlist-ul. Nu! Puletele de 18 ani, pentru care, am realizat, mesajele din textele formatiilor amintite erau complet inutile, isi sarbatorea majoratul! ...Bun, nimic exagerat in afara volumului boxelor. Credeam eu. Cand depasise deja limita... bunului... sau, ma rog, a unui simt, am ramas perplex, asigurat de proprietareasa pensiunii ca n-are nici un rost sa chemam politia, fiindca stiu deja despre ce e vorba si fusesera rugati (whatever the fuck that means) sa nu intervina. In traducere, legea se aplica doar pentru unii!

...Nu stiu daca am fost destul de coerent in cele spuse. Este tarziu si fac un efort, dar vreau sa se stie, in caz ca (si nu rade, ca se intampla mai des decat crezi) am vreun "accident" dupa ce mi-am exprimat parerea despre liderul neinfricat al Constantei. Pe curand.

I can has plane ticket?

2010-08-03T22:42:00.000-07:00

Da, dragelor si dragilor! (in special dragelor) Ma intorc in Romania saptamana asta! N-am idee cand anume, dar am hotarat sa ma bucur, desi planuisem debarcarea pe la jumatatea lui august. Evident, cei din conducere sunt oameni care urasc pisicile, drept pentru care trebuie blestemati. Desigur, dupa ce-mi primesc si ultimul salariu. :D

Asadar, astea sunt ultimele cuvinte pe care le scriu aici, din Peru. De-abia astept sa va vad pe toti, in special pe cei care si-au facut programare. :)) Glumesc. Fac cinste cu un ghem de lana tuturor cand ma intorc. Cei care nu apreciaza calitatea si multiplele avantaje ale acestui articol extrem de folositor, sa ma caute dupa ce-si gasesc "the inner lolcat".

Pe curand!

P.S. Cred ca daca avionul s-ar prabusi acum, la intoarcere, as fi singurul care ar injura de draci. Ce mod cretin de-a muri! Macar intr-un accident de masina, cand te infigi cu doua tone de fier intr-un pom, cu 200 km/h, macar stii ca ti-ai facut-o cu mana ta.

Blog Trolls

2010-07-30T07:57:00.000-07:00

Una din micile placeri ale datului pe bloguri este citirea comentariilor pe care alti destepti ca mine le fac. Din pura nevoie de a deschide gura, pentru a se da inteligenti sau crezand ca parerea lor este importanta / relevanta - oricare ar fi motivul, este cu adevarat distractiv sa-i citesti. Unii n-au scris un articol in viata lor si / sau n-au absolut nici o calificare vis-a-vis (cine dracu' a fost cretinul care a introdus ca forma alternativa si corecta "vizavi" in DOOM!?) de subiectul blogului, dar tin cu tot dinadinsul sa fie aprobati de catre autor, chiar daca spun prostii colosale sau sunt complet off-topic.

Exista totusi categoria "nu e dracu' atat de negru". Cei care iti dau dreptate, dar nu-ti dau. Cei care sunt cu tine, dar parca n-ar fi. Sau, cel mai corect spus, cei care te privesc de sus la modul subtil, parca spunandu-ti "nu esti tu chiar prost, dar mai ai ceva pana sa te prinzi cum stau lucrurile". Ma omoara genul asta de oameni, care nu zic lucrurilor pe nume si n-au destul curaj incat sa-ti spuna ca esti dobitoc si tot ce-ai spus e o mizerie. Chestia asta, atitudinea asta asa-zis diplomatica, ce se vrea a mentine o relatie de respect si o atitudine politicoasa intre bloggeri, mi se pare o mare minciuna si o ipocrizie. De ce nu spunem "Da, prietene! Esti prost si n-am ce sa discut cu tine! E prima si ultima oara cand iti vizitez pagina!"?

Citeam pe blogul Loredanei comentariile facute la articolul ei despre turismul romanesc si despre starea deplorabila in care au ajuns si-asa putinele locatii ce merita vizitate. Binenteles, printre comentatori, s-a gasit unul (nu dau nume) sa se pppp-una... contra vantului si sa-si bage degetele in borcanul cu convingeri. "Nu e tara CHIAR atat de nasoala, nu-s drumurile CHIAR atat de proaste, nu-s oamenii CHIAR atat de rai si nu-s Baselu si Lenuta un cuplu CHIAR atat de diabolic!" Si ca sa fie sigur ca ideea s-a infiltrat, iar autoarea a inceput sa se intrebe daca chiar stia ce scrie cand a conceput monologul, a mers cap-coada pe ideea "hai sa nu fim rai".

Imi cer scuze sincere pentru limbajul pe care-l voi folosi in continuare, dar trebuie sa pun intrebarea: tu in ce mortii ma-tii de tara traiesti, ba imbecilule?

Dintre toate tipurile de comentatori din categoria amintita, falsii patrioti ma calca cel mai tare pe nervi! Oamenii care merg pana-n panzele albe pe ideea ca tara asta nu e chiar atat de distrusa si ca, daca intr-adevar ne merge prost, asta se intampla din cauza liderilor precedenti, care au furat si au adus Romania in colaps. Cei actuali nu prea-s vinovati, ci presa si poporul si generatiile rebele, fiindca nu le acorda o sansa. Genul de oameni care au impresia ca ieri a fost votul si Baselu de-abia a fost pus in functie, iar oamenii astia rai, zelotii lui Mircea Badea, Victor Ciutacu sau Mihai Gadea, nu-i lasa, frate, sa-si faca treaba in liniste si-i tot pistoneaza cu citatii pe la judecatorie.

Mi-amintesc de un coleg de facultate care la primele alegeri, cand Baselu se batea cu Bombonel pe tronul de la Cotroceni, mi-a spus ca-s un dobitoc; parafrazand, "Nastase stie deja care-i mersu' si el ar trebui sa iasa presedinte, ca sa poate continua ce a cladit alaturi de PSD pana acum". Dupa atatia ani, specia asta de blog troll, continua sa se perpetueze, schimband pur si simplu personajele. Problema n-ar fi declaratiile facute - nu putem sa bagam pumnul in gura nimanui fiindca-si spune parerea, mai ales considerandu-ne democrati (chiar daca statul nu este). In schimb, putem sa ii scuipam in freza fiindca, cu talentul asta de zvonaci/raspandaci pe care-l au, altereaza ideile fragile ale unor generatii mai tinere, dar a caror viziune, destul de limpede, este influentabila.

Nu pot decat sa dau un sfat celor mai tineri ca mine, in eventualitatea ca exista oameni sub 27 de ani care-mi citesc jurnalul asta intortocheat si amarat: nu lasati pe nimeni sa decida pentru voi cum arata realitatea! Iaurtul e alb si, pana nu-l vedeti voi ca-si schimba culoarea, cu proprii ochi si nu cu ochelari de soare pe care vi-i monteaza altii, sustineti-va punctul de vedere pana la capat. Hai sa nu fim rai? Hai sa fim! Hai sa nu uitam cine trebuie sa ne asigure prosperitatea pentru care platim taxe! Hai sa nu oferim simpatie si intelegere unor oameni care nu inteleg conceptele si nu ar exprima niciodata astfel de sentimente fata de noi.

Cumva imi vine greu sa cred ca daca nu-ti platesti impozitul la termen, statul zice "Eh, lasa-l saracu'... A avut o luna grea si a trebuit sa-si plateasca si ratele. Hai sa-l intelegem si pe el, si sa nu ii majoram datoria cu fiecare zi ce trece". Cat despre categoria "nu e dracul atat de negru", din partea mea poate sa se duca si sa verifice personal culoarea lui.

P.S. Caut melodia asta de 2 zile si n-am gasit-o decat in varianta originala T-Rex - Get It On. Daca poate cineva sa faca rost de ea, in varianta London Bus Stop feat. T-Rex - Bang A Gong (Get It On) si in format mp3 desigur, rog sa mi-o trimita la alexander.angellove@gmail.com
Multumiri anticipate!

Intre timp, poetic

2010-07-29T06:33:00.000-07:00

M-a prins o ploaie
Intre timpuri,
Spatiul se-ndoaie.
In chipuri.
Curg din cer
Temporale nisipuri.
Cad fara reper
Albastrele-ti picuri.

Am scris chestia asta aseara, din senin. Nu-i Shakespeare, dar nici nu mi-e jena cu mine. :)

Pe val!

2010-07-25T20:47:00.000-07:00

M-am trezit zilele trecute cu un mesaj care suna cam in felul urmator:

"Salut, sunt ofiter 3 pe Histria Agata si am citit ce ai scris pe internet, pe blog-ul tau. Vrem sa te felicitam. [...]".

Din pacate nu pot raspunde la mesaj fiindca este o problema cu e-mailul, asa ca, daca mai dati pe-aici, vreau sa vad multumesc pentru sustinere si intelegere. Vreau sa fie clar totusi faptul ca as fi preferat sa fiu felicitat pentru orice altceva si nu pentru descrierea abuzurilor si necazurilor cauzate de comandantul cu pricina. Daca am avut totusi ecou in inimile si mintile unora, si s-a invatat ceva din situatiile pe care le-am descris, atunci nu pot decat sa ma bucur.

Sunt sincer surprins ca tocmai o alta nava a Histriei a ajuns pe blogul meu, dar calul de dar nu se cauta la dinti, deci bun venit printre cititori, domnilor. Sper ca viata voastra la bord este una mult mai buna decat cea pe care am avut-o noi aici si va doresc voiaj bun si sa ajungeti cu bine inapoi acasa!

Orice alta zi...

2010-07-20T15:22:00.001-07:00

Stiu ca ar trebui sa scriu o chestie inteligenta, cugetata si bine formulata, asa cum imi impun propriile standarde, dar nu sunt sigur ca pot. Motivul din spatele articolului este iesirea la Ilo si faptul ca, in orice alta zi, as fi spus intr-adevar ceva interesant. Ei bine, nu cred ca intereseaza pe nimeni faptul ca am mancat cu pofta un cheeseburger (dupa atatea mancaruri gatite moldoveneste), am baut Inka Cola (care are gust de fructe si e galbena), am gustat niste fructe locale (care, desi par interesante, nu se compara cu piersicile noastre... Mmmm! Piersici...!) si am spart 100$ pe o groaza de prostii, asa ca daca nu ti-am excitat curiozitatea (si probabil ca n-am facut-o), da un click pe play si asculta melodia.

Dupa 4 luni de sechestru, capitanul meu, Daniel, un tip de un profesionalism, si-o verticalitate cum rar mi-a fost dat sa vad, a reusit in sfarsit sa iasa in oras. Se pare ca schimbarea comandantului a avut un efect pozitiv pentru toti si, dintre toti, Dan chiar merita sa se relaxeze putin. Am batut impreuna strazile si faleza care, in ciuda dimensiunilor liliputane ale orasului, arata extrem de frumos. Palmierii sunt in mediul lor, nu plantati cu sila, si spatiile verzi sunt impecabile, cu iarba mereu tunsa si fara omniprezentele ambalaje de plastic pe care le vezi la noi. Ii spuneam, remarcand cu placere, ca pana si trotuarele (crapate si cu betonul ondulat din cauza terenului deluros pe care e amplasat orasul) arata mai bine si sunt mult mai curate decat la noi, desi Ilo este incredibil de modest. Cat despre esplanada... Ce sa mai zic? Linistita, cu vreo doua barulete din care se auzea muzica latino, frecventata de tineri care se plimbau si de cativa descendenti inka, care vindeau suveniruri ieftine. Am mancat inghetata. Dupa jumatate de an, ne-am facut o pofta si am hapait-o in timp record, sub privirile amuzate a celor din jur (el a mancat chiar 2 - lucru regretat ulterior). Apoi ne-am plimbat cu viteza codobelcica pe faleza, admirand peisajul, pontonul inalt din lemn care se infigea in mare, chioscurile pitoresti si puzderia de barcazuri de pescuit si clanul de pelicani semidomesticiti, care se aduna zilnic la pescaria de pe dig, unde sunt hraniti precum cainii. M-am simtit relaxat, in sfarsit, dupa o lunga perioada de incordare...

Partea a doua s-a rezumat la abrambureala din piata. In ciuda faptului ca era duminica si majoritatea magazinelor erau inchise, acolo era o nebunie totala. Sute de tarabe si standuri, unde am vazut orice, de la piersici galbene (pe care le-am recunoscut dupa miros), pana la chirimoya (singurul fruct local ce m-a incantat, cu exceptia prea-cunoscutului mango), de la ceasuri si ochelari de soare, pana la sticle de Jack Daniels si trabucuri. Mi-am facut curaj si am cumparat cateva, al caror nume nu-l mai retin: niste fructe-pepene, mari cat portocalele, cu coaja ca de pruna, dar interior si usoara aroma de pepene galben, dar complet neimpresionant; "Crantanele", niste nebunii cu aspect de nectarina si codita de para, dar coaja groasa si atoasa, ca a unei rodii, dar uscata, de parca ar fi fost bagata la cuptor, si miez tot ca de rodie, dar cu bobite verzi, acoperite de o membrana ca de portocala! "Crantanelele" arata complet dezgustator - verzi si moi, precum vreun ou de alien, dar care cica sunt foarte bune daca le mesteci SEMINTELE. Cine naiba sa fi stiut? Oricum, nu le-as mai incerca inca o data. Ma ingretoseaza chestiile baloase... Si, in final, minunatul chirimoya, surpriza placuta la capitolul fructe; un fel de... n-ar mai fi... verde, cu coaja subtire si moale, cat un cartof urias, si cu textura de para, dar o aroma deosebita. La fel ca si celelalte fructe, exteriorul inseala, fiindca, de fapt, intregul fruct e alcatuit din multi samburi negri, ca cei de curmale, pe care creste "carnea", astfel incat daca iti infigi degetele in el, se "dezasambleaza" in felii foarte dulci si zemoase.

A urmat cursa in jurul a 3 rafturi de biscuiti, ciocolata si alte prostioare, in minimarketul adiacent pietei, unde ne-am burdusit rucsacele cu material de ingurgitat intre mese (si chiar pentru a le inlocui). Cookies, ciocolate gigante, bezele, floricele de facut la microunde, Pringles (era o necesitate) si Pepsi, guma de mestecat (care este o adevarata raritate la bord), un fresh de banane, maracuya si ananas, si multa multa patrulare. Am finalizat cu o descoperire senzationala: manusi elastice, cu degete taiate, extrem de greu de gasit in Constanta! Ne-am luat 2 perechi fiecare si, in drum spre restaurant, mi-am mai implinit un "vis", cumparandu-mi baschetii aia misto din poza de mai sus. Manusi si tropatori, cu doar 12$. M-am simtit ieftin si foarte comod cu chestia asta. Port ce-mi place, nu ce se poarta.

N-am vrut caracatita, dar am gustat. Foarte misto preparata, intr-un local intim si pitoresc, servita cu amabilitate, politete si garnitura de porumb prajit, dar incomparabila cu cheeseburgerul meu procurat de la un fast food local in timp ce creatura octopedica (am zis bine?) era pregatita. Ne-am mai indopat cu niste Inka Cola si ne-am intors la nava, mai mult decat multumiti de noi insine.

Pana am pus capul inapoi pe perna au trecut ore bune si pot spune am adormit complet epuizat. Dar, fara regrete, a meritat cu totul iesirea si faptul ca ne-am refacut proviziile, micile noastre bucurii copilaresti. Mai sunt aproximativ 3 saptamani si, pana acum, asta e singurul articol care descrie, cat de cat, ce am vazut aici. De fapt, nici nu am intentionat asta; voiam doar sa ma laud cu manusile si umblatorii mei cei noi! :)) Pe curand!

Romania, peste tot.

2010-06-25T11:32:00.000-07:00

Este cu adevarat fantastic faptul ca, indiferent de cati kilometri as pune intre mine si tarisoara noastra, mi-e imposibil sa scap de stereotipiile ce ne definesc ca romani. Inteleg din ce in ce mai bine punctul de vedere al strainului care priveste spre Europa de Est si bate cruci cu doua maini si-un picior, si nu mi se pare deloc ciudat ca, traditionalul fiind definit de aceleasi mizerii de obiceiuri, atitudini si comportament, suntem tratati cu suspiciune si retinere.

As fi preferat sa scriu despre orice altceva, dar mi-e imposibil – am mai bine de 4 luni la bordul unei nave romanesti si ceea ce am vazut aici, nu am intalnit in cei 27 de ani petrecuti acasa. Nu am reusit sa scap de petrecerile date la ore absurde (a se citi “betiile”), la care nu am putut (binenteles) sa iau parte fiindca nu beau si nu suport manelele. Nu am reusit sa evit neamprostia inradacinata, precum obiceiul de a purta ciorapi / sandale cu ciorap “ca nu miros si nu trebuie sa-ti vada altii degetele de la picioare”. Despre barfa as putea scrie un roman, despre mancatori si mancatorii ar fi loc in Cartea Recordurilor, iar ipocrizia, minciuna si manipularea regulilor ar putea condamna la ani grei de inchisoare cateva persoane de pe aici.

Exista totusi un aspect pozitiv al calvarului (imposibil de evitat) prin care trec zilnic: am realizat ca toate problemele de aici si, prin analogie, din Romania, provin din frica omului de a-si cere drepturile. Cred… Nu, sunt convins ca daca le-am cunoaste si ni le-am cere, am forta cumva sistemul spre ceva… mai european. Desigur, sistemul juridic in tara este la pamant, dar asta e doar un amanunt…Unul care ar putea fi inlaturat daca ar exista unitate. Din pacate, aceasta lipseste atat aici, cat si in tara, datorita altei temeri: aceea ca daca am deschide gura, ne-am pierde si amaratul de loc de munca pe care-l avem.

Alaltaieri s-a intamplat ceva fara precedent: am fost injurat si amenintat cu bataia de catre doi indivizi. Am fost dat “in p**a” bucatarului pentru a 3-a oara de cand sunt aici, fiindca nu am ajuns la pranz la masa si acesta a fost nevoit sa-mi spele farfuria. Este vorba, ca sa-ti faci o idee, despre un individ cu grave probleme psihice (dar care a reusit totusi sa treaca testul psihologic si sa se imbarce) si manierele unui cioban. Ceea ce si este, atunci cand sta la uscat. Asadar, la cina, omul a explodat, a inceput sa injure si sa erupa asemeni unui vulcan, culminand cu amenintari la propria-mi integritate corporala. Toate astea de fata cu mirobolantul meu comandant, jegul suprem care evidentiaza perfect tot ce e mai prost pe acest vapor si singura persoana (care nici nu credeam ca exista) care se bucura sincer de raul altora. Nu numai ca cel din urma nu a luat atitudine si a tacut malc, dar dupa ce m-am ridicat sa plec, nemaiputand inghiti minciunile pe care bucatarul incepuse sa le toarne ca sa dea un aer cat mai grav unei situatii de cacat (scuza-mi limbajul), m-a si admonestat pentru nerespectarea programului de masa. Cand am ridicat tonul, fiindca nu m-am mai putut abtine (cu 4 ore de cart, 2 de manevra si inca una dedicata actelor, toate incepand de la 4 A.M.), mi-a ordonat: “Iesi afara acum, ca te pocnesc!”.

Dar incidentul nu s-a terminat aici. Dupa 30 de minute, am fost chemati, si eu si bucatarul, in cabina comandantului pentru a ne impaca. A trebuit sa inghit o alta serie de amenintari cand i-am amintit bucatarului ca m-a injurat, desi eu i-am vorbit mereu calm si politicos, in ciuda faptulu ca eu sunt OFITER, iar el doar bucatar. “Daca te injuram, te si pocneam”, mi-a replicat facand un pas spre mine si ridicand un pumn cat o cisterna. Din nou, comandantul stand cuminte pe bara…

Intregul moment s-a terminat cu o schimbare completa de comportament a ciobanului din bucatarie, confirmandu-mi inca o daca ca nu trebuie sa am pretentii de la un om fara educatie si fara control. Dar nu asta mi-a alimentat frustrarea si nervii, ci atitudinea pasiva a celui care mi-e superior. Acelasi om care a dat avertismente scrise unui timonier fiindca nu a curatat o balustrada, unui marinar ca nu purta casca de protectie si colegului meu, ofiterul II, fiindca nu a trasat inca o linie pe harta. Paradoxal, in cazul meu, nu a luat nici o masura – incalcarea flagranta a unei legi maritime, ce spune ca injuriile aduse unui ofiter superior se pedepsesc cu amenda, chiar in fata lui, l-a lasat rece. De ce? Fiindca bucatarul nostru, marlan si sociopat, ii baga limba zilnic in ureche si ii da rezumatul barfelor in fiecare dimineata.

Dar sa continuam cu distractia! Daca tot m-am pus pe scris…
Iata un e-mail pe care nu l-am trimis datorita rugamintilor fierbinti ale maica-mii, speriata ca mi-as atrage si mai multe probleme pe cap:

For whom it may -actually- concern

Buna ziua, domnule Mirea, doamna Albu sau oricui are norocul de a-si arunca ochii pe acest e-mail primul,

M-am gandit ca, odata cu sarbatorile Pascale, ar fi frumos (de dragul diversitatii) sa va prezint o situatie reala la bordul uneia din navele Histriei, si nu minciunile si exagerarile pe care le rontaiti de obicei, multumiti ca totul este OK. Ei bine, nu este. Daca-mi veti face placerea sa va asezati comod si sa-mi oferiti cateva clipe de atentie, as fi foarte fericit. Multumesc anticipat.

Nava in cauza este Histria Coral, al carui comandant este, asa cum bine-stiti, domnul Stirbu. Ii spun “domnul” de dragul curtoaziei profesionale pe care noi, restul, inca o mai posedam, in ciuda aspectului personal al intregii atmosfere… Si fiindca nu stiam cu ce anume sa incep, problemele fiind atat de multe, as putea la fel de bine s-o fac atacand exact acest subiect: faptul ca domnul comandant nu are nici cea mai mica notiune despre profesionalism, in ciuda reclamei pe care si-o face singur, si se comporta ca si cum totul se invarte in jurul propriei persoane, mereu amenintata de restul celor de la bord, indiferent de rang sau functie. Probabil din acest motiv, domnul comandat se deda unor activitati precum a dezinforma, a minti si a atata oamenii unul impotriva celuilalt, pentru a-i mentine dezbinati. Ceea ce dansul uita este faptul ca ura fata de liderii tiranici a unit multe popoare de-a lungul istoriei pe care se lauda ca o cunoaste…

Absolut totul este tratat ca si cum domnul comandant ar fi stapanul acestei nave si, ce e cel mai grav, al oamenilor de la bord. Una din expresiile pe care dansul le-a folosit, nu demult, este “fereste-te de ochiul stapanului si de copita magarului”; avand in vedere ca are o parere mult prea buna despre propria persoana, ma indoiesc ca s-a vizualizat in pozitia animalului de tractiune si nu in cea de despot peste prostime…

Si ca tot vorbim de prostime… Domnul comandant este un adevarat maestru in a folosi minunate apelative precum Boschetaru, Pompi, Fermecatu’, Nepotu’, Codita, Albitura etc. Ba pentru cei ce nu poseda titlul de ofiter, domnul Stirbu a dat nastere unui termen care sa se potriveasca cu scarba si sictirul pe care dansul il afiseaza fata de segmentul respectiv: Talibani.

Talibanii sunt mentinuti sub atenta supraveghere si tratati sub motto-ul
”Fute-i ca merita!”, desi nimeni nu reuseste sa-si dea seama de ce anume domnul comandant a ales, dintre toate activitatile de dupa program, tocmai hobby-ul asta ciudat. Dar nu numai Talibanii sunt tinta tirului permanent si ochiului etern-vigilent al domnului Stirbu, ci si ofiterii punte si masina. Doua cazuri, devenite celebre de curand, merita mentionate:

1. Gluma pre-1 aprilie facuta domnului capitan Timotei Boldea:

Prezentandu-se pe data de 26 martie dimineata la domnul capitan in cabina, domnul Stirbu i-a infipt sub nas un asa-zis e-mail trimis de companie, conform caruia se amana (inca o data!) schimbul planificat. Domnul capitan, conform celor scrise acolo, trebuia sa ramana la bord fiindca Histria trimitea, alaturi de cei care trebuiau schimbati, si un electrician. Din pacate, fiind la primul sau zbor, acesta trebuia insotit de domnul capitan Daniel Popescu (pentru a nu se pierde prin aeroporturi), iar schimbul se amana cu inca un voiaj. Scrisoarea era semnata de doamna Carmen Albu. Tin sa va informez ca domnul capitan a fost extrem de fericit, mai ales fiind mandrul posesor al unor probleme de familie de acasa, faptul ca rata sansa de a-si vedea fratele inainte ca aceasta sa paraseasca tara, si de-a dreptul extatic la gandul ca va petrece Pastele alaturi de noi, pe Coral.

2. Alcool-testul facut ofiterului mecanic I:

Sunt convins ca, pana la aceasta data, erati convinsi ca regula “nu se bea la bordul navei” era respectata cap-coada cu sfintenie! Ca nici un strop de alcool nu ajungea in stomacul si nu afecta mintea marinarului histriot! Ei bine, desi regret faptul ca vine ca un soc, va informez ca aici toata lumea bea. Unii mai mult, altii mai putin. Unii cand au chef, altii cand isi permit. Ei bine, desi regula spune ca “nu se bea”, cu sensul de “DELOC, boule!”, domnul comandat a hotarat ca va permite totusi acest mic viciu, avand in vedere ca si dansul este amator de nectar de cereala si suc de struguri vechi. Desigur, acest drept este oferit si anulat dupa cum si cand are chef domnul Stirbu sa bea – astfel, conform ultimei hotarari, se poate bea, dar numai in mars sau la ancora. In nici un caz, sub nici o forma, la operare! Cu alte cuvinte, urca-te Nelule cu nava pe dig, da’ nu cumva sa ai scurgeri la manifold din neatentie!

Poate ca, pana acum, considerati ca exagerez sau ma folosesc in exces de sarcasm. Sarcasmul este, intr-adevar, adevarat, dar si perfect adecvat situatiei – nu o data domnul Stirbu s-a prezentat pe la diverse posturi duhnind a bautura si agitandu-se (si agitand) degeaba. Dar a fost sincer macar – la operare a tinut post.

Cu doua zile inainte de schimbul de care vorbeam mai devreme, domnul comandat s-a infiintat in cabina mecanicului I, impreuna cu C/O-ul complet dezamagit, pentru a efectua un alcool test. Nu e nici un secret ca exista o antipatie profunda fata de mec. I, cunoscuta de tot echipajul, fiindca acesta nu acceptase niciodata ipocrizia, umorul crud, aroganta si imbecilitatea comandantului. Fiindca i-o promisese cu mult timp inainte, domnul Stirbu a gasit de cuviinta sa-l testeze pe mecanic care, desigur, bause niste whisky. In mod paradoxal, martori au fost si doi nefericiti de ofiteri, care bausera si ei o gura de alcool, fiind in afara cartului. Intr-un mod si mai paradoxal, lor nu li s-a facut test, iar mecanicului i s-a explicat ca “nu la operare”, ca “nu e nimic personal” si ca “regulile-s reguli”.

Daca pana acum nu va explodat capul, va rog sa continuati sa cititi…

Nu avem multe bucurii aici. Cu greu ne este permis sa folosim un amarat de modem, din an in Paste, dar nu fara obiectii. Se pare ca absolut tot ce ofera putina bucurie si satisfactie echipajului, contravine conceptiilor lui Stirbu despre cum trebuie sa mearga treaba la bord. Orice evadare (un chat cu familia pe Yahoo Mess., un telefon la iubita etc) este privita ca pe o distragere de la obligatiile de lucru si pusa in discutie pentru a fi interzisa. Sunt prea multe lucrurile normale, care ar trebui incurajate si sustinute, dar care au fost indepartate sub acest pretext.

Si iata ca, in sfarsit, ajung si la picatura care, pentru mine, a umplut paharul si m-a determinat sa scriu aceasta scrisoare, chiar stiind ca sansele de feedback sunt minore. Fiind lipsit de orice putere in priviinta micilor placeri pe care ni le sustinem singuri, domnul comandat a pus capac prin interventiile zilnice fata de bucatar:

- se servesc doar alimentele vechi, sa le terminam, sa facem economie.
- cat mai putina carne! – folosim orice pretext pentru a sustine aceasta cauza (carnea e scumpa, nu e santoasa, tinem regim, tinem post, e gripa aviara/porcina/bovina etc).
- portii mai mici, sa nu se ingrase echipajul.

…si altele, zilnice, variate, mereu surprinzatoare, ca si cum Stirbu este un perfectionist, mereu in cautarea de a se auto-depasi.

Este Vinerea Mare si suntem cu totii tratati ca fiind ortodocsi religiosi, care tin cont de post. Dimineata, la micul dejun ni s-a oferit gem de portocale (care e mai mult un fel de miere), unt, masline verzi si ceai. La pranz am mancat salata de vinete, cu rosii taiate subtiri (cele mai seci rosii din lume!), si tocanita de cartofi cu ceapa verde (optionala, desigur). Toate astea pentru oameni care muncesc cu ziua, fie in masina, obositi numai de urcat si coborat trepte, cat si pe coverta, in soare si zapuseala, atat fizic, cat si intelectual. Sunt extrem de curios ce vom primi la cina si daca, nu cumva, ouale de Pasti vor fi din soia.

Inchei acest e-mail prin a va ura tuturor celor din companie un Paste fericit, linistit si lipsit de stres, in care sa puteti intelege semnificatia acestei sarbatori. Sper ca, macar voi, intelegeti ca postul (ca tot vorbim despre cel din Vinerea Mare) nu inseamna neaparat ce bagi in gura, ci, mai ales, ce scoti pe gura. Pe aceasta idee, Stirbu Dumitru Cosmin ar trebui sa tina post 365 de zile / an.

Numai bine!

Ti-a placut? Mai am!
Nu la mult timp dupa Pasti, am cedat frustrarii si am decis sa-mi arunc atitudinea servila si bunul meu simt exagerat la cosul de gunoi. In caz ca nu am spus-o deja, pana in perioada respectiva, am fost de un calm demn de calugarii shaolin si de o flexibilitate uimitoare, acceptand jignirile si bataia de joc ca pe ceva normal. Momentul culminant a coincis cu o simpla alimentare cu provizii la La Pampilla (port langa Lima), cand acest personaj de poveste a hotarat sa ceara BANI pentru amaratele de baxuri de apa plata (2 / luna) pe care le oferea echipajului. Am declarat tare, cu spatele drept si privindu-l pentru prima oara drept in ochi, ca eu NU platesc pentru apa. Prefer sa mor de sete si sa beau apa de ploaie (desi aici a plouat doar de 2 ori), decat sa cedez regimului pe care maestrul il impune. Stii ca mentionasem in e-mailul de mai sus ca acest om ia totul personal? Ei bine, decizia lui de a taxa apa a venit ca reactie dupa ce marinarii au cerut mai multa apa (fiindca primisera doar 2 sticle pentru 2 saptamani, adica 4 litri, adica 285,7 ml. pe zi, adica UN PAHAR CU APA!). Vreti mai mult? Platiti! Stii ce e complet socant? Ca apa se cumparase din banii de alimente, adica banii alocati de companie pentru exact asta!

A doua zi, dandu-si seama ca s-ar fi bagat foarte adanc in rahat, Stirbu a anulat hotararea si a impartit cate 2 baxuri de apa pentru fiecare. Mi-am luat ratia, am intrat in careul marinarilor si le-am lasat unul cadou. In 30 de minute, intrand ca o furtuna la mine in cabina, comandantul m-a verificat – normal, bucatarul vazuse deja gestul meu rebel. Cand i-am confirmat ca donasem un bax, sub pretextul ca era prea mult pentru mine iar oamenii care muncesc pe punte (fizic) au nevoie mai mare de apa, mi-a ordonat sa recuperez baxul si sa-l dau inapoi, fiindca “nu se fac pomeni aici”. Sigur, a incercat sa ma abureasca cu o poveste complet cretina, cum ca nu iese la inventar sau ceva de genul, dar l-am desfiintat rapid…

Si tirul continua, fiecare zi fiind o noua oportunitate pentru acest om sa ne socheze. El insusi este un monument de ipocrizie, demagogie si contradictii. Un om care considera ca homosexualii sunt animale si nu au drepturi, dar care se da crestin si mare sustinator al bisericii. Un individ care blameaza atitudinea “sindicalista” si comunista, dar care asculta imnuri ceausiste la 6 A.M. si la manevrele de intrare in porturi. Si, mai presus de toate, un las ordinar care fuge de orice discutie care pare ca-i scapa de sub control. Nu am avut nici macar un singur dialog in contradictoriu de care sa nu se indeparteze, schimband fie subiectul, fie (si cel mai des) parasind incaperea…

Si asta e omul care ne conduce. De faptul, el este modelul tuturor oamenilor care ne conduc. Fals intelectual, cu tupeu lung, dar minte scurta, cu ego hiperbolic si frustrari pe masura…

Inainte sa inchei, vreau sa ma adresez si celui care s-a gandit ca ma poate prosti cu un mesaj spam, la fel de fals si exagerat ca si celelalte pe care le primesc zilnic in e-mail.

Am intrat pe site-ul Whisper Radio de curiozitate, in urma comentariului, asteptandu-ma sa gasesc ceva similar Radio Guerrilla. Nu numai ca nu am gasit pic de atitudine beligeranta impotriva superficialitatii si falsei culturi ce ne mananca sufletele ca un cancer, ba am dat chiar peste asa ceva. Poate ca Whisper Radio poate ameti cativa adolescenti ametiti de pubertate intru o asa-zisa rebeliune, dar eu am nevoie de mult mai mult pentru a fi convins. Articole despre noua formula Hi-Q, acelasi stil muzical adoptat de 99% din radiourile romanesti si comentarii scrise de ahtiatii Yahoo Messenger, gen “esty mishto printzeso”, nu inseamna anti-manele si nici radio pentru bloggeri. Nu stiu carei categorii de public crede Whisper Radio ca se adreseaza, dar in nici un caz bannerul lor nu va trona alaturi de motanul stilizat aici! Valabil si pentru ametitul care mi-a umplut blogul si e-mailul cu mesaje de promovare pe site-ul lui cu jocuri. Nu ma asociez cu mediocritatea si, daca asta inseamna ca ma fac vinovat de aroganta si snobism, ma declar intru totul vinovat.

Inchei cu un mic rezumat despre situatia mea actuala, fiindca multi oameni inca nu stiu exact ce fac si unde sunt:

Am semnat un contract de 6 luni, ca ofiter maritim, pe un tanc petrolier care urmeaza o ruta de 5 porturi in Peru. Nu am internet decat in aceste locatii si, mai nou, dupa ce am dat 80$ pentru 4 ore de internet / 2 luni, am hotarat sa ma retrag din aceasta afacere. Muncesc 12 ore / zi, motiv pentru care nu am timp sa scriu, cu atat mai putin sa verific nouatile pe net sau sa-mi updatez blogul, dar verific mesajele si putinele bloguri de interes ori de cate ori pot. Am sa ma intorc prin august, dar nu pot da o data exacta. Sper (din tot sufletul) sa reusesc sa ajung atunci cand mi se termina contractul, adica in jurul datei de 15, dar e posibil sa ma intorc chiar mai tarziu, pe la sfarsitul lunii. Cei cativa oameni carora le-am telefonat, m-au intrebat exact ce anume fac eu aici. Mi-e imposibil sa descriu ce inseamna acest job, fiindca mi-ar lua inca 3 pagini pentru a relata totul in asa fel incat neinitiatii sa inteleaga, dar promit timp si rabdare tuturor celor care vor sa afle personal, la o ceasca de cafea, cand ajung acasa. Uite o perla de intelepciune: NU cumparati cafea peruana – e ORIBILA!

Meow, guys!

By popular request...

2010-04-19T10:31:00.000-07:00

Cam in halul asta am ajuns...

Hai cu voturile!

2010-03-31T23:12:00.000-07:00

...Sunt mort de oboseala, dar fiindca nu am mai scris de mult, m-am gandit sa mai fac un efort nocturn si sa-mi astern niscaiva ganduri... E groaznic aici, in ultimele zile, cu schimb de echipaj, provizii, alte provizii, revizii, inspectii, directii si directive... Iar eu in centru, primindu-le pe toate mai mult sau mai putin simultan, dar niciodata pe rand. N-are rost sa ma plang, fiindca nimeni nu poate schimba un individ convins de propria-i superioritate, usor sociopat si mincinos genetic, sa reevalueze mediul la bordul navei si sa isi reconstruiasca personalitatea intr-una mai putin stresanta.

Asadar, lasand porcariile de-aici la o parte si intrebarile aferente pentru a li se raspunde mai tarziu, am o nelamurire. Nu, ti-am zis ca nu vreau sa vorbesc despre mine! Destul cu discutiile despre munca, despre unde sunt, cum merge treaba, daca s-a scufundat vaporul deja etc etc etc. Vreau sa vorbesc despre lucruri placute, despre relaxare, despre carti, citite si scrise, asa ca, daca nu-ti convine, asteapta sa te sun. Apropo! Nu am facut pana acum tot din vina comandantului, care ne da $ cu picatura - abia am avut bani de platit internetul si datoriile la telefon pe luna trecuta. Nu-i asa ca e ironic? La salariul meu sa nu-mi permit un apel acasa... Dar o sa te sun, promit.

Revin. Aberez, dar revin. Vreau sa scriu si nu pot, nu mai am starea necesara sau, daca o am, nu mai am forta s-o fac. Totusi ideile curg, ceea ce nu poate decat sa ma bucure. O fi de la ruliu... (adica cand se balangane barca stanga-dreapta). Una peste alta, am nevoie de putin ajutor: sunt prins intre doua mari subiecte pentru a continua povestea. Unii urla ca vor o scena de sex (care e oricum programata), dar eu inclin spre una amuzanta. Asadar, am si eu nevoie de tine, atat pentru a ma lamuri cu situatia data, cat si pentru putina interactivitate. Nu de alta, dar e cam gros stratul de praf de pe blog si cam ruginita experienta mea sociala din ultima luna...

Intrebarea este: scena romantica, intr-un tren, pe la 1940, sau antract presarat cu multe poante si situatii comice? Stiu ca multi nu au citit intreg manuscrisul meu, dar din ce am postat pana acum, isi pot face o idee. Astept niste comentarii... Si de data asta ar fi bine sa apara! ...Revin curand. Dar nu azi... E prea tarziu si sunt in urma cu somnul. Cu vreo saptamana...

Cu dedicatie, pentru cel mai prost comandant de la Histria:

Poveste reciclata

2010-03-19T11:21:00.000-07:00

N.A. Intentionam sa abandonez varianta asta, dar m-am trezit dintr-o data ca nu e chiar atat de proasta precum pare. Sau poate ca e, fiindca nu am reusit, nici in versiunea finala, sa ofer atat de multe amanunte cum imi doream. Dar, privind in perspectiva, pentru a N-a oara, povestea asta, cred ca inteleg - nu e vorba de detaliu, fiindca, pana la urma, toate povestioarele care vor forma, asemeni unui puzzle, romanul meu, au o structura diferita. Mai presus de lipsa focusarii pe detaliu, reprosata de cei putini, dar atenti cititori / fani pe care-i am, vad, in sfarsit, ceea ce e cu adevarat important; un scriitor nu trebuie sa inlocuiasca imaginatia cititorului, ci sa o stimuleze! Am terminat ieri "Fortareata digitala" de Dan Brown si am avut aceasta epifanie: omul e complet steril! Nici macar personajele principale (desi numarul personajelor lui este oricum mic) nu sunt evidentiate cum trebuie! Brown e departe de a fi un narator, iar cartile lui seamana tot mai mult cu niste scenarii in stadiul initial. Pe langa "Codul lui Da Vinci", romanul asta este foarte foarte sarac! Dar (si asta e un mare dar), actiunea nu are cum sa nu te atraga magnetic in propria-ti imaginatie (daca posezi asa ceva, binenteles). Deci concluzia, caci am meditat putin la cele citite, nu putea fi decat una singura: nu conteaza cat si cum scrii, atata timp cat reusesti sa-ti prinzi cititorul intr-o bucla virtuala care sa ajunga (cazul meu) sa-l obsedeze.

Cu acestea spuse, celor care asteptau ceva nou, le doresc lectura placuta! Celor care nu asteptau nimic, le doresc mult noroc.

Shekou, China, cu 18 luni in urma. Ora locala: 18:43.

Marie isi aprinse neglijent o tigara, incercand sa balanseze cele doua genti de voiaj in acelasi timp. De-abia pasise afara, pe poarta aeroportului, dar simtea ca ii explodeaza capul. Era primul ei zbor si fusese dublu. Desigur, Bucurestiul nu asigura transport aerian pana in Shekou, asa ca fusese nevoita sa schimbe avionul in Hong Kong. Descoperise, cu ocazia asta, ca uraste sa zboare – nu ca ar fi avut nevoie de una din pungile speciale pentru… cei sensibili, ci doar ca altitudinea si presiunea aferenta aduc cu sine niste migrene ingrozitoare. China nu parea ca o intampina cu bratele deschise, dar nici ea nu avea valente vis-à-vis de cultura asiatica. Mai mult, frigul si ploaia o derutau ingrozitor, fiind obisnuita sa se miste repede si hainele groase limitandu-i acest lucru.

-Miss Damaris? intreba o voce calda in engleza, invaluita intr-un accent britanic.
-Eu-s aia, raspunse fata, in engleza ei americana.
-Numele meu este Winterson. Voi fi partenerul dumneavoastra in aceasta misiune.

Sub o spranceana desenata curbat, privirea Mariei examina atent barbatul din fata ei. Winterson era un tip trecut de 40 de ani, cu parul negru, usor grizonat, dar pieptanat atent pe spate. Din spatele unor ochelari ovali, moderni, ochii lui de un albastru tulbure o priveau calmi. Doua riduri groase se conturau pe fata-i alba, aproape bolnava, trasand parca, asemeni unui bulldog, limitele gurii invizibile. Buzele lui, la fel de palide, erau atat de subtiri ca intr-o lumina mai slaba nu ar fi putut fi observate. Totusi, postura lui dovedea ca este un tip impunator, militaros. Isi impreunase mainile la spate, scotand pieptul inainte, asemeni unui soldat in pozitia de repaus. Purta un costum de tweed, in bej si negru, si o tunica pana la genunchi, tot bej, cu nasturi ce pareau din argint pe piepti.

-Tipic, mormai Marie, tragand un fum din tigara si indreptandu-se spre masina din spatele barbatului. Isi tranti gentile in portbagajul deschis si mai trase un fum rapid.
-Ce anume, domnisoara? intreba barbatul, deschizand pentru ea portiera din spate.
-…In primul rand… I call shotgun. In al doilea, mi se pare absolut tipic sa fiu intampinata, in timpul unei misiuni, la capatul lumii, in mijlocul lunii ianuarie, de un tip pe care-l cheama Winterson.

Barbatul zambi politicos, desi era evident ca stilul ei nu-l amuza. Atitudinea ei scarbita il deranja, dar in acel moment amandoi aveau acelasi rang. Ordinul Oxford avea un simt ciudat al umorului si o metoda de testare de-a dreptul nebuneasca. Pozitia si eticheta ii cereau sa fie un gentleman, lucru de la care s-ar fi instrainat momentan doar pentru a riposta, dar ordinele erau clare: escorta si acoperire pentru agentul roman. Mai mult nu i se spusese, dar din misiunile precedente invatase ca de obicei acest rol de dadaca era doar atat. Cel testat era, in majoritatea cazurilor, fortat sa elimine o tinta si nu de putine ori asistase la dezorientare, cedari psihice sau, in cazul nefericit din Kabul, sinucidere. Majoritatea erau doar copii pana-n 18 ani, asa ca nu-l surprindea cand unul din ei descoperea brusc pacea interioara si cerea sa fie trimis inapoi acasa. Cu tot tam-tamul facut de Oxford pe tema “trateaza-i ca pe un egal”, insasi elevii implorau sa fie menajati si ii vorbeau ca unui superior. Amintindu-si aceste lucruri si aruncand o privire tipei scarbite din dreapta lui, Winterson zambi din nou, de data asta sincer. Era ceva diferit la ea si putea simti ca Marie isi va indeplini rapid misiunea, fara comentarii si fara lacrimi.

-Domnisoara, trebuie sa va rog sa stingeti tigara. Nu se fumeaza in masina.

Marie deschise putin geamul masinii si scruma afara, apoi se intoarse incet spre el si trase un fum, eliberand imediat doua valuri cenusii pe nas in directia lui. Sprancenele i se impreunara si, in momentul acela, intregul chip i se transforma in imaginea vie a unuia din dragonii autohtoni.

-Tocmai am zburat 14 ore intr-un scaun FOARTE incomod si sunt intr-una din zilele acelea. Daca nu-ti convine, tine-ti respiratia!

Winterson nu mai raspunse. Intoarse incet capul si privi inainte, apoi porni masina si disparu pe una din aleile ce dadeau spre autostrada.

40 de minute mai tarziu:

-Nu, pentru ultima oara, nu avem timp pentru cumparaturi!

1 ora mai tarziu:

-Da, iti sta bine in rosu. Si nu, nu am de gand sa vizitez “salonul de cosmetica” chiar daca au oferte bune – sunt casatorit!
-O, calmeaza-te, Winterson… Era o gluma.

Marie chicoti si impaturi rochia din matase rosie, cu model si cusaturi aurii, asezand-o pe tejgheaua din sticla a magazinului. O vanzatoare micuta si batrana, parca scoasa din filmele kung-fu vechi, se transforma toata intr-un zambet in timp ce ii impacheta hainele cumparate. Se deda unor serii de plecaciuni si multumiri in timp ce cei doi se facura nevazuti pe strazile slab luminate ale zonei comerciale.

Dupa minute bune, in care Marie parea ca-si recuperase buna dispozitie, Winterson indrazni sa vorbeasca din nou:

-Spune-mi, te rog, ca ai de gand sa termini misiunea azi. Sunt epuizat si simt ca o sa-mi pierd calmul daca mai trebuie sa imi dau cu parerea despre inca o rochie, bluza sau Dumnezeu-stie-ce doresti sa mai cumperi.
-Stai linistit, tipule, rase fata, facandu-i cu ochiul. M-am distrat destul. Mergem la hotel, mancam si iti voi spune care sunt ordinele mele. Consider ca te-am torturat destul pentru ziua de azi…
-Pentru ziua de azi? intreba ingrozit englezul. Adica e posibil sa repetam figura si maine?

Marie ii zambi malitios si ii arunca pungile colorate in brate, aprinzandu-si o alta tigara. Il inghionti usor si rase cristalin. Winterson expira epuizat, tarandu-si picioarele in urma ei si blestemandu-si zilele.
14 ore mai tarziu:

Printre tipetele ascutite ale unor fete imbracate sumar, zgomotul geamului spart paru ca trece neobservat. Silueta atletica se rasuci in aer si ateriza pe vine, intr-o ploaie exploziva de cioburi. Se rasuci si sufla in suvita care-i acoperea un ochi, curbura buzelor ramand blocata intr-un zambet jucaus. Englezul masiv iesi fara graba pe usa ceainariei, amestecand usor intr-o ceasca aburinda si plasandu-se in dreapta ei. Amandoi se intoarsera incet, admirand implozia electrica care devasta locatia si o facu sa se cutremure sub o bubuitura surda.

-Stii, asta nu e un film, ii sopti Winterson. Puteai sa rezolvi treaba intr-un mod mult mai subtil si prin care sa nu le dai de inteles ca vrem sa-i eliminam.
-Da, daca asta ar fi fost misiunea, asa as fi facut. Din fericire, Ordinul mi-a oferit libertate de miscare si liber arbitru in ceea ce priveste… stilul. Banuiesc ca asta e si un factor de notare, nu? intreba ea, ridicand privirea spre Winterson-ul ce nu parea impresionat.
-Mda… replica el intr-un final, in timp ce de undeva din spate se auzeau sirenele unor masini de politie. Dar din nefericire, nu avem imunitate diplomatica si cred ca am fost observati de cel putin o duzina de martori.

Marie se ridica incet, tragand de umerii hainei lungi pe care o cumparase cu o zi in urma. Intreaga ei garderoba era alcatuita din lucrurile pe care Winterson le carase in seara precedenta, considerand ca ar arata mult mai bine “sub acoperire”. De fapt, iesea si mai mult in evidenta; Marie isi prinsese cu doi clopotei rotunzi parul saten si lucios, in doua cozi lungi si ondulate, ce alunecau pe spate pana la mijloc, si se rujase cu un rosu puternic, aratand ca un personaj de anime. Purta rochia rosie, din matase, fara maneci si incheiata cu gaici pana deasupra genunchilor, ciorapi negri peste genunchi si cizme fara toc, din piele intoarsa, de aceeasi culoare. Haina lunga, din postav si cu guler, revere si maneci din blana de iepure, acoperea doar cele doua pistoale de care nu se despartea niciodata si dansa usor in adierea rece in spatele ei. Isi alesese si niste manusi elastice, rosu cu negru, ca sa poata folosi mai usor armele. Winterson, in acelasi timp, schimbase costumul cu un altul la fel, in diverse nuante de gri si pantofi din piele de culoarea grafitului. In locul tunicii, alesese un palton clasic negru si un fular argintiu din lana, ce-i dadea un aer boem. Marie il prinse de brat si-i sopti:

-Incet-incet, spre bazar…
-Iar cumparaturi? intreba el exasperat.
-Nu, draga domnule, tinta se afla acolo. Si daca nu ne grabim, vom avea niste explicatii de dat…

In ciuda agitatiei din spatele lor, nimeni nu se grabi sa arate cu degetul spre cuplul ciudat care, fara graba, se indrepta in directia opusa tuturor celorlalti oameni din apropiere. Winterson isi pastra calmul englezesc si gandurile pentru sine – judecase gresit, britanic, si abordarea, si modul de a privi adolescenta romanca ce se dovedise a fi mai mult decat cele mai optimiste ganduri ii sugerasera. Fata cu nume frantuzesc era intr-adevar material de Vrajitoare, desi, glumind in sinea lui, si-o imagina mai potrivita drept demolator sau conducator de trupa de comando. Nota mental faptul ca, desi abordarea-i era nefinisata si masurile luate includeau cele mai agresive miscari, cu timpul si experienta, urma sa vina, cu siguranta, si profesionalismul. Se insela – Winterson nu era psiholog si nici nu poseda un talent natural de a citi furia interioara pe care Marie o revarsa sub diverse forme. Un singur lucru era sigur si avea sa ramana neschimbat: acea furie era intotdeauna directionata inspre rau si, impreuna cu talentul innascut si versatilitatea-i debordanta, tanara Vrajitoare urma sa-si puna cu siguranta amprenta asupra istoriei. Mai mult sau mai putin, dar notabil.

30 de minute mai tarziu:

-Arunca arma! Il omor! Arunca arma!

Undeva, in spate, niste sticle explodeaza. Flacarile se intind rapid, de jur imprejur, maraind amenintator si pocnind, facandu-l pe Hun sa tresara si sa apese teava pistolului si mai adanc in gatul lui Winterson.

-Usor – ai sa ma sufoci asa!
-Taci din gura tu! Arunca arma! tipa el catre fata care-l fixa rece din spatele armei negre.

Marie il privi cu ochii mici, in timp ce mintea ei rula scenariu peste scenariu. Putea observa clar in privirea lui Winterson ca, in ciuda calmului aparent, era speriat. Nu la fel de speriat precum chinezul exasperat ce-l tinea ostatic, desigur, dar pe-aproape. Magazia boutique-ului continua sa arda si secundele treceau repede. Stia ca daca ar fi lasat arma jos, erau amandoi morti in cateva secunde, asa ca tragea de timp. Trase aer adanc in piept si facu doi pasi rapizi spre Winterson si Hun, infigand teava pistolului exact in arcada celui din urma, urland:

-O sa murim amandoi atunci, dar tu n-ai sa scapi de-aici! Crezi ca glumesc? Incearca-ma!
-Esti nebuna! tipa chinezul chel si mic, incarcat de tatuaje si piercing-uri. Arunca arma!
-Arunc-o tu! Nu glumesc, piticule – arunca arma si spune-mi unde este Cezarul sau murim impreuna arsi de vii! Alege: ori murim toti, ori imi spui unde e si mai traim pentru a schimba gloante si-n alta zi!

Hun transpira intens, pulsul ridicat accelerandu-i respiratia si adrenalina facandu-i mana sa tremure pe revolverul argintiu. Gulerul alb al camasii i se patase urat si degetele ii alunecau pe patul armei. Marie obtinuse exact ce voia – un schimb de locuri. Traficantul de potiuni pierduse, in cateva secunde, pozitia de avantaj pe care ostaticul i-o oferise, iar acum, pus la zid, avea doua optiuni: moartea sigura sau riscul asumat de a se preda. Fata zambi victorios din coltul gurii. Il citise bine – nu era genul care sa moara din loialitate.

-Bine, murmura Hun, lasand arma sa cada.

Nu avu timp sa-si revina – Winterson se elibera rapid de bratul chinezului, il stranse puternic de ceafa si-l proiecta cu fruntea in cadrul usii. Hun cazu inconstient, in costumul lui ieftin, labartat si imbibat in traspiratie. Marie ii arunca o privire ciudata englezului, cu o spranceana arcuita si cealalta incruntata:
-Doua lucruri am de zis, vorbi ea. Unu! Ma surprinde latura ta violenta. Si doi! Daca voiam sa-l omor, ii imprastiam creierii pe rafturile astea pline de rahaturi din momentul in care am pasit in magazin! Ce naiba faci?

Winterson o privi calm, cu ochii lui tulburi si, in timp ce-l ridica pe Hun, tragandu-i bratul peste umar, ii raspunse impasibil:

-Si eu am doua lucruri de spus. A! Daca ai avea un pistol infipt in jugulara, ai considera cel putin la fel de corect sa-l proiectezi pe agresor in primul perete. Si B! De cand te deranjeaza pe tine uzul de forta?

Marie chicoti si se strecura sub celalalt brat al chinezului, tragandu-l amandoi din incaperea ce se umplea de fum.

1 ora mai tarziu:

-Ti-am spus, omule! Nu stiu nimic mai mult – Cezarul va fi in parcul Dun Hao in noaptea asta. E acolo in fiecare joi noapte, dar nu stiu de ce! Cu atat mai putin cu cine!
-Ei, haide, Hun, ii replica Marie tragand asiduu dintr-un Marlboro. Poti mai mult de atat…
-Nu stiu nimic mai mult! Ce rost are sa va mint? Oricum voi fi mort pana-n zori!
-Aici, ii raspunse englezul cu acelasi calm, ai dreptate.

Cu o miscare inceata, in protestele balbaite ale individului mic si agitat, Winterson isi desfacu jacheta si indrepta un elegant pistol argintiu cu amortizor catre Hun, eliberand un foc scurt in teasta acestuia. Marie cazu pur si simplu de pe masa pe care statea, scuipand in cadere si tigara ce i se lipise de buza inferioara. Se ridica socata si-l impinse cu ambele brate pe barbat, urland:

-Esti nebun?! De ce-ai facut asta? Omul tocmai se predase si ne-a spus tot ce stia!
-Exact, ii raspunse barbatul calm, ascunzand inapoi arma sub jacheta, in toc.

Fata, ramasa stupefiata, il privi cum il impacheta pe omul care cu 10 secunde in urma inca respira, in covorul mic din mijlocul camerei. Sangele se imbiba fara graba in puful colorat. Raceala si siguranta cu care Winterson se misca o facu sa inghete – il privi paralizata cum il rula in covor, ascunzand orice indiciu direct despre crima, apoi il arunca in sifonierul masiv si gol, inchizand usa. Oxfordianul se apleca apoi sub pat si scoase o servieta neagra, asezand-o pe asternuturi, si o deschise cu sunet metalic. Click – click! – Marie tresari. In fata ei, in geanta de carbon, se tolanea o pusca uriasa cu luneta, demontata, dar gata de actiune.

-E timpul sa ne intoarcem la treaba, sopti Winterson.
-…Ce naiba am facut pana acum? ii replica fata printre dinti. Ce-i cu arma?
-E a ta. Ti-ai indeplinit rolul activ in misiunea asta. E timpul sa ma lasi pe mine s-o termin.
-Nici nu ma gandesc! Ordinul a fost clar: recupereaza globul. N-a spus nimic de tine sau de omucidere… Si, dupa ce am facut toata treaba, vrei sa ma pui pe tusa?
-Esti naiva si orgolioasa. Tocmai fiindca Ordinul a cerut recuperarea artefactului trebuie sa fiu eu cel care-o face. Nu ai nici experienta, nici calmul, nici diplomatia necesara unei negocieri cu Cezarul. Aminteste-ti sedinta de instruire: aici nu avem de-a face cu un Merioch tanar, pe care-l poti dobori cu un glont, ci cu un vampir debordand de experienta miilor de ani in a ucide. Ia arma si gaseste-ti un loc bun in apropierea parcului… Violenta, in cazul asta, e ultima solutie.

Fata isi trecu degetele inmanusate peste arma din servieta, gandind calculat ce spusese englezul. Winterson devenise brusc serios, infricosator chiar. Nu parea genul care sa treaca usor din calmul britanic in imperiul panicii, dar acum era foarte aproape de o explozie de cuvinte. Stia ca daca ar fi protestat, i s-ar fi raspuns cu o comparatie intre varsta si experienta, asa ca accepta tacit. Inchise servieta si se indrepta spre usa camerei micului hotel fara sa spuna un cuvant. Cuvintele lui o oprira in drum pentru o clipa:

-Nu-ti face iluzii, Marie. Daca se ajunge la violenta, toate gloantele din lume nu vor face decat sa-l incetineasca, asa ca nu te pripi.
-Stai linistit, ii raspunse ea rece. Nu-mi esti atat de drag incat sa risc provocarea unui conflict inainte de a incepe. Nu e fundul meu la bataie, dragutule…

11 ore mai tarziu, parcul Dun Hao:

Marie catara scara de incendiu blestemand toate rudele, prietenii si urmasii lui Winterson. Catarandu-se doar cu o mana, trebuia sa urce cate o treapta, ceea ce facea ascensiunea destul de dificila si aparent interminabila. In cealalta mana strangea servieta, destul de grea datorita incarcaturii masive, lovind-o din cand in cand de scheletul circular de siguranta. Nu intelesese niciodata rostul acelei structuri care, in eventualitatea unei caderi, ar fi agravat si mai tare starea celui implicat. Urca si injura. Cozile ii fluturara intr-o adiere, facand clopoteii sa sune cristalin, si arunca servieta pe marginea acoperisului, propulsandu-se dintr-un salt si ea. Scruta imprejurimile cu un zambet desenat, nascut din realizarea faptului ca orasul nu era cu mult diferit de unul din Romania – blocurile erau asemanatoare, cenusii si triste, inghesuite, iar stradutele erau pustii si asfaltul la fel de bombardat de cratere ca orice alta sosea din Bucuresti.

Cu pasi de felina, Marie se apropie de latura acoperisului ce oferea cel mai bun unghi spre parcul in care se presupunea ca Winterson il va intalni pe faimosul Cezar. Se lasa pe vine, vantul zburlindu-i gulerul de blana al hainei si facand clopoteii sa sune din nou. Isi linse buzele uscate si deschise geanta, apoi asambla cu precizie mecanica arma uriasa. O usoara satisfactie ii atinse chipul cand realiza ca se pricepea la arme si ca ea, o adolescenta de 16 ani, executa actiuni de tip militar mai bine decat multi adulti. Winterson, asemeni multor altora, realizase ca aceasta constientizare trezea in ea un orgoliu – era adevarat si ea o stia, dar, cum spunea mereu, atunci cand te pricepi la ceva, nu e nici o rusine si nici un pacat sa recunosti acest lucru fata de tine si fata de altii. Unii ii spuneau lauda de sine. Unii erau invidiosi…

Telefonul suna scurt, iar vocea englezului se auzi sec in difuzorul mic:

-Esti gata?
-Da, sunt in coltul sud-vestic, ii raspunse ea, tintindu-l in luneta.
-Coltul sud-… ce?
-Sunt pe acoperis, in dreapta ta. La naiba… Ora 3!
-Bine, fii pregatita.
-Multa baf-

Winterson inchisese deja, dar nu inainte ca Marie sa auda sunetul specific de apel in asteptare. Probabil raporteaza Ordinului, gandi fata, tragand inapoi arcul incarcatorului si eliberandu-l metalic, facand glontul lung sa alunece pe teava.

Oxfordianul isi facu aparitia pe poarta mica, pasind fara graba pe aleea pavata de cu placi de ciment. Parcul era pustiu, dar neobisnuit de verde pentru perioada aceea a anului. Arbori curbati formau arcade peste alei, iar frunzele lor mici si dese, de un verde inchis, ofereau o umbra protectoare, dar deloc folositoare situatiei. Marie ridica o spranceana cand, in lumina galbena a felinarelor pitice, plantate haotic in toata zona, un caine alerga jucaus si fara tinta de colo-colo. Un Chow-Chow blanos, cu limba mov atarnandu-i de-un cot, se zbenguia in intuneric, sprintand de la un copac la altul. Intr-un final isi gasi si stapanul – o silueta pitica si imbracata in haine cenusii, stand cuminte pe o banca.

-Ce naiba? sopti ea pentru sine. Un copil singur in parc? La ora asta?

Marie focaliza luneta pe acel baietel, al carui chip nu-l putea deslusi. Purta o jacheta sport, din bumbac gros, blugi, pantofi sport negri si o sapca de aceeasi culoare. Gluga jachetei era trasa peste cap, iar cozorocul ii ascundea chipul complet. Parea amortit, nenatural, abia miscandu-si mana dreapta catre animalul care-l asculta si fugea pe dupa copaci, de parca ar fi incercat sa se ascunda de el, apoi revenea fericit, de parca in acel joc ciudat el era castigatorul. Winterson isi facu aparitia in cadru, fiind intampinat cu latratul gros al catelului. La un semn al baietelului, cainele se aseza langa banca, docil si tacut, dar privind cu atentie catre barbatul ce parea ca se adreseaza stapanului sau. Marie devenea din ce in ce mai confuza. Plimbandu-si degetul pe marginea tragaciului, isi soptea gandurile involuntar:

-Ce dracu’ se intampla acolo? Winterson, avem treaba, fir-ar…! Hai, lasa copilul si vezi-ti de drum… Ha?! exclama ea, inghitind in sec, cand interlocutorul englezului ridica privirea.

Octavius il privi pe Winterson cu ochii reci si negri, apoi privirea-i cobori spre animalul de langa el care primi fericit mangaierea rece a stapanului. Parea ca vorbeste dar, de pe acoperis, Marie nu putea auzi absolut nimic din dialog. Nici nu putea intui care era planul englezului. Realiza, cu greu, ca Cezarul era un baietel Upir, dar parca nu-i venea sa creada. Intreaga imagine ii intoarse stomacul pe dos si, pentru prima oara, realiza ce conexiuni morbide existau intre o rasa de vampiri morti si un baietel ce nu parea sa aiba mai mult de 10 ani. Ce animal ar fi putut sa transforme un copil intr-o astfel de monstruozitate? se intreba ea, in timp ce simtea fiecare nerv incordandu-se a dezaprobare.

O mana puternica se infasura in jurul gulerului de blana al hainei fetei, tragand-o cu o forta inumana si aruncand-o in spate vreo zece metri. Marie se stranse ca intr-o bila in aer si se rostogoli, aterizand pe vine – tot antrenamentul alaturi de colegi de 2-3 ori mai mari si mai grei decat ea parea, in sfarsit, sa dea roade. Stranse intre degete una din cozi, tragandu-si firele de par dintre buze, si ridica privirea spre atacator.

-Stiam ca nu va fi usor, dar ce se intampla in seara asta? Intai un copil mort, acum un majordom agresiv! Cineva, undeva sus, are un simt bolnav al umorului…

Barbatul din fata ei ramase tacut. In lumina slaba a stalpilor din apropiere, se contura portretul unui tip trecut de 25 de ani, cu pielea extrem de alba si ochii de un albastru intunecat. Parul lung, negru, prins intr-o coada legata cu o fasie de matase neagra. Isi pastra postura eleganta, cu mainile inamanusate in catifea alba la spate si pieptul inainte. Purta acel smoking tipic majordomilor englezi, cu guler ingust si drept, si nasturi de ambele parti ale tunicii, pantaloni drepti si pantofi italienesti, impecabil de curati. Camasa alba, perfecta, era incheiata pana sus, si sub gulerul usor indoit purta legata o cravata cu nod windsor, in dungi subtiri, rosii si bleu-marin. Sub haina, purta vesta neagra, la fel de rigid incheiata. Cu acea privire inexpresiva, Dominic o privi pe Marie ca pe ceva complet banal sau ca si cum ar fi privit in gol, lucru ce ii dadea fiori fetei. Era ceva extrem de ciudat la acest vampir care ar fi putut s-o omoare dintr-o lovitura. Faptul ca n-o facuse, era, de obicei, un semn ca dorea sa se “joace” cu ea inainte de a-i sorbi esenta purpurie, dar inexpresivitatea chipului revela o indiferenta a naibii de bizara.

-Marie Damaris, se recomanda ea, ridicandu-se in picioare si scuturandu-si poalele hainei.
-Dominic Seranno, ii raspunse el sec si robotic.
-Banuiesc ca nu ai de gand sa te dai la o parte, adauga ea, punandu-si mainile in solduri si privindu-l contemplativ.
-Nu te pot lasa sa te amesteci.
-Atunci avem o problema, fiindca partenerul meu e acolo jos si n-am de gand sa las totul pe seama norocului sau bunavointei acelui copil demonic.
-…Atunci avem o problema, repeta soptit Dominic, accentuand verbul si concluzionand cu acea privire impasibila.

Marie sopti incantatia, iar intregul sau trup incepu sa emita flacari mov. Irisii perfecti se transformara in sticla topita. Isi desfacu bratele si incorda degetele, adunand intregul sau spirit mocnit in palme:

-Nher Falasi Sha! tipa fata, concentrand energia violet in bulgari incandescenti. Sprinta spre adversar si facu un salt, arucandu-l pe primul din aer. Dominic se feri fara probleme, iar proiectilul exploda in eter, in spatele lui. Marie ateriza si se arunca pe o parte, eliberand si al doilea bulgare. Se rostogoli, concentrandu-si energia in alte doua bile mov in timpul executiei acrobatice. Majordomul facu un pas in lateral, evitand si al doilea proiectil.

-Destul, sopti el. Pierdem timpul.

Intr-o fractiune de secunda porni in directia ei, facand un salt si o pirueta in aer, tintind un picior spre pieptul ei. Din reflex, Marie isi incrucisa bratele, absorbind inapoi cei doi bulgari violet, si formand un scut energetic care se dovedi a avea densitatea unui zid. Dominic il lovi cu putere, dar nu reusi s-o clinteasca nici macar un centimetru. Se prabusi pe spate si, exact cand fata vru sa elibereze un “HA!” victorios, se propulsa inapoi in picioare, cu trei cutite subtiri si scurte (asemeni celor folosite la deschiderea plicurilor) atintite exact spre gatul ei. Marie isi inghiti exclamatia, simtind pe pielea gatului varful armelor pe care majordomul le tinea strans intre degetele mainii drepte.

-Ai castigat, sopti ea. Acum termina ce-ai inceput.
-…N-am inceput nimic, ii raspunse el soptit. Ordinul meu e sa te tin in viata si sa-ti arat ce greseala era sa faci.
-Despre ce vorbesti? intreba fata complet debusolata.

Cu o miscare rapida, Dominic isi ascunse cutitele in maneca tunicii apoi se intoarse spre locul in care arma cu luneta ramasase fara stapan. Puse un picior pe parapetul acoperisului si ii facu semn sa se apropie.

-Priveste, sopti el cu acel accent italian de neconfundat.

Din umbrele copacilor, mai mult de doua duzini de barbati imbracati in echipament militar urban, se apropiau in cerc in jurul acelui copil Upir, cu armele de asalt atintite spre el. Tintele laser se jucau pe intreg trupul lui, iar Winterson, stand in fata Cezarului cu mana intinsa, ii cerea acea sfera pe care o cautasera in tot acest timp.

-Prietenul tau, explica Dominic, nu e ceea ce pare a fi. Intreaga ta misiune a fost compromisa de la bun inceput. Datele au fost alterate. Acest James Winterson este un agent dublu. In realitate lucreaza cu un grup numit UNIS.
-UNIS? intreba Marie si mai confuza.
-E complicat, ii raspunse italianul, scuturand praful de pe coatele tunicii negre. Pe scurt, UNIS e un grup de oameni care cerceteaza si manipuleaza entatile supranaturale.
-Cum de n-am auzit de ei pana acum?
-Cum ziceam, e complicat. Stapanul meu stia despre Winterson si UNIS inca de la bun inceput. Stapanul meu stie –tot-. Iar tu esti prea importanta pentru a fi prinsa in schimbul de focuri. M-a instruit sa te gasesc si sa te apar.
-…Asta e dementa! Cum poate fi Ordinul Oxford compromis? E unul dintre cele mai puternice din lume! Nu pot sa cred…!
-Crezi ce vrei, dar acum nu esti in siguranta aici. Trebuie sa plecam.
-Si ce se va intampla cu Cezarul?

Dominic schita un zambet. Sau asa i se paru fetei. Intr-o clipita, o lua in brate si sprintand spre marginea acoperisului, facu un salt urias, fara efort, pe cel din apropiere, disparand cu ea in intuneric. Cateva momente mai tarziu, zeci de arme cu amortizor se descarcara in trupurile soldatilor UNIS, secerandu-i instantaneu. Din bezna parcului, vrajitorii Xin isi facura aparitia, arestandu-l pe James Winterson.

-Unde mergem? intreba Marie cu un calm ciudat, in bratele lui Dominic, in timp ce acesta se propulsa de pe un acoperis pe altul.
-Acasa, ii raspunse el. Fiecare, adauga privind-o, la casa lui, desigur.
-Dar misiunea… Winterson, sopti ea cu tristete.
-Nu-ti face griji, ii spuse el zambind. Ai facut o treaba grozava. Felicitari, tanara vrajitoare. Esti un gardian acum.

Boondock Saints 2

2010-03-05T21:28:00.000-08:00

Urasc (si) oamenii care isi dau cu parerea despre o melodie inainte sa asculte refrenul si pe cei care au traiesc cu certitudinea sequel-ul unui film este mereu un esec. Totusi, in ceea ce priveste Boondock Saints 2: All Saints Day, daca cineva s-a asteptat la un fiasco, ei bine, a avut dreptate. Sa elaboram...

De cand am vazut primul film (aparut in 1999, deci acum 10 ani), am sperat din suflet la o continuare. Acum chiar mai mult ca oricand, cand stim cu totii foarte bine ce si cate abuzuri se petrec in Romania si raman nepedepsite. Stim cu totii perfect faptul ca sistemul juridic si legile sunt concepute de infractori pentru infractori - uite ca am parafrazat in antiteza pe Lincoln. Pentru cei ce nu stiu despre ce e vorba, va fac un scurt rezumat:

Doi frati irlandezi din Boston omoara doi mafioti rusi in legitima aparare. Dupa declaratiile date politiei si achitarea lor, realizeaza ca asta e menirea lor. Fiind si foarte credinciosi, baietii se pun pe treaba si ajung sa elimine 22 de nenorociti, culminand cu eliminarea capului mafiei locale in timpul procesului in care e pus sub acuzare. Pe parcurs capteaza nu numai atentia, dar si admiratia si suportul oamenilor si, cel mai important, al politiei care ii si ajuta in final.

Pe scurt nu pare mare lucru, ci doar un film de actiune, presarat cu momente comice. Totusi Troy Duffy (regizor si scenarist) reuseste sa creeze o imagine superb de graitoare, de spirituala la nivel de baza si de unica. Chiar daca e un film de actiune, este o exceptie pe care nu ai cum sa nu ti-o amintesti.

Revenind la prezent, in noiembrie a fost lansata partea a doua, pe care am asteptat-o cu sufletul la gura pana acum. A aparut pe Filelist la o saptamana dupa ce am ajuns la nava si, cu mult noroc si multa bunavointa divina, dar transfer extrem de prost, am reusit sa-l scot in 2 nopti. Ieri l-am vazut de 2 ori, doar ca sa ma conving ca nu am ratat ceva si ca perceptia mea nu e cumva denaturata din cauza oboselii sau anticiparii. Nici vorba! Filmul nu se compara in ceea ce priveste detaliile spirituale si artistice cu primul - e o dezamagire uriasa si mi-a lasat un gust amar cand cadrele cu cei doi frati care spun o rugaciune inainte sa elimine un mafiot au fost inserate intre scene cu misto-uri si faze voit absurde. Cu alte cuvinte, ca nuca in perete!

Cu toate astea, filmul merge vazut. Nu e rau, dar daca ai vazut prima parte si ti-a placut, iti vine sa-l plesnesti pe Troy Duffy cu o rola de parizer (vezi filmul, o sa intelegi gluma). Mult umor, violenta, replici "destepte", muzica rock si filmari in slow motion, plus o poveste complicata complet aiurea, fapt ce face si mai absurda alegerea scenaristului, si mult mai groasa bariera ce desparte cele doua filme - blockbuster de actiune tipic, substanta zero. Si ca tot vorbim de muzica, soundtrackul scartaie si el. Melodiile noi suna bine, dar mare parte sunt din primul film, lucru ce ma pune pe ganduri - producatorul n-a putut sa mai stoarca niste banuti de la investitori pentru ceva diferit (nici nu vorbim de ceva original).

E si o parte buna in toata experienta asta: m-am relaxat cu un film nou si am descoperit un artist proaspat care mie imi suna bine: Ty Stone. De-abia astept sa apara si soundtrack-ul, macar pentru cele doua piese care figureaza pe el. Suna a Kid Rock. Doar ca mult mai bine!

13:41 sau Ziua 2

2010-02-27T16:07:00.000-08:00

N.A. Asta este o continuare la VVV - apreciez orice comentariu. Dana, daca ma mai citesti, un feedback ar fi absolut minunat.

Noaptea era umeda si fierbinte, transformand orasul plutitor intr-o entitate vie ce parea ca se relaxeaza in apele sarate, admirand cerul instelat. Trecusera aproape doua ore dupa miezul noptii si luminile facliilor palisera; garzile de noapte isi faceau rondul din inertie, cu greu reusind sa nu cada prada somnului – siluete bantuind aleile intortocheate si podurile arcuite ale Venetiei. Chiar si prin partile rau famate ale orasului se asternuse o pace nenaturala, predandu-se orei inaintate. Trecusera trei zile de la Carnaval si stradelele erau inca impodobite cu decoratiuni sau resturi de podoabe festive, sticle goale si alte deseuri. Cate o curtezana cazuta in dizgratie, in bratele unui cersetor, se ivea dintr-un colt de vila, adormita in miros de vin uscat si urina sub arcadele generoase. Doar umbrele intinse dansau animate de focul din tortele vreunui balcon, capatand dimensiuni titanice si transformand formele frunzelor de vita, intinsa mai pe toate casele, in extremitatile vreunei creaturi pagane. Desi Inchizitia privea cetatea cu un ochi atent (poate mai atent decat chiar cel ce scruta Roma permanent), festivitatile continuau, parca dinadins si in cinstea unui Bachus indiferent la dogmele crestine. Desigur, dupa Carnaval, asemeni oricarei alte betii crunte, existau inevitabil migrenele si mahmureala... Si, uneori, o pitoreasca incercare de asasinat.

Contesa Vandi se facuse cunoscuta pentru orgiile masive pe care le organiza in vila personala, dar cu precadere in perioada Carnavalului. Cu toate ca petrecerea inceta cu saptamani chiar in urma, perdelele masive ale casei contesei ramaneau trase si, intr-o bezna permanenta, un grup select continua sa sarbatoreasca pana la epuizare totala. Nu era neobisnuit ca in perioada de destrabalare totala, una sau doua cadavre sa alunece in miez de noapte in canalele intunecate, inecate initial in vin sau intoxicate cu otravuri halucinogene. Nimic iesit din comun si, desigur, nici un motiv de suspiciune la adresa onorabilei contese, cu atat mai mult cu cat garzile Dogelui erau continuu postate langa vila acesteia si, chiar Dogele insusi zvonindu-se ca se alatura petrecerii. Desigur, nimeni nu stia nimic cu exactitate si nicicand nu se aflase numele vreunuia din cei ce o onorau cu prezenta pe contesa Vandi. Grupul era relativ restrans si extrem de secretos, si nici chiar Vaticanul nu parea sa-si pazeasca atat de bine secretele precum o facea Societatea Trandafirului Rosu. Din nou, numele era doar o porecla data contesei de catre membrii inaltei societati care doar suspectau una si alta, dar care, in mare parte, erau extrem de jigniti de faptul ca nu li se oferise o invitatie.

Inevitabil, revenind la orele 2 ale diminetii, unul din aceste figuri publice, cedase presiunilor cercului intim si tocmise un spion pentru a afla daca intr-adevar Societatea era ceva real sau doar un alt mit de salon. Ducele Alfredo D’arnello era un exponent tipic al vremurilor si clasei sale, pe cat de porcin, pe atat de vanitos, si pe cat de ingust, pe-atat de incapatanat, punand capac caracteristicilor ce nu-i faceau deloc cinste cu una dintre cele mai impresionante averi cunoscute Venetiei pana atunci. Cu toate ca si-ar fi permis o garderoba intreaga turnata (nu cusuta) in aur, atragea nu numai antipatia venerabilei contese, dar si a majoritatii Curtii Dogelui, care il batjocorea cu gratie ori de cate ori avea ocazia. Pana si negustorii marunti se amuzau cu satire pe seama lui, motiv pentru care reputatia rubicondului Alfredo avea grav de suferit. Convins fiind ca intreaga lume este impotriva lui, geloasa pe norocul si calitatile lui nemaintalnite, ducele nu ezitase sa-l angajeze pe asasinul Dominic pentru o discreta misiune de recunoastere. “Fara victime!” insista totusi acesta, inainte sa-i intinda o punga generoasa cu aur. “Si tine minte! Daca esti prins, voi face tot ce-mi sta in putinta sa te elimin – nimic din cele intamplate in aceasta casa, in aceasta seara, nu trebuie sa ajunga la urechile Dogelui! Sau a oricarui alt venetian!” Tanarul nu ii raspunsese. Nu vorbise absolut deloc. Asculta atent, fixandu-l pe duce cu o privire de un albastru intunecat, din spatele bandanei ce-i acoperea nasul si gura. Asculta cu atentie discursul, cu un aer neutru, apoi insfaca punga cu aur, clatina usor din cap afirmativ si din doi pasi disparu peste balconul de piatra in intunericul orasului.

Sub pasii usori, acoperisul de tigla portocalie abia scoase un sunet. Cu gratia unei feline isi facu drum peste inaltimile Venetiei, manat parca de o adiere intunecata ce stingea suflarea tortelor orasului. Nestiutoare, garzile isi continua rondul, abia tarandu-se dintr-un colt in altul, mai mult sprijinindu-se obosite in sulitele lungi. Dominic se ghemui pe acoperisul vilei vecine, ciulind urechile la muzica ciudata ce razbatea din salasul contesei – instrumentele orientale ii captara interesul. Ceva din notele acelea hipnotice il captiva cateva clipe, apoi rupandu-se de vraja melodiei, isi scutura capul si isi verifica echipamentul. Isi stranse snurul vestei de piele si isi trase bine cizmele pana sub genunchi, apoi intinse manusile maro si le fixa cu catarame deasupra incheieturilor. Era obisnuit cu acrobatiile aferente unei astfel de misiuni, dar acorda intotdeauna atentia necesara detaliilor. Nu purta niciodata pelerina cu gluga pe care majoritatea asasinilor din Ghilda o considerau o necesitate – era un accesoriu greoi si care, de obicei, ii dadea de gol. In realitate, nu se considera parte din Ghilda si chiar ii desconsidera pe membrii acesteia – isi platea partea la fiecare contract, dar incerca din rasputeri sa minimizeze contactul pe cat posibil. Ghilda Asasinilor era ceva sinistru in adevaratul sens al cuvantului si, de cand devenise membru, forta o ignoranta voita fata de secretele acesteia si cine se afla in spatele lor. Cu cat stia mai putin, cu atat era mai putin probabil ca el insusi sa devina tinta unui contract.

Acum, ravasit de o briza calda, isi trecu o mana prin parul lung si negru, si din cativa pasi se propulsa peste marginea acoperisului, arcuindu-se in aer, apoi rostogolindu-se pe terasa vilei fara prea mult zgomot. Isi recapata echilibrul dintr-un salt si se lipi de perete, ascultand cu atentie – nici o reactie. Melodia continua, dar nici o voce nu parea sa deranjeze perfectiunea unduirilor ritmice ale lautei indiene. Cu o miscare fulgeratoare, scoase din teaca prinsa cu catarame pe spatele vestei unul din cele doua pumnale masive si-l rasuci pe degete. Cu varful trase usor cortina din catifea neagra si grea, strecurandu-si privirea in camera semi-intunecata, in care doar suflul galben al catorva lumanari palpaia a dezmeticire. Nu putu sa nu inghita in sec, uimit de ceea ce putea sa vada: intreaga podea era pavata cu trupuri fierbinti si ude, complet pierdute parca unui somn comun pe pernele de matase. Fumul gros al manunchiurilor de betisoare parfumate si tamaii arse facea ca intreaga scena sa para o iluzie, un vis, dar mirosul extrem de puternic contrazicea deductia. Tragand inca putin cortina, Dominic ii observa si pe cei care foloseau instrumentele acelea ciudate – doi copii, aproape in intregime dezgoliti, cantau bezmetici continuu, intr-o transa magica. Un fior rece il ravasi pe interior cand privirea-i de safir intalni tatuajele serpilor ce brazdau in intregime piepturile celor doi copii cu tenul ars de soarele Indiei. Detaliul il impresiona, dar isi reveni repede si se strecura inauntru cu incredere. Ochii celor doi muzicieni erau acoperiti complet de esarfe groase. De fapt, apropiindu-se, realiza ca esarfele le acopereau capetele pe jumate, doar nasul si gura ramanand libere. Cu pasi de pisica, calca usor printre corpurile aburinde ale nobilimii venetiene; recunoscu imediat femei si barbati din lumea buna, si realiza ca se putea retrage chiar atunci, misiunea lui fiind indeplinita, dar un sentiment coplesitor il impiedica sa plece. Contesa Vandi nu se afla printre cei ce zaceau intr-un extaz bolnavicios si asta il macina. Chiar daca s-ar fi intors la ducele D’arnello si chiar daca ar fi impartasit cu acestea cele vazute, nu ar fi oferit nici o legatura concreta intre imaginile cutremuratoare si misterioasa gazda. Astfel, se strecura printre trupuri, cupe de aur uscate de vin sangeriu si pipe uriase, in spatele unei cortine ce dadea intr-un hol intunecat. Pe masura ce inainte, bataile propriei inimi pareau insuportabile. Niciodata pana atunci nu intalnise astfel de imagini, desi pumnalele-i mortale se implantasera in cel putin o duzina de indivizi ale caror obiceiuri erau cel putin bizare. Totusi nimic asemanator, nimic la fel de ciudat ca aceasta casa complet cufundata in intuneric. Cei cativa slujitori ce ar fi trebuit sa fie mereu disponibili pareau ca se evaporasera. Dominic cerceta camera dupa camera, descoperind fara prea mare surprindere decoruri fabuloase, obiecte de arta ce ar fi facut orice rege gelos si un lux iesit din comun. Pe masura ce inainta in uriasa vila, Dominic realiza ca nimic din cele vazut nu se potrivea cu ceea ce el stia despre aranjamentul unei case – era un adevarat labirint, intortocheat si misterios, care parea ca atragea curiozitatea cu fiecare pas facut. Holurile curbate, luminate doar de candele pagane, erau in intregime pavate cu mozaic si modele arabice, iar camerele masive pareau adevarate altare, dedicate in intregime unui anumit element. Ideea din urma ii fu confirmata in momentul in care ajunse pe o terasa adiacenta, in care plantele uriase, de toate felurile, si arborii exotici dadeau intregului spatiu o nuanta exotica, ca si cum s-ar fi ratacit intr-un jungla magica.

Dominic se strecura inapoi in casa, usor frustrat de lipsa rezultatelor cautarii sale. Aproape hotarat sa renunte, se indrepta spre anticamera de la intrare, aplecandu-se peste balustrada de marmura a vilei, urmarind cu privirea cele doua scari semi-circulare ce duceau spre usa masiva. Isi incetini respiratia si asculta atent – o adiere usoara ii atrase atentia. Intoarse capul, mirosind usor, apoi, ca hipnotizat, urma izul dulceag inapoi intr-una din camerele de la parter ce parea a fi destinata depozitarii cadourilor primite de contesa. Cu un usor zambet, Dominic realiza ca intreagul spatiu era plin de fleacuri fara valoare sau de obiecte de un prost gust evident. Printre ele, in intunericul puternic, deslusi o usa ce-i scapase initial atentiei. Pe sub ea, in linistea totala, adierea dulceaga era evident mai puternica. O deschise incet si cobori in intuneric.

Pe treptele antice de piatra, Dominic ingheta. Fiecare pas il speria de moarte, convins fiind ca urmatorul il va trimite intr-un hau fara fund, spre un inevitabil deces. Dar nu era asa, iar lucrul asta il ingrozea si mai tare. Cu grija, scoase si al doilea pumnal, si, dupa ce inainta cateva etaje in bezna totala, rasufla usurat cand flacara unei torte prinsa in peretele din blocuri masive de piatra contura cele cateva trepte ramase. Un sunet brusc il paraliza pe moment – ceva ca un sorbit si un galgait, apoi plescaitul unei guri si cativa pasi. Se apropie cu grija, lasandu-se pe vine si privind inauntru, in camera cu bolta, pavata cu aceleasi blocuri masive de piatra.

-Trebuie sa recunosc, Carla, rasuna o voce de bariton cu ecou, e una din cele mai reusite petreceri ale tale.
-Lordul Veradis ma onoreaza, raspunse vocea molateca a contesei Vandi, apoi chicoti delicat. Si dumneavoastra, Octavius? continua ea. Sper ca asortimentul de delicatese va incanta.
-Hmmmf… se auzi o voce imbufnata dintr-un colt intunecat. Da, Carla, continua vocea pitigaiata, ca de copil, sa zicem… Sunt… prea batran pentru a fi impresionat atat de simplu.

Dominic se apleca, facandu-si un nebunesc curaj sa descopere cui apartineau vocile, dar imaginea atat de socanta, il arunca pur si simplu in spate, facandu-l sa-si piarda echilibrul si sa se rostogoleasca pe cele cateva trepte ce duceau in temnita. Masca improvizata din bandana ii aluneca de pe chip si se trezi cu buzele lipite de sanul dezgolit al unei tinere fete. Disperat, facu un salt inapoi, lovindu-se cu spatele de perete, degetele cautand ceva, orice, de care sa se prinda. Ochii ii incremenira pe mormanul de trupuri semi-dezbracate, inerte si reci, iar cuvintele de uimire si urletul ce s-ar fi potrivit drept reactie, i se intepenira in gat. Pe niste canapele romane, contesa Vandi, in eleganta-i rochie de matase verde, si inca un barbat masiv, francez dupa accent si vestimentatie, il priveau linistiti. Cel de-al treilea era invizibil in intunericul coltului in care se afla. Dominic distinse un fotoliu urias, dar nu si conturul celui ce se afla in el. Privirea lui albastra alerga disperata de la un trup la altul, de la Carla Vandi la acel lord Veradis si, cu groaza evidenta, la cel pe care nu-l putea deslusi.

-Ei bine? intreba calm barbatul, rotindu-si degetele in aer catre contesa Vandi.
-Hmmm… zambi aceasta cu acelasi calm, sprijinindu-si barbia in degetele-i impodobite cu rubine prinse-n aur.
-…Sper, in numele diversificarii si a distractiei, ca aceasta este una din celebrele tale surprize, Carla, sopti gutural vocea din umbra. Ar fi cu adevarat pacat ca mica noastra… intalnire… sa fie brusc curmata de un detasament de-al Dogelui. As fi foarte… foarte – accentua vocea pitigaiata – suparat daca ar trebui sa parasesc Venetia atat de brusc si… violent.
-Oh, stai fara grija Octavius! rase usor contesa. Nu e una din garzi – uita-te la el! Nu poarta uniforma si e speriat precum un iepuras…

Dominic se incrunta. In ciuda spaimei, provocata mai mult de imposibilitatea de a explica de ce acesti trei indivizi sinistri stateau la taifas in mijlocul unui morman de cadavre, se considera foarte jignit de apelativul contesei. Era totusi un asasin si, oricat de morbid ar fi fost momentul, isi aduna fortele si se ridica rapid, tragandu-s masca peste chip si rotind pumnalele pe degete. Cu un efort urias reusi sa declare poruncitor:

-Habar n-am ce se intampla aici, dar n-am de gand sa sfarsesc printre ei! Nici gand! adauga el lovind cu piciorul cadavrul unui barbat.

Lordul Veradis ridica o spranceana blonda si apoi bufni in ras, contesa alaturandu-i-se imediat. Intregul sau corp masiv, invesmantat in jacheta de matase aurie si camasa-i de culoarea perlei, bufanta, se unduira in valuri de amuzament. Octavius, cel din umbra, ramase tacut, iar reactia lui din nou il ingrozi pe Dominic – ceva in legatura cu acel individ misterios ii facea sangele sa se inchege in vene. Totusi, tot el fu cel care incheie hohotul celorlalti doi:

-Liniste! ordona el. Ceea ce avem aici se cheama aroganta si prostie!
-Dar, Octavius…! incerca contesa sa obiecteze.
-Liniste am spus! Esti o proasta, Carla, iar eu sunt si mai prost fiindca am acceptat invitatia ta. La ce oare m-am gandit, Dumnezeule…?
-Hei, nu stiu ce aveti de gand, nu stiu ce se intampla aici, dar eu o sa plec! tipa disperat Dominic. N-aveti de cat sa va certati dupa ce eu si lamele astea doua, spuse el rotindu-le din nou amenintator, o sa iesim de-aici… In siguranta.
-Stai pe loc, iepurasule, sopti francezul serpuit, daca nu vrei sa mori in urmatoarea secunda.

Dominic il privi atent. Era la cel putin 6 metri distanta si, stiindu-si calitatile, era convins ca ar fi reusit sa urce scarile, sa iasa pe balcon si sa aterizeze pe una din cladiri sau macar in canal, inainte de a fi ajuns de barbatul care parea mult prea masiv pentru a fi la fel de mobil. Totusi ceva din tonul lui il facu sa se razgandeasca. Ceva ii spunea ca acest Veradis l-ar fi putut ucide doar plesnind din degete. Desi imprudent uneori, Dom nu era un prost – logica ii spunea, chiar daca nu putea crede, ca daduse fara sa vrea peste ceva inexplicabil sau, asemeni breslei asasinilor, ceva atat de sinistru incat nu merita aflat, oricat de puternica ar fi fost curiozitatea. Octavius isi continua ideea:

-Carla, petrecerile tale si reputatia pe care ti-ai facut-o printre oameni dispar in noaptea asta. Chiar si sub protectia iubitului tau Doge, un imbecil a fost atat de impulsiv incat sa trimita un spion in casa ta! Si ce e mai rau – a reusit!
-Dar, Octavius, e un simplu accident! Un impediment ce poate fi usor indepartat si…
-Taci, Carla, o intrerupse Veradis. Octavius are dreptate – un alt cadavru, o alta disparitie care, desi cu siguranta nu va fi anchetata de nimeni, mareste numarul mortilor. Pana cand? Am hotarat ca vom incerca sa ne amestecam printre ei, nu sa punem paie pe focul superstitiilor! E de ajuns ca Inchizitia omoara sute de bieti bastarzi nevinovati… Ce-ar fi daca ne-ar vana pe noi?
-Ha! Incubusul are dreptate, continua vocea lui Octavius.
-Va mira, Sire? intreba acesta.
-Ma mira faptul ca, macar de data asta, lacomia voastra caracteristica, nu va dicteaza altfel… Revenind! Carla, in cel mult doua seri vei parasi Venetia!
-Va implor, Octavius! se ruga aceasta, prabusindu-se in genunchi in fata fotoliului. Iubesc orasul asta si m-am adaptat atat de bine – e casa mea!
-Nu mai este. Increderea ta in propriul sarm si propria seductie va fi sfarsitul tau, copila…

Din intunericul coltului, o mana descarnata de copil se apleca catre parul saten ce cadea in valuri pe umerii delicatei contese. In lumina tortelor, chipul desfigurat al unui baietel se contura macabru. Ochii lui goi, de taciune, infundati in fundul capului, privira fara sentiment frumoasa femeie ce bocea in genunchi.

-…Hedonismul e un lux pe care doar cei cinici si sceptici si-l permit, Carla. Nu am trait atatea sute de ani balacindu-ma in propria satisfactie de sine. Caderea ta e inevitabila si nu-ti pot permite sa ne distrugi pe toti odata cu tine.

Contesa Vandi isi lasa capul pe spate, plangand din tot trupul, iar obrajii ei se patara de lacrimi purpurii. Ecoul urletului ei disperat se lovi de tavanul concav, iar trupul i se rasuci intr-o secunda, repezindu-se catre Dominic. Cu o forta supraomeneasca ii prinse gatul cu o mana si-l rastigni pe perete, strangand putin cate putin, in timp ce irisii verzi se patau constant cu sangele asa-ziselor lacrimi:

-Tu! urla ea. Tu esti de vina pentru tot! Daca trebuie sa parasesc Venetia din cauza ta, o sa am grija sa mori incet si dureros!

Dominic tusi, zbatandu-se disperat dupa pretiosul aer, dar inutil. Mana il strangea ca intr-o menghina si era ca si cum s-ar fi luptat cu o statuie de otel. Intr-un moment de luciditate, toate abilitatile lui de asasin invinsera teama si socul, iar degetele-i rotira cele doua pumnale, strangadu-le cu putere si infigandu-le in gatul dezgolit al femeii dintr-o miscare rapida. Sangele tasni violent si, odata cu el, stransoarea disparu, Carla Vandi impleticindu-se inapoi, incercand sa acopere ranile masive cu palmele-i albe. Veradis tasni in picioare, dar in fata lui, invesmantat intr-o roba neagra de catifea, acel copil demonic, Octavius, il opri.

-Nu, sopti aceasta. Lasa-i sa se lupte – acest om are ceva special. Ma intriga… Carla! exclama el, intorcandu-se catre contesa. Ucide-l si iti voi permite sa ramai in Venetia!
-Dar, Sire… incerca Veradis sa protesteze, oprit brusc de un gest de-al lui copilului.

Ochii femeii se marira la auzul cuvintelor. Sangele se usca si disparu complet din ei, lucind acum un verde animalic. Chiar si ranile de pe gat se inchisera partial, iar ea se intoarse catre asasinul care tragea adanc aer in plamani, incercand sa-si revina din spaima. Se incorda, maraind ca un lup si reveland o pereche de canini crescand catre acesta. Din nou, instictul il salva pe Dominic. Incruntandu-se pregatit de moarte, stranse pumnalele in maini si urla:

-Haide, curva diabolica! Sa terminam odata!

Carla se arunca catre el si degetele-i delicate, transformate in adevarate gheare, sfasiara nemilos pieptul tanarului, aruncandu-l in perete. Urmatoarea lovitura ii sfasie obrazul si ii atinse gatul partial, iar a treia taie pur si simplu peretele, Dominic rostogolidu-se pe langa ea. Isi recapata avantul si se propulsa catre vampir, infigand pumnalul drept in inima. Lovitura nu avu efectul scontat, bratul Carlei proiectandu-l catre mijlocul camerei, in timp ce un alt urlet disperat cutremura incaperea. Smulse pumnalul adanc infipt in rochia de matase acum distrusa si tipa catre Dominic ce incerca sa-si revina, incercand sa se ridice de la pamant:

-O sa platesti pentru asta, vierme! Nu voi parasi orasul din cauza unui nimic ca tine!

Aruncandu-se din nou spre el, dar mult incetinita de pierderea sangelui, Carla cazu in genunchi in urmatoarea secunda. Prevazand atacul disperat si deloc tactic, Dominic blocase bratele mortale, rasuncind celalalt pumnal in mana si, intr-o pirueta fulgeratoare, trecu lama prin gatul femeii, aterizand pe vine, improscat de sangele acesteia. Buzele contesei Vandi se curbara intr-o tristete sfasietoare, iar ochii ei nenaturali devenira in ultima secunda din nou umani. Capul i se rostogoli pe spate si, pana sa atinga pamantul, se transforma in cenusa purpurie, asemeni intregului ei corp. Rochia superba, sfasiata si murdara, se rostogoli in falduri printre cadavrele reci. Dominic se ridica cu greu, sangerand si tremurand din tot corpul, si intinse pumnalul catre cei doi demoni ce privisera intregul spectacol, asemeni Cezarilor la luptele gladiatorilor.

-Sobolan nenorocit! exclama Veradis vrand sa se repeada spre el, dar tras inapoi si proptit pe canapea cu o forta incredibila de baietelul descarnat.
-Tine-ti gura! ii ordona acesta, plesnindu-l peste fata cu palma-i scheletica. Vandi trebuia sa moara, nu intelegi?
-…Ce? Despre ce vorbesti?
-Hai! reusi Dominic sa tuseasca. Care-i urmatorul?! urla el, cu pumnalul atintit si tremurand spre cei doi, dar vizibil in imposibilitatea de a lupta in continuare.
-Taci, muritorule, ii ordona Octavius, apoi continua catre Veradis. Omul asta este al meu de azi inainte si numai tu vei stii asta. Nu multi au talentul si curajul de care el a dat dovada, si pentru asta merita sa traiasca.
-Ha! exclama francezul. Iarta-mi indrazneala, Sire, dar dumneavoastra sunteti un ipocrit!
-Ipocrit? Eu? De ce?
-Da, un ipocrit – pe de-o parte laudati curajul si… hmmf! talentul acestui sac de sange, iar pe de alta parte sunteti gata sa-l monopolizati… uite-asa! continua el pocnind din degete.
-Este dreptul meu, lipitoare! suiera copilul.
-Da, si nu-l contest! Contest doar integritatea – de ce, dumneavoastra, Octavius, nu apreciati si liberul arbitru al acestui om? La urma urmei si asta face parte din umanitatea pe care o slaviti atat…

Baietelul marai. Venele si excrescentele de pe fruntea acestuia (ce se voiau a fi sprancene) se arcuira intr-o incruntare evidenta. Asemeni unei fantome, intoarse capul complet lipsit de par, apoi trupul ii aluneca spre Dominic, care tusi si facu un pas in spate.

-Prea bine, Humbert! Da-l pe mana Dogelui, arunca-l intr-o temnita si pune-i in spinare toate crimele Carlei. Hei, chiar si disparitia ei subita!
-Bine… Dar ce vrei sa demonstrezi cu asta?
-O sa-i ofer sansa sa aleaga…

In mirosul dulceag al mortii, Dominic simti cum pumnalul ii aluneca dintre degete si privirea i se incetoseaza. Cu greu reusi sa tina ochii deschisi inca un moment, apoi se prabusi la pamant, cu fata in palma deschisa si inghetata a uneia din victimele contesei Vandi. Poate chiar ultima…

06:21 A.M. Local Time

2010-02-22T18:24:00.000-08:00

Pe cand aveam navalnice asteptari de la elogiatele simturi, proaspat majorat teoretic, in acceptiunea populara si pe hartie, dar complet dedat zaharoaselor predispuneri adolescentine, consideram demn, profund si (de ce sa mint?) sexy, a venera culoarea Albastra. Cu nimic deosebit de muritorul sablon, inapoiatul ferice in candida ignoranta sau scapatatului receptor de epifanii socante, conceptul paradisului devenise pentru mine la fel de personal si, abuzand marlaneste de obiectivitate, original: o dimensiune aproape in intregime albastra, cu toate facilitatile spiritualului loc de odihna vesnica, despre care neinitiatii dar fascinatii mei piloni de anturaj au incercat chiar sa scrie.

Vreau sa fac o acolada, fiindca suna jucaus si colorat si e un cuvant pe care ar trebui sa-l folosim mai des; de ce-i spunem “odihna vesnica”? Ai crede ca dupa, sa zicem, trei sferturi de secol, imbracati in trupuri solide, predispusi zi si noapte durerii, monotoniei, banalitatii si torturilor (incredibil de variate) intelectuale, o eternitate ar fi mai prolific “traita” si mai intens savurata prin prestarea unor activitati mai interesante decat SOMNUL!

Revenind cu picioarele pe otel, fiindca sub cei cativa metri de schelet metalic se afla Oceanul Pacific, ma intreb, usor migrenat la ora 06:21, dupa primul meu cart de ofiter, in mars pe coasta mistica a Peru-ului: oare cele noua cercuri ale infernului meu, la fel de personalizat si abtibildizat cu “surprize” gasite in pungi de snacks-uri, este la fel de azur precum raiul adolescentin? Imi pierd profunzimea sau, mai bine zis, accesul de profunzime matinala; se retrage precum un val indigo si trebuie sa ma opresc aici deocamdata, inainte sa regret ca lipsa de actiune in a incerca sa dorm jumatatea de ceas ramasa.

Invataminte trase in ultimele 24 de ore:

-Ar trebui sa am mai multa incredere in mine – nu ma cred destept, chiar sunt si nu ar trebui sa las pe toti gelosii sa imi schimbe parerea despre mine. Nu merita orele de stres, cu ochii impaienjeniti, fixati in tavan si zvarcolirile necontrolate, in care simt ca-mi pierd mintile si frica ma paralizeaza. Fuck you, assholes!

-Imi plac micile perdele satinate ce-mi acopera hublourile cabinei. Sunt placute la atingere, bleu-marin si opresc mai mult de 90% din lumina care mi-ar putea invada locul temporar de odihna.

Pe curand!

2010-02-14T11:37:00.000-08:00

Dupa o saptamana de alergatura si drumuri prin zapezi, m-am intors acasa pentru a gasi internetul... lipsa. In cateva ore plec spre Amsterdam, apoi Lima, si parca am amintit ca voi scrie ceva inainte de a pleca. Am subiecte. Multe! Te mira? Ironia nu ma suprinde niciodata - dupa o perioada de seceta inspirationala, ma trezesc sub o avalansa de subiecte si... nimic! Nu conteaza,

Plec. Ma intorc in iulie sau august... Sper sa nu dispar din blogrollurile unora sau, mai bine zis, din mintile lor. Nu o sa pot scrie decat e-mailuri, asa ca o sa se puna praful pe-aici. O sa-mi fie dor de tine. Si-atat!

Dante's Inferno

2010-02-07T02:44:00.000-08:00

You don't have to protest in large numbers to get noticed. You just have to be really really really really really STUPID!

This is the trailer in question:

N.A.

2010-02-05T11:30:00.000-08:00

Nu pot sa scriu. Imi cer scuze tuturor celor care ma stiu si asteapta ceva / tuturor celor care nu ma stiu si au intrat aici pentru prima data - daca va e dor de mine, uitati-va in arhiva. Sunt cateva articole care-mi plac si mie... Si de o obicei urasc ceea ce scriu. Pe curand.

Neogen 2

2010-02-03T14:01:00.000-08:00

Ms Gothika ne spune: "Deci terminati cu propuneri de job-uri, escort, chat sau alte chestii ...NU MA INTERESEAZA BANII!!!Am destui cat sa pot spune ca duc o viata modesta fapt care nu ma face sa'mi doresc decat sanatate! Nu raspund persoanelor mai in varsta de ** de ani, interesate numai de sex, fara poza sau care'mi trimit mesaje sau comment'uri vulgare! Nu sunt LESBIANA si nici nu caut BARBATI!!! Sunt aici ptr a cunoaste persoane apropiate de varsta mea, ptr ca, consider ca varsta conteaza fff mult, pentru discutii si probabil relatie de amicitie virtuala! Apreciez daca mi'ati citi descrierea si m'ati putea lasa in pace (persoanele sus-numite) !!!"

Trebuie sa apreciem o persoana care se prezinta cu o concluzie. Sau nu e concluzie? Ma rog, ideea e ca fata are destui bani incat sa duca o viata modesta. Adica are bani... sau n-are? Oricum, isi doreste sanatate si sa cunoasca persoane de varsta ei. "Ca, conteaza" foarte mult varsta pentru discutii si relatii de amicitii virtuale. Oricum e cu apostrof SI cratima SI virgula. Ca sa este.

Alte chestii care-mi plac

2010-02-03T05:54:00.000-08:00

Mii se multumiri Teo pentru Nitin Sawhney - genial.

Neogen 1

2010-01-21T12:48:00.000-08:00

Multumesc, Mihai - pot scrie din nou.
Am devenit complet dependent de Neogen. Este unul din cele mai amuzante site-uri romanesti si, fata de www.cocalari.com, am libertatea sa ma si iau de viata oamenilor (sau ce sunt ei). Uite statusul unei tipe de 31 de ani, din Constanta:

"animatie CU TOATE CA SUNT INTR-O RELATIE DESCHISA,IMI DORESC SA CUNOSC UN BARBAT SERIOS, SE OFERA CAREVA?"

Mai observa cineva paradoxul? :))

Pauza!

2010-01-21T09:02:00.000-08:00

Cand vad ciorna asta mi se zbarleste parul pe mine - dupa atatea articole incepe sa ma dezguste interfata Blogger-ului. Ma si inhiba - acum doua zile voiam sa scriu ceva despre Neogen, dar dupa primele 3 randuri, am decis sa inchid pur si simplu Firefox-ul. Meh...

Voiam doar sa-ti spun ca-s in greva. Sau in doliu. Sau ceva similar. Oricum, ideea e ca refuz sa scriu. Sunt mai multe motive ce ma impiedica sa ma desfasor, dar unul din cele mai importante este ca sunt satul pana la voma de subiectul "flacara violet". Boc poate sa-si ia puloverul ala si sa si-l bage in cur; dintre toate porcariile provocate de el, direct sau nu, asta cred ca e cea care ma enerveaza cel mai tare. De 5 zile se discuta acelasi subiect, la orice ora, in orice emisiune, cu specialisti mai mult sau mai putin acreditati - sunt satul! Nu fiindca, in esenta, subiectul nu ar fi interesant, ci fiindca, la fel de bine, ar putea sa cheme o gasca de preoti si una de atei, si sa se certe daca exista sau nu Dumnezeu. Cu tot respectul, admiratia si dragostea pentru Victor Ciutacu, Mihai Gadea si Mircea Badea, terminati dracului odata!

Revin cand se desteapta vreunul sa arunce cateva galeti de apa peste inflacarati...

Because

2010-01-15T10:28:00.000-08:00

Yahoo Assholes

2010-01-13T12:55:00.000-08:00

Nu stiu cine mortii mamei lui a indraznit sa dea ID-ul meu unei maneliste de clasa a 9-a, dar daca aflu, e vai de capul lui! Nu m-am mai enervat atat de tare de mult timp si nu stiu cum am avut puterea sa dau IGNORE, si sa nu-i injur tot neamul de la scroafa de ma-sa (first generation pe asfalt) incoace. Poftim log de YM! Imi pare rau ca nu pot reproduce emoticoanele...

Angel: ...And you are...?
ஜღ♥kidu♥ஜღ ஜღ♥love♥ஜღ: dnd jok vb mai tr dak you understend
Angel: ...Cel mai groaznic cosmar al meu.
ஜღ♥kidu♥ஜღ ஜღ♥love♥ஜღ: woooooow nenea te doare capu
Angel: Sa stii. Cand abuzezi de abrevieri si emoticoane, ma ia cu migrene...
Angel: Totusi, cu cine stau de vorba?
ஜღ♥kidu♥ஜღ ஜღ♥love♥ஜღ: sti cand e sa vb cu tin ma ia durerea d cap deki nu imi plak sa zik sau sa injur da jet
Angel: Deki? Nici macar nu suna corect fonetic!
ஜღ♥kidu♥ஜღ ஜღ♥love♥ஜ: DND
Angel: Ok, dar spune-mi cine esti si de ce mi-ai dat add.
ஜღ♥kidu♥ஜღ ஜღ♥love♥ஜღ: o fata schimb liste si apoi m'am bagat la un cs ferikit akum mai ai ceva de zis
Angel: Mda, cineva a facut o gluma proasta. Nu vreau sa fac parte din nici un schimb de liste si nu tin in lista mea oameni handicapati gramatical. "Ferikit"... Dumnezeule... Mi-e mila de copii vostri. O seara buna.
ஜღ♥kidu♥ஜღ ஜღ♥love♥ஜღ: lolix frate ce vocabular are mai dativa in poi mei la o parte si askultati codu penal bla bla iar despre tine nenea nu ma lua cu dumnezeu ca ma mir cum d iti sta pamantu sub pikioare si scuza'ma ca iti zik asta da ce crezi ca dak esti jmecher rezolvi ceva of dmne din vb te fac nenea je7 e un cuvantu mamos ia o lama si poa o seara buna aufvidarzzever dmne ce idioti frate de und esti uh mai crec din china

ID-ul cretinei asteia, a carei existenta nu este justificata de nimic si care ma face sa cred ca Dumnezeu mai ia, din cand in cand, o pauza de masa este: c00lgirlanytas (cele doua 0-uri sunt zerouri, la fel ca si ea). Cine vrea sa-i transmita mesaje, urari si felicitari pentru calatoria retur spre vaginul matern este cu siguranta incurajat s-o faca.

My new ex-lover

2010-01-13T05:11:00.000-08:00

She bends and stretches and curls around me like vine. She whispers in my ear things that make me twitch and twist with pleasure. Her hands are warm and soft and roam free over my clothes. I feel like imploding and I never want her to stop torturing me. She’s running me over like a train, crushing me like a titan, and all the words I can summon are pleads for more… Yet I’m so lost I can’t tell if they escape my lips.

Her eyes are hypnotizing, unreal, glowing feline green in the lack of light. They push me into a trance and her breath is pure absynth – I’m drugged, falling through the soft sofa, melting inside the leather. I ignore the screams, the laughter, the eyes following our private little orgy, and it feels so good.

The kisses fade and return, her lips curving over mine, her tongue making them wet whenever her moans dry them out. She’s leeching on me, drawing my life out, mesmerizing me. Then she just pushes me away and dances with a grace I’ve never seen before. I tell her it’s the most beautiful thing I’ve ever seen and she just laughs, untrusting… I mean it, but who cares?

Her hips sway sideways slowly while she tilts her head back, thrusts forward then pulls back violently – her hair flows back like an upside down waterfall. She moves like she’s on top of me. We’re making love in our minds, in dead space. It makes me feel sexy, wanted, adored, like I haven’t felt in a long time. I want her back in my arms, but she continues teasing…

It’s feral, lustful, sinfun, but neither of us cares. We’re rude and indecent, we’re allowing and encouraging eachother, we’re putting all our frustration, our past pain, our wasted passion into it because we deserve it. We needed eachother to make the stars shine once again, to stop the colors from fading away, to breathe free once more… We’re not perfect, but the next best thing. She says there is no perfection and she’s right. She says she can grab and touch and see and smell imperfections, and I want her to be mine with all of her flaws, and I to fully belong…

She laughs and bats her eyelashes. She makes me laugh sincerely, but she breaks my heart. She aims a gun at my soul and fires over and over again, yet her eyes remain innocent, her face stays the same, like it’s not even her. I can’t even argue, I can’t fight back… I only try to understand, while I’m bleeding out, dying, maybe forever this time.

She’s leaving me and won’t even take a last look in my eyes. She says it’d hurt too much and that I do understand… I’m already suffering – why would I drag her through my hell? Still, a part of me roars for her touch, the part I can’t admit freely that loves her. It can’t be anything else, because this isn’t pure sex I long for. It’s a need for androginy and she’s my Eve. She’s my terrifying salvation, one that no matter how much and how intense I beg, I will never receive… I can’t believe she’s leaving…

She smiles at someone or something from a photograph – the only thing confirming me I haven’t imagined the whole thing, ripping into my soul and my dreams. And I remember – I dreamt her a long time ago. My partner into eternity, but she slips away. I wish her back with my whole being and, now more than ever, I hunt immortality.

I wish for...

2010-01-12T04:57:00.000-08:00

Damn, this is an awesome song!

Fantastic Mr. Fox

2010-01-11T12:33:00.000-08:00

Nu am cuvinte sa descriu filmul asta. Tot ce pot sa spun e ca merita vazut si ca vocile personajelor apartin lui George Clooney, Meryl Streep, Bill Murray, Willem Dafoe si altii.

Buna dimineata!

2010-01-10T22:41:00.001-08:00

Niciodata nu mi-a placut sa ma trezesc de dimineata - oamenii sunt posomorati sau, mai rau, vorbareti, e rece indiferent de anotimp si asociez intregul tablou cu ritualul sumbru de a ajunge la scoala. Iarna e si mai urat! Imi amintesc diminetile cand imi tarsaiam bocancii prin zapada si intuneric, cu soarele ascuns cumva inca sub linia orizontului, intrebandu-ma de ce dracu' trebuie, la doar 8 ani, sa ma deplasez spre o incapere ce miroase a carii de lemn, alaturi de alti 20-si-ceva de copii, cand ar trebui sa ma bucur de vise si sa las lumina sa ma trezeasca...

Lunea e groaznica - cate cursuri am ratat oare, agatandu-ma de principiul ca nu vreau sa-mi stric si eu ziua doar fiindca societatea imi dicteaza sa ma ridic din pat? Ma impleticesc pana la bucatarie, imi fac jumatate de cana de cafea, imi aprind o tigara in fata laptopului si privesc coltul blocului de vis-a-vis cu speranta. E galben, nu cenusiu, deci e soare. E bine, nu mai incep saptamana de marti.

Si azi e o zi speciala fiindca mai tarziu ai sa-mi zambesti, ai sa ma faci sa zambesc si mitul zilei de luni se va prabusi.

CEL MAI TARE FILM!

2010-01-09T01:39:00.000-08:00

Sunt pe jos! Nu am ras cu atata pofta de muuult timp! "Kick-Ass" o sa fie un film demential! Poate cel mai tare film din 2010! Lil', this one's for you!

Rooibos & Vanilla Tea

2010-01-08T08:48:00.000-08:00

Lucruri esentiale

2010-01-07T23:36:00.000-08:00

Motto:

"Hai, baieti!
Puneti mana pe lopeti
C-a venit momentu'
Sa-nvartim cimentu'!"

S-a facut foarte mult caz zilele astea de asocierea politicienilor PDL, Basescu mai exact, si exponentii de seama ai lumii manelelor. Victor Ciutacu incepea o asa-zisa campanie acum cateva zile, prezentand pe blogul personal doua clipuri care, mai tarziu, aveau sa apara in mod repetat in cateva episoade Sinteza Zilei. Aseara chiar au fost invitati care sa analizeze nu numai din punct de vedere artistic, dar sociologic (si politic, indirect) fenomenul campaniei cu si pentru consumatorii / producatorii de manele; discutia a fost "extrem de interesanta" (cum ar spune Gadea), avand in vedere ca invitatii erau Gabriel Cotabita, Mihai Bendeac, maestrul Mircea Diaconu si un profesor al carui nume, spre rusinea mea, nu l-am retinut. Tema era "modele in viata" si s-a trecut, pas cu pas, de la Mircea Badea pana la Vali Vijelie, intr-un mod pe cat de placut si amuzant, pe-atat de trist si serios.

Hai sa fim lamuriti! Eu am afirmat mai demult ca manelele ar trebui interzise prin lege. DAR! Nu este vorba despre o cruciada impotriva unui fenomen de calitate indoielnica, a unui snobism impus de principii, a unei incalcari a filosofiei de "live and let live" sau a unei reactii vindicative din punctul de vedere al consumatorului de rock frustrat. Unghiul artistic nu face subiectul discutiei, nici macar cel sociologic - plangerea de mila a generatiei McDonald's - sau cel politic, incercand in vreun fel sa atac eternul si fascinantul Basel. Daca te-ai gandit la toate astea sau macar una din aceste variante, uita! Stergem tot, mai putin ideea principala, si o luam de la capat.

Cum spuneam, eu sunt de parere ca manelele ar trebui sa devina ilegale din prea simplul si nediscutatul motiv esential: modul in care romanul tanar este educat prin mediatizarea si laudarea acestui stil jegos de muzica si viata este cel mai daunator lucru pentru tara din 1989 incoace! Prin '96, cand aparuse fenomenul hip-hop, de promovare a subculturii underground, ma luasem cu mainile de cap, disperat chiar si la 12-13 ani de prapastia ignorantei in care parea ca ne indreptam. Imi imaginam generatii intregi de "baietasi de cartier" care, desi crescuti in vile, conducand Mercedes-uri si imbracati in cele mai scumpe haine, se dadeau dupa cires, convinsi ei-stiu-cum ca ar fi negri de ghetto-uri. Acum sunt si mai terifiat! Macar hip-hop-ul, in superficialitatea si simplismul lui, este un stil care retine, sumar e-adevarat, parte din componenta artistica a muzicii; este totusi vorba de versuri, de stil, inteligenta, chestionarea vietii sociale si politice (vezi Parazitii, trupa pe care o admir sincer), chiar si includerea stilului graffiti, uneori banal, dar uimitor in originalitatea anumitor creatii.

In comparatie (sau antiteza chiar!), fenomenul manea este un dezastru complet. De la stilul oribil, lipsit de orice originalitate, orice creativitate, de imbracaminte si terminand cu muzica identica si mesajele pur imbecile, tot ce apartine de acest concept este malefic si daunator. Versurile, urmate ca litera de lege de consumatori, nu numai ca promoveaza lucrurile frivole si materialismul cu orice pret, dar incita la violenta (in cazurile in care se afirma lucruri de genul "daca mi-ai calcat bocancul / iti rup fata, iti sparg botul" - vezi Florin Maimuta - sau "cine e stapanul, cine e jupanul?", indemnand la modelul interlopului sef de cartier), ci si la ignoranta fata de tot ceea ce consideram de calitate sau o calitate cand ne referim la individ. Videoclipurile prezinta femei dand din fese, fiind tratate ca niste curve de lux (ex. clipul lui N. Guta "Sunt tigan european"), limuzine nemtesti, teancuri de bani aruncate, arme de foc si vile pe cat de scumpe, pe-atat de lipsite de gust.

Sunt sute de exemple pe care le-as putea da, dar ai prins ideea! Ne distrugem voit, incepand cu primul om al tarii si campania sa electorala, generatiile tinere prin promovarea de acest gen al unor lucruri 100% de prost gust. Ce crede pustiul cordit de clasa a 9-a cand il vede pe Florin Salam afirmand ca "Basescu e cel mai jupan" si apoi acesta chiar castiga alegerile? Exact ce spuneam intr-un articol anterior: cat de smecher e asta daca "ii face" pe toti de unul singur si il mai lauda si manelistii! Si ca sa fie treaba terminata, Presedintele mai si afirma ca avem nevoie de barmani si mecanici, sugand in mod repetat fonduri de la Educatie si incalcand legea de majorare a salariilor profesorilor.

Asadar... ce facem? Ne uitam oripilati cum astia mici se transforma in niste animale, indivizi cu gandire liniara si claustrata in mod voit, doar fiindca niste politicieni vor cu orice pret sa castige alegerile. Daca pana acum eram doar in dubiu ca profesorul Bogdan Teodorescu se inseala cand afirma ca sunt foarte multi indivizi onorabili si de bun gust in tara asta (incat sa combata prin insasi existenta lor gunoaiele umane consumatoare de manele), acum afirmatia este intru totul infirmata de realitate: suntem un popor de mafioti, de ignorant si de corupti. Majoritatea dicteaza si indica ceea ce consideram adevarat; majoritatea a indicat lucrurile astea. Majoritatea votanta.

Parerea mea...? Ne indreptam in mod cert, daca lucrurile nu se vor schimba, spre un razboi civil. Cei cu bani, intr-o uriasa parte facuti in mod ilegal si / sau imoral, adoratori ai prea-divinizatului ban, si ceilalti, cei cu principii si pastratori de valori reale, adusi in pragul isteriei si mizeriei de cei dintai, prin simpla si ultra mediatizata idee ca daca ai bani, poti face orice. Poate ca Sinteza Zilei ar trebui sa abordeze situatia si din punctul asta de vedere, in speranta ca cineva acolo sus va avea o revelatie... Dar slabe sanse.

L.E.: Am schimbat clipul fiindca e mult mai potrivit subiectului. Si Guess Who imi place chiar foarte mult. :) Merci, Blackstalker.

Another Epiphany

2010-01-07T11:27:00.000-08:00

There's nothing beyond this screen. I can hear my mom yelling at me from the other room, but I can't distinguish the words... The song is playing over and over again. On the computer, in my head, who cares? ...There's just one cigarette left. She keeps fighting with me even knowing I won't reply. I don't give a shit about what's beyond the screen... There's nothing and no one for me out there. Yet. Yes, yet - I'm not insane, though I will sure be...

I hate the sound of crashing pots - she always does that, even in the morning, waking me up in the most brutal way possible. Might as well buy her a drum set when I get back... If I ever leave...

This is terrible. I feel like crying and beating myself up at the same time - I haven't been this depressed in a very long time and she keep reminding me how much my life sucks. Actually... what life are we talking about again? I spend every day watching this screen. Waiting and hoping someone would say something interesting, worth discussing...

D. says I'm brilliantly funny sometimes. She doesn't know that those moments are the highlight of my day, that I lose myself in the conversation and enjoy it fully just because there's nothing exciting for me aside. Sounds so pitiful I'm pissed at myself for sharing it... But I have to, I need to!

Suddenly I miss everyone and everything. I look at people through my bedroom window and they seem so sad... I'm about to start my adult life (if I won't bash my head against the wall to death 'cause of my mother's ranting) and I'll leave behind everything that was fun and bohemian, everything I love doing...

And this is all I have. Writing, reading, talking to someone whose favourite artist isn't a fucking gypsy who sings at weddings...

I'm tired of everyone telling me "it's going to be just fine"... Can't anyone just ask me out for a cup of coffee? I'm going crazy... Forget I wrote this crap.

Stare

2010-01-07T04:25:00.000-08:00

Ceai fierbinte, fum de tigara, parfum floral, roz pe obraz, pulover moale, pisica torcand, imbratisare, somn... Mi-e foarte dor.

De scris...

2010-01-05T12:05:00.000-08:00

Ma intind. Ma intorc pe o parte si durerea intensa ma face sa deschid ochii - iar am nimerit cu fruntea in perete. E rece si neted si acoperit cu tapet prafuit. Cel mai important e ca e alb si reflecta lumina de dimineata, lucru foarte deranjant...

Te-ai gandit vreodata ca nu poti sa gandesti dimineata decat anumite lucruri? Banuiesc ca senzatia e aceeasi ca cea pe care o incearca claustrofobii - esti acolo, constient, functional (chiar exagerat in unele dimineti) si totusi n-ai unde sa te duci, nu poti gandi mai departe de ceea ce subconstientul (sau ce parte a creierului e vinovata) ti-a soptit spre vizualizare cat ai dormit...

Am un atac de panica - incep sa le identific si sa le etichetez mai nou. Devin paranoic si sumbru si imi minimalizez propriile talente fara sa vreau si orice amanunt actioneaza precum un catalizator; cineva scrie mult si des si original - imi infig fundu-n scaun si petrec 2 saptamani in rol de spectator / cititor. Cineva ma plaseaza intr-un decor strain - nu mai am aer, fug, urlu si dau nastere unor prejudecati. Nu pot sa-mi vizualizez decat visele bolnave, ciudate, contorsionate... Paralizez, pentru a fugi imediat ce ma eliberez pe balcon, la o doza letala de tutun matinal, pentru a-mi stoarce cu ultimele puteri niste scenarii pe care nu le voi pune niciodata pe hartie fiindca... cineva scrie mult si des si original...

Ma intind. Ma intorc doar pentru a ma izbi de tabloul urat al patului gol, cu plapuma ravasita, culcus deja rece si neprimitor. Mi-aduc aminte de toate fetele care mi-au impartit cearceafurile si de faptul ca intotdeauna ma trezeam inaintea lor. De dezamagirea, superficiala si egoista, de a nu fi trezit asa cum imi doream. Nu spun mai mult fiindca nu am patretel rosu.

Imi infig fundu-n scaun, hotarat sa termin cele doua saptamani de spectator / cititor, dar ratez cu gratie. Nu, nu scaunul, ci tentativa. E liniste. Si in camera, si pe internet - lumea munceste, e la scoala sau pur si simplu nu sunt in lista lor de oameni demni de chat. Ironic - nici ei nu sunt in lista mea, desi ii vad aproape zilnic, le citesc poreclele dar nu stiu ce as putea sa le spun. Sunt acolo! Sunt prieteni sau amici sau cunoscuti, dar nu simt nici cel mai mic interes in a deschide o conversatie. Probabil se simte... Probabil i-am alungat acum un an, in criza de House-ism si aroganta prin care am trecut. Si mai ironic, nu regret nimic. Am avut dreptate... S-a vazut in vara (prietenii stiu de ce).

Trec 12 ore. Cel putin 8 le petrec lipit de laptop. Nu mai simt de mult timp nevoia sa ma asigur ca apas tastele care trebuie - le stiu pe de rost. Inchei perioada de tacere si continui sa fiu dezamagit de mine. Am scris nimic. Am scris ca sa scriu... Si, ce e mai grav, am scris fara sa zic mai nimic din ce-mi doream, din ma intereseaza sau ma framanta. Dar am scris si, macar pentru asta, merit sa raman in blogrollurile unora... Se simte ca-i fortat? Am avut o revelatie... dar n-o impart cu tine.

Exercitiu de stil

2009-12-23T14:39:00.000-08:00

Ma regasesc fascinat intr-o stare de pura apatie fata de oameni si, in acelasi timp, completa empatie fata de acele concepte si principii ce, in mod normal, ar trebui sa ne guverneze societatea. Sunt perfect constient ca ramasitele idealismului meu (stupid, stiu) sunt cu totul in contrast cu realitatea, iar reactiile trupului meu, minte si suflet, nu ar trebui sa ma mire, dar totusi reusesc. Ma gasesti proaspat "migrenat" si aterizat dintr-o alta cafenea de fite, unde nu stiu cum, prin ce plan mai mult sau mai putin divin, mi-am facut aparitia. Banuiesc ca ceva din mine a urlat "socializare!" si a reusit sa-mi miste posteriorul de pe scaun si sa ma faca sa rostesc in telefon cuvintele "da, vin si eu." - proasta alegere...

Fum, muzica proasta (daca poate fi numita muzica acelasi sir nesfarsit de piese in care se urla ceva in spaniola, in timp ce basul sacadat imi crapa timpanul) la un volum insuportabil, preturi mari, bauturi ieftine, aceleasi tipuri de indivizi la fel de sictiriti ca si mine, dar care, spre deosebire de felina-mi personalitate, incearca sa-si ascunda plictiseala evidenta. Discutii de un superficial socant, despre "haine de firma", "parfumuri", "cluburi", "fotbal", "femei" si Revelion. Aceleasi gesturi pasate parca ereditar sau prin frecarea coatelor pe mese si a feselor de canapele (incomode, dar scumpe si alea), aceleasi haine ridicole, acelasi machiaj strident la fete, aceleasi bauturi exagerate prin insasi prezenta lor in fata consumatorilor, zeci de telefoane la barfa pe la colturi de scrumiere, pachete peste pachete de tigari scumpe, printre care Pall Mall Lights-ul meu retras pe un colt, asemeni mie. Cu ochii infipti in el realizez ca ma dezgusta si compania, si coltul de canapea, si spalatura de bidoane cu pretentie de Cappy de portocale rosii, si fumul, si vecinii de masa, si cele doua maimute care-au "iesit la un suc", stand in unghii si aruncandu-si replici peste canapea...

Mi se face rau. Pentru prima oara, de cand ma stiu, un rau sincer, nu psihic, nu autoindus, nu teatral, ci adevarat. Ma scuz, ma ridic si plec. Las la masa... Nu conteaza. Sunt baieti buni, pe ei nu-i pun la socoteala. Ma gandesc continuu la faptul ca intr-adevar mi-e rau si ca stiu si de ce. Ca brusc si intens simt toata greutatea unei societati cu obiceiuri terifiante si vulgare si de proasta factura. Simt tot in mine, ca o virgina violata. Prea plastic? Mi se rupe...

Lumini de sarbatoare, partial arse, carduri de masini care merg si merg si merg, dracu' stie unde, si oameni care pierd timp, pierd vieti, pierd bani si oportunitati reale (nu smenuri discutate peste tejghea si pahare de whisky platite din pensia bunicilor sau tunurile parintilor). Mizerie, munti de zapada murdara, noroi, frunze amestecate cu apa si ulei de masina lipindu-se de ghetele mele, o batrana amarata care-si taraste pasii vorbind la un celular (si singurul pieton pe care l-am intalnit in drum spre casa), trotuare valurite de crapaturi si gropi si operate "plastic" din loc in loc cu piatra cubica. O mana de agenti de paza, sprijinand vesnica masina de interventie parcata in fata Salii Sportului, restaurant de lux langa shaormerie, club de striptease peste magazin "de vise" (jalnic termen pentru a te referi la locul de unde cumperi droguri), alt fast-food langa alt restaurant langa alt chiosc cu halucinogene. Vuiet nemuritor de masini brazdand aerul, unele gonind ca la raliu, altele defiland cu simbolurile la vedere. Constanta, cu lume multa si oameni putini...

Vad totusi, nespecific propriei persoane, partea plina a paharului - urata vorba, mai ales nefiind bautor - si anume ca am realizat ca nu voi mai calca in asemenea localuri. Nu am de ce. Stand cu un pahar nenorocit in fata, intr-o atmosfera ce mi-a daunat evident, ma intrebam de ce nu eram in Friends & Co., la o sticla de Beck's Lemon, chiar si singur, ascultand -muzica- si clatindu-mi ochii cu -oameni-... Ce mizerie de oras!

N-am chef.

2009-12-17T05:27:00.000-08:00

Am umblat mult azi prin oras, pe jos, cu autobuzul, si in timp ce ma deplasam, incercam din sa ma gandesc la cu totul altceva decat la ceea ce vedeam in fata ochilor. Nu de alta, dar nu te-ai plictisit sa tot m-auzi eliberandu-mi frustrarile pe-aici? Si nici macar nu e atat de interesant... Aceeasi busculada de masini, acelasi imbecil care goneste peste limita legala desi pe jos e gheata, acelasi fete triste. Apoi... sa vorbesc despre cat de sarmant am fost? Ca cele 3 secretare pe care le-am abordat, au si flirtat cu mine... Sau s-o dau pe sentimental si sa iti povestesc ce frumos a nins in Constanta...? Ori, babit, sa-i zic de sanatate! Cum nu ma mai doare piciorul si chiar am facut cativa pasi de alergare (inainte sa-mi dau seama ca as fi tampit sa continui)!

Nu vreau sa-ti spun frumos ce-am facut azi. Nici macar urat nu vreau. Nici nu vreau sa aberez proiectandu-ma in metafizic, in observator, in mintea sau sufletul meu, fiindca ma simt singur si putin deprimat (ca asa e de sarbatori la noi) si chiar nu am chef. Aveam doar nevoie de un pretext sa postez un clip. Si sa spun ca Tito & Tarantula este o formatie veche, descoperita in amanunt acum doua zile. Nu pare nimic special, cu exceptia faptului ca e singura trupa din Winamp-ul meu acum, ieri, alaltaieri. Ca nu ma plictiseste, ci trece dincolo de obsesie prin melodicitate si feelingul indus. Am ascultat-o demult, cu doua piese, dar nu mi-a trecut prin minte, pana alaltaieri, sa scot niste albume. Am scos trei si sunt bestiale! Atat.

Ramas bun, frate blogger!

2009-12-13T13:06:00.000-08:00

Se intreba stimata Mana, onorabila imparateasa a domeniilor Ciutacu, de ce atatia bloggeri isi parasesc corabiile, lasandu-le sa se scufunde si fugind care incotro... Nu pot vorbi in numele lor, dar poate, macar intr-un mic procent, impart cu mine senzatia de sufocare. Am spus-o, in alte cuvinte, mai demult, dar vreau sa revin...

Acum 12 ani, cand descoperisem internetul prin I-cafe`-uri sau pe la cate vreun privilegiat cu dial-up, locul asta mi se parea urias! Erau atat de multe locuri de explorat, atat de multe de aflat - exact ca atunci cand am reusit sa ma conectez prima data la World of Warcraft. Totul era fascinant si fiecare persoana care se ascundea in spatele unei porecle ciudate parea interesanta. Puteam vorbi cu oameni din intreaga lume si fiecare dadea senzatia ca stie o multime de secrete, in timp ce era dornic sa le afle pe ale mele. "Romania? How exotic!" mi s-a spus odata, si cat de amuzant a putut sa fie! Nu, internetul era ceea ce eu vedeam a fi infinit si exotic. Eram convins ca daca voi reusi vreodata sa beneficiez de serviciul asta miraculos, nu ma voi plictisi nicicand. Si cat de mult m-am inselat...

O zi fara evenimente in viata mea se desfasoara in modul urmator: deschis laptopul, ma conectez la RDS, deschis Mozilla si incep sa trec in revista, intr-o rutina perfecta, aceleasi pagini personale si forumuri. Incep cu Gmail, fiindca acolo primesc notificari despre orice comentariu apare pe blog, pe Facebook sau orice notificari legate de zecile de conturi al caror posesor sunt. Urmeaza blogul, vad vizualizarile, comentariile din Shoutbox... Verific inca 3 adrese de e-mail, un forum, apoi ma intorc pe blog si iau link-urile din blogroll la rand... Lunea si miercurea mai trec peste niste pagini cu benzi desenate care-si fac update de 2-3 ori pe saptamana, asta fiind singura iesire din protocol. Despre Filelist si Torrentz, nu mai vorbesc - am o programare robotica sa scot orice serial interesant apare, cu zilele memorate perfect: luni - Family Guy, American Dad, The Cleveland Show; marti - House M.D., How I Met Your Mother, The Big Bang Theory; miercuri - V; vineri - Supernatural, The Mentalist si Fringe... In mare, ai prins ideea - acelasi cerc inchis si plictisitor, si rareori imi fac curaj sa caut lucruri interesante.

Revenind la ideea initiala, cred ca oamenii s-au plictisit si sufocat de internet si blogosfera. Chiar ieri am verificat profilul Lilitu, observand ca este printre cei care ma urmaresc, doar ca sa descopar o lista de urmaritori destul de mare, cu nume pe care nu le-am recunoscut. In mod logic, acestia, la randul lor, au si ei blogroll-uri mari, liste cu Followers si mai mari... si tot asa. Azi mi-am facut cont si pe Toateblogurile.ro - alta lovitura la ficatul ego-ului. Ai idee cat de multi oameni au blog? ...Eu mi-am facut una si, daca nu as fi citit (prin gratie divina sau -sper- talent) de indivizi ce pot fi numiti si personalitati, nici nu mi-as bate capul sa ofer spre citire (si-asa) minimul de elucubratii personale. Ma gandesc ca o parte din cei care se retrag din domeniu sunt descurajati de valurile de bloggeri noi care apar. Macar o parte, cei care nu afirma cu falsa modestie ca ei scriu pentru ei. Si eu am spus si am crezut asta, dar e absurd - daca scriam doar pentru mine, atunci ce rost ar fi avut sa pun prostia respectiva pe internet, s-o mediatizez, s-o sustin cu tot felul de teme cu pisici si gadget-uri atasate in meniu?

Scriem fiindca vrem sa fim "auziti". Majoritatea. Sunt si unii care-s curve si o fac pentru bani, chiar daca subiectul tratat pare, la prima vedere, unul nobil, iar cauza sustinuta una demna de atentie. Ii exclud pe astia - mi se par de prost gust, niste demagogi care, chiar daca pe parcurs sau la inceput credeau ce spuneau, si-au pierdut valoarea in momentul in care au incasat primul cec. Noi, restul, vrem sa spunem cuiva ce ne macina, ce ne obsedeaza, ce ne frustreaza sau ne incanta. Si da, suntem uneori demoralizati cand nu primim destule comentarii sau cand vedem pe altii cu propriile bloguri incarcate de countere si chat-uri si reclame colorate, si avem impresia ca suntem neinsemnati. Cu un asa val de scriitori, cand tot manelistul are senzatia ca e profund, cum sa nu iti faci valiza? ...Recomand experiment spre exemplificare: intra pe Google si scrie ceva gen "top bloguri romanesti". Intra si citeste o parte din primele 20, apoi analizeaza-le cum vrei tu! Daca vreunul din ei spune intr-adevar, la modul rational, artistic si / sau jurnalistic, ceva valoros, eu imi mananc coada.

Vreau sa fac o trimitere catre vechiul meu "amic" Cabral. Nu am absolut nimic de impartit cu el, il consider un monden ca oricare altul, ce nu ma da pe spate si nici nu ma enerveaza. Reclama insa ma scoate din sarite - "Vaaaai! Ce inteligent si profund e Cabral!"... Huh? Ma, tu te-ai lovit la ceas sau ce? Omul scrie -normal-. Este poate simbolul banalitatii in blogosfera! Cu toate astea, o mana de oameni ii ridica scriitura in slavi. De ce? La fel de bine il pot da exemplu pe prietenul Mircea Badea, care imi e extrem de drag pe sticla, dar ale carui contributii bloggeristice nu le pricep intotdeauna. Este nr.1 in topuri, dar nu spune nimic iesit din comun. De cele mai multe ori nu face decat sa sublinieze ce a spus in emisiune (sau ce urmeaza sa spuna).

Asadar, cu astfel de elemente perturbante, Marita Imparateasa si stimate cititor, cum dracu' sa nu sarim peste bord? ...Nu ma laud, dar stiu ca e un numar relativ mare de oameni ce ma citesc si sunt flatat si onorat de asta. Cum spuneam, sunt indivizi valorosi care ma considera destul de interesant incat sa-mi acorde cateva minute pentru a afla ce mai gandesc. Dar chiar si-asa, in momentele in care nu ma simt increzator, nu ma simt valoros si nici macar simpatic, cand sub articole scrie "0 comentarii" si cand telefonul nu a mai sunat de zile intregi, ma tem ca am fost abandonat si ca nici macar anonimii din spatele vizionarilor din counter nu sunt reali. Ma gandesc ca sunt altii mai putin norocosi ca mine (nu spun "talentati", fiindca nu ii includ in afirmatie din start), care nu au rezistenta mea. Cu problemele actuale, in criza asta ce pare sa fie din ce in ce mai intensa si mai vie, nu ma mira deloc ca unii renunta pur si simplu. Pacat de scriitura lor, de oamenii care le ofereau valoare citindu-i, de cauzele cavaleresti pentru care (presupun ca) luptau.

Din alt punct de vedere, vreau sa inchei intr-o nota pozitiva. Sunt si lucruri interesante, oameni simpatici, unii chiar talentati, care-si fac curaj si vin sa umple golurile lasate de veterani. Poate ca nu sunt la fel de buni ca predecesorii lor, dar invata si au potentialul necesar. Nu stiu daca e adevarat, dar vreau sa cred ca este. Nu putem decat sa speram, la fel ca si in cazul artistilor ce s-au stins unul dupa altul in ultimii ani... Dar avem voci tinere, ce vor sa cante, sa vorbeasca, sa recite si macar cei care au ramas ar trebui sa-i incurajeze. Englezii au o vorba: "the King is dead, long live the King!"

Melancolic

2009-12-12T14:56:00.000-08:00

Sunt anumite lucruri care-mi amintesc de momente pe care, desi inexplicabil delicioase, le-am uitat. In mare parte e vorba despre muzica, melodii care ma trimit inapoi, dar nu intr-o amintire propriu-zisa, ci intr-o stare mentala si sufleteasca ce-mi e draga. Nu-mi aduc aminte ce faceam, cu cine eram, cand si unde, dar sunt convins ca era ceva placut. Poate ca aveam o simpla conversatie, poate realizam ca interlocutorul imi era sau devenea apropiat... Sau poate eram pe plaja, in Vama Veche, cu o sticla de bere intr-o mana, o tigara in alta si, cu toate ca nu-s genul de "beach bum", hippy si dependent de "haiducii" (cum spunea un cunoscut demult, in Brasov), in secunda respectiva constientizam ca momentul e unic, irepetabil si pretios... Poate eram dezbracat pe podea, langa un alt trup gol si fierbinte...

Exista multe melodii ce ma trimit dintr-o stare in alta, ce-mi amintesc de oameni pe care i-am iubit si urat in egala masura, pe care i-am idolatrizat, apoi m-au parasit. Sau chiar invers! Suflete in care am descoperit o frumusete pur artistica sau intelectuala, si pe care eu i-am lasat in urma din comoditate sau orgoliu...

Azi imi amintesc de toate, ascultand o simpla piesa. Uitandu-ma fugar pe randurile scrise in ultima avalansa de cuvinte, cel mai limpede vad fostul meu blog de pe weblog.ro si ceea ce am pierdut pe drum. Nu imi dau seama cum am ajuns atat de lipsit de senzualitate in exprimare, atat de brut, si nu stiu cum am sarit de la confesarea sentimentelor ce ma si ne guverneaza, la interminabile monologuri despre niste persoane (sau nume, fiindca nu ii cunosc) care nu au nici o valoare intima. Mi-e mila de mine si mi-e teama ca nu voi putea avea inapoi acele sentimente, acei oameni care-mi sunt inca dragi. Clipele sunt oricum trecute, chiar daca nu pierdute, si nu se vor mai intoarce... Toate ingredientele asa-zisei mele tinereti imi par ca se evapora si ca realitatea este mata, sumbra, serioasa, lipsita de idealism si de naivitatea superba pe care o pierdem cand ne angajam, cand incepem sa ne platim taxele, cand spalam farfuriile in care am gatit prima cina, iar parintii, mai mult sau mai putini adevarati, nu ne mai prind atunci cand alunecam...

Am totusi melodia si chiar daca nu pot retrai momentul asa cum as vrea, chiar daca nu-mi amintesc cand am auzit-o prima oara sau, mai exact, cand am remarcat ca se incadreaza perfect pe fundal, ramane ca reper. Sper doar sa intalnesc oameni ce-mi pot da o stare similara sau locuri sau ceruri instelate, asa cum e cel din Vama, neperturbat de lumina orasului, si sa imi amintesc de cuvintele astea, de ceea ce acum realizez ca inseamna.

Da, sunt melancolic si trist, dar nu e nimic rau in asta... Pot zambi amar, dar pot zambi. Si melodia ramane foarte foarte misto.

Repecursiuni

2009-12-09T00:18:00.000-08:00

Vorbeam aseara cu o prietena pe Yahoo si ii explicam ca scriu, motiv pentru care ii raspund monosilabic si rar. Automat a dedus ca-mi materializam aici, pe blog, niste opinii si mi-a raspuns grabit: "nuuuuu! nu iar politica! m-am saturat". De unde deduc, fiindca nu e singura care mi s-a plans ca vorbesc prea mult despre subiectul asta, ca am exagerat un pic sau "umpic" (cum e acum la moda sa f*ti limba romana) cu atacurile la adresa celor care ne conduc. Sigur-sigur, asta o fi perfect adevarat, dar cum as putea lasa sa treaca neatins acest eveniment major numit Turul 2?

Sincer sa fiu, nu ma incanta ideea de a transa momentul, dar o fac dintr-o nevoie inexplicabila. Deci cui nu-i place, sa nu citeasca - nu gonesc pe nimeni ci doar dau o rezovare fanilor "Adevarul" care "s-au saturat de politica". Asadar, referitor la cele intamplate:

1. Am fost la vot. Am pus stampila pe amandoi. Pe Basescu il urasc la fel de mult cum l-am urat pe Iliescu, iar pe Geoana nu l-am putut vota fiindca echivaleaza cu Mazare. Daca as avea mai multa rabdare in momentul asta, as spune si ce e rau in asta, dar consider ca primarul nostru nu e un subiect placut pentru mine (in primul rand) la ora asta. Ideea e ca am facut ce-am spus: mi-am anulat votul si pot trai cu mine.

2. Alegerile au fost fraudate. Asta nu e o supozitie, e o certitudine. Nu sunt de acord cu Badea, ca Basescu sa fie acceptat drept invingator si ca intreaga clasa politica guvernanta sa fie din PDL. Sunt, in schimb, de acord cu Ciutacu, cum ca aceste contestatii depuse de PSD & Co., insotite de cate zeci de mii de dovezi sustin ei ca au, sunt frectii, iar rezultatul va ramane neschimbat. TOTUSI! In ipotetica situatie in care o repetare a alegerilor va exista, sunt convins ca Basescu va pierde. Motivul e simplu: de ambele tabere, in Turul 2, s-au investit sume uriase pentru manipularea cifrelor. Cred ca, in teorie, nu va exista nici timp, nici bani, nici organizare pentru un nou furt, iar numarul voturilor va fi considerabil apropiat de cel al unui vot real, nepatat.

3. Ma declar invins si naiv. Am afirmat in repetate cazuri, inainte de acest Tur 2, ca Geoana va castiga. Eram ferm convins de acest fapt si nici acum nu inteleg cum s-a putut contrariul. Scuzele mele celor care au sustinut ca Basescu va fi invingator. Si ma bucur ca n-am pus vreun pariu in care sa ies cu penele pe fund in Piata Victoriei in caz ca pierd.

Si atat pentru moment. Cu exceptia cazului in care vreun candidat va fi arestat pentru frauda dovedita sau impuscat de vreun fan al celuilalt, nu are rost sa mai discut despre politica. M-am convins ieri, ascultand dintr-o banca pe genialul meu coleg, care debita din spate tot felul de pareri cu pretentii de adevaruri supreme. E o vorba care spune ca la politica si la fotbal se pricepe tot romanu', si e perfect adevarat. Ascultand ce prostii titanice emitea cretinul trecut de 50 de ani, contrazicandu-se cu toata lumea, indiferent daca interlocutorii erau tineri sau de varsta lui, mi-am dat seama ca si eu fac uneori acelasi lucru. "Nu, ma, iti spun eu cum e!" zicea stimabilul care pe langa laudele despre sine (interminabile!), avea si-un limbaj extrem de colorat, in care referirile la organe genitale nu scapau nefolosite macar o data-n propozitie. Si dupa intreaga tevatura, in care toti erau prosti, inclusiv partidele politice, Geoana, Antonescu, iar Basescu smecher si puternic ca i-a facut -singur- pe toti, am realizat cat de imbecila este intreaga situatie. Om la 50+ ani, care se lauda ca a navigat o groaza de timp, ca s-a lasat pentru a lucra pe post de director intr-un birou, ca a pus bazele localului CTV, iar acum s-a intors la vechea profesie fiindca "s-a desteptat la batranete" si incearca sa plece pe post de Ofiter III, vine sa tina discursuri cu pretentie de invataminte unor pustani ce i-ar fi putut fi copii sau chiar nepoti.

Concluzia este urmatoarea: trebuie sa incerc sa vorbesc mai putin despre politica fiindca daca fiecare dejectie umana (si crede-ma, chiar asta era) isi permite sa sustina astfel de puncte de vedere, dandu-le si asa-zisa valoare prin aerul si comportamentul sau, la care o mana de prosti tineri sa caste gura cu admiatie, atunci cum mai facem diferenta? Ma uitam stupefiat la fetele colegilor care-l priveau aproape balind prost si nu imi venea sa cred. Puteam citi pe chipurile lor ce le trecea prin minte: "uuuuuaaaau! ce bine le zice asta... ce i-a nimerit pe toti, ba...!". Fratioare, mai coboara-ti privirea din luminile ochilor idiotului devenit lider ad-hoc si gandeste pentru tine! Nu mai astepta sa-ti intareasca sau sa-ti demonteze altul argumentele din doua miscari. Sincer-sincer, cum ar zice blonda mea prietena, admir mai mult un om care-si sustine favoritul si nu-l renega doar fiindca am scuipat eu o supozitie, decat altul care e de aceeasi parere cu mine doar fiindca l-am mintit ca regurgiteaza lingouri de aur.

=))

2009-12-04T13:23:00.000-08:00

Tocmai am primit urmatorul mesaj pe Neogen. Nu am ce comentarii sa fac fiindca... vezi singur!

Dragi români, dragi prieteni,

Pe 6 Decembrie veţi alege între 2 opţiuni clare:

Fie mergem înapoi cu PSD, cu Ion Iliescu, cu Vântu şi cu Mircea Geoană; fie mergem împreună înainte şi schimbăm România.

Fie mergem în trecut, fie mergem spre viitor.

Fie lăsăm un sistem corupt, controlat de oameni ca Patriciu, Vantu sau Voiculescu să revină la putere; fie alegem şansa de schimba şi reforma ţara.

L-am întrebat pe Mircea Geoană în dezbaterea de acum 2 săptămâni dacă s-a întâlnit cu Vântu. A spus că nu. Ieri şi-a amintit brusc că a avut mai multe întâlniri cu Vântu, omul responsabil pentru dezastrul FNI.

Cum este posibil ca un politician care vrea să devină Preşedintele României să se întâlnească cu Vântu, la miez de noapte, cu 3 zile înaintea alegerilor?? (în aceeaşi zi în care mâna dreaptă a lui Vântu, Nicolae Popa, a fost arestat).

Merită un om care va pune ţara la dispoziţia lui Vântu şi a lui Patriciu să primească votul Dumneavoastră??

Eu sunt un om care are calităţi, dar şi defecte. Am lucrat pentru români şi am acţionat pentru a vă fi mai bine, dar ştiu că nu am reuşit să aduc o schimbare suficient de mare şi am făcut greşeli. Mai ştiu însă că împreună vom reuşi să schimbăm România.

Aţi arătat acest lucru la referendumul pentru Parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari şi vreau să vă mulţumesc pentru votul din 22 noiembrie.

Vă chem pe 6 Decembrie la vot, pentru a continua ceea ce am început la referendum.

Voi fi Preşedintele vostru.

Vom învinge sistemul pentru ca voi să profitaţi de relansarea economică, nu mogulii; pentru ca banii să meargă spre şcoli şi spitale, în agricultură şi în infrastructură, spre pensii şi spre salarii.

Pentru ca România să se schimbe cu adevărat şi să meargă pe drumul cel bun.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Traian Băsescu,

Preşedintele României

La capatul puterilor...

2009-12-01T16:40:00.000-08:00

De doua luni imi fac curaj sa ma arunc intr-o scriere nocturna. Obisnuiam sa-mi pierd ore intregi jucandu-ma cu degetele pe taste, asemeni unui pian, in conversatii nesfarsite sau articole pe care niste necunoscuti nici macar nu aveau intelectul necesar sa le aprecieze. Doua lucruri am de spus:

1. Nu credeam si nu-mi doream deloc ca aceasta compozitie sa fie un alt repros adus unei mizerii de tara, condusa si populata de niste jeguri de oameni. Ma doare-n cur de cretinul care o sa vina sa-mi spuna ca "tara e de fapt frumoasa" - cacat! Tara e o mizerie fiindca in asta am transformat-o, iar toate obiectivele voastre turistice, pe care le ridicati in slavi si le promovati pana-n panzele albe, au ajuns sau o sa ajunga foarte curand niste ruine. Cat despre oameni, este mai mult decat elocvent numarul de badarani, de marlani, de cocalari si smenari care s-au prezentat la vot. Aduna procentele, desteptule, si o sa vezi cati sunt! Care procente? Alea pe care le-au luat Basescu + Geoana in primul tur. Nu, mint! In plus, adauga si pe imbecilii care au refuzat sa voteze, din lene sau comoditate. Iar restul... Antonescu + Oprescu. Astia suntem... Iar din astia sa-i scadem pe cei ce au votat din interes politic... Ramanem 5%?

2. Ieri (ca nu mai e deja 1 decembrie) a avut loc cel mai josnic eveniment din ultima saptamana. Nu e asa ca te bucuri sa auzi ca a trecut o saptamana fara sa afli de o magarie mediatizata? ...Mitingul de la Timisoara. Nu stiu in cate feluri sa imi bag organul ce ma defineste sexual in gura tuturor snobilor cu bete-n cur si nasul in stratosfera, care spun ca ardelenii sunt "mai civilizati". Imi pare rau ca nu am mai multe, ca sa va astup tuturor gaurile inutile prin care ies afirmatii de genul asta si care urla si azi ca ei sunt niste eroi, ca au luptat la "Revolutie", ca au fost persecutati etc. In primul rand, primul eveniment anti-ceausist a fost in Brasov, nu in Timisoara! Iar in al doilea, daca dupa 20 de ani, va adunati sa rupeti steaguri, pancarte, sa scuipati si sa va bateti, in numele democratiei, mi-e o scarba epica de excrementele genetice cu care-mi impart tara! ...Sper ca de azi inainte sa nu mai aud nici o lauda despre Timisoara, D. Nu esti inclusa in procentul celor care merita un sex in dinti pentru "monumentalizarea" timisorenilor, dar nici nu mai tolerez laude stupide despre un oras care se afla TOT in Romania, cel putin momentan.

Badea a avut un discurs si niste interventii exceptionale azi, si la Sinteza Zilei, si in propria emisiune. Si a spus bine: "Au trecut 20 de ani! Ce comunism? Asta e o porcarie!" Exact. E o porcarie, cu atat mai mult cu cat imbecilii care s-au prezentat in Piata Operei, mare parte membri de galerie si taranoi de mahala, habar nu au ce inseamna conceptul de comunism. Colac peste pupaza (WHATEVER THE FUCK THAT MEANS!), vad la stiri ca pe mult-mediatizatul Twitter, un alt retard imperial postase ceva de genul "hai in Piata Operei, cu furci, topoare, coase, sa le-o dam la comunisti!". Pai, ma, clienti de bodegi si bombe de cartier! Ma, oameni de Neanderthal cu cravata! L-ati votat pe Iliescu, l-ati votat pe Basescu, l-ati votat pe Nastase, l-ati votat pe Geoana... SI-ACUM URLATI "JOS COMUNISMUL!"?

Sti ce? M-am saturat! Nu votez! Voiam sa dau votul meu lui Geoana, dar vad ca n-am de ce. E clar - daca pana acum avea dubii ca odata ajuns PSD-ul la guvernare, Mazare o sa imi manance ficatii, acum e o certitudine. Suntem un popor de cacat! Si nu metaforic, ci aproape material! Suntem cel mai josnic popor de pe planeta asta pe care si-asa am facut-o bucati. Si nu mai pot, si nu mai vreau, si sa se duca in pizda mamii lor cu totii, ca eu nu mai votez!

Nu sunt resemnat, lucru ce ma sperie. Intr-o zi o sa-mi plesneasca ceva in cap si o sa cad din cauza lor... Si ce-am rezolvat? Cu sau fara mine, fara noi, astia tot spre prapastie se indreapta. Tot cu ei cadem si noi, indiferent de cat as tipa eu sau cate voturi as incerca sa influentez in favoarea unui candidat civilizat. Imi pare rau, Cip, dar ai facut o mare imbecilitate; Daca tie ti se rupe, fiindca stai pe-afara sau fiindca traiesti bine acum, asta nu inseamna idealismul tau e justificat. Idealismul, mai ales intr-o perioada atat de ingrozitoare precum cea de-acum, n-are nici o valoare si este la fel de folositor ca votul dat unui corupt! Si eu o sa fiu plecat. Mult, poate mai mult decat tine sau decat altii... Dar cat sunt aici, cat am cetatenie romana si familia mea, prietenii mei, oamenii pe care-i iubesc si de care-mi pasa traiesc in haznaua asta sociala, n-am sa astept ca timpul sa-mi educe semenii spre votarea unui candidat pur, nepatat si cu halou, fiindca asa ceva nu exista.

O sa fie rau. Foarte foarte rau! Indiferent de cine iese in turul 2, pregatiti-va de o noua definitie a iadului. Mi-e atat de greata de tot ce s-a intamplat si urmeaza sa se intample incat cred ca o sa renunt la orice fel de comentariu de natura politica in mod permanent... As zice "Dumnezeu sa ne ajute!", dar as minti daca as spune ca nu sunt un fan al Apocalipsei. Eu vreau sa crapam cat mai repede fiindca cred ca suntem singura rasa din Univers care a reusit sa-si bata joc in cel mai profesionist mod de ea insasi, prin cele mai variate metode. Versatilitatea noastra in domeniul auto-distrugerii este singurul lucru cu adevarat dumnezeiesc ce ne caracterizeaza...

De sezon.

2009-11-20T01:47:00.000-08:00

Nu stiu cum sunt altii, dar eu am regrete mari la capitolul istorie, si nu din cele absurd nationaliste, ci din contra. Acum, ca alegerile-s la 2 zile distanta, sunt tot mai convins ca fac alegerea corecta si tot mai multumit ca, in sfarsit, am optiunea sa votez ce-mi place: un individ care, daca nu e european, macar incearca din toate puterile sa fie. Promovarea suplimentara e inutila - toti stiu ca-l votez pe Antonescu si ca sunt liberal (nu PNL-ist), deci revin la idee...

Ma scoate din minti claustrarea mentala cu care unii traiesc si se bat cu pumnul in piept ca romanii au tinut mereu la valorile si cultura lor si ca nu s-au lasat cotropiti. Serios? Amice, uita-te in jur putin si arata-mi tu cu atentie care sunt acele valori si cultura, apoi spune-mi daca a meritat cu adevarat. Cosmin a lansat o ipoteza mai demult (extremista, asa cum ii place lui), ca daca Hitler ar fi castigat razboiul, toate natiile aliate lui ar fi trait excelent si omenirea s-ar fi dezvoltat din toate punctele de vedere. Nu-s de acord fiindca, personal, cred ca omul era cu adevarat nebun si masacrul nu s-ar fi rezumat numai la crimele de razboi... Si totusi, conceptul nu e rau - ce s-ar fi intamplat daca nu ne-am fi batut ca prostii "sa ne aparam glia stramoseasca", ci am fi ajuns la un acord cu Imperiul Otoman? Sau cu cel Austro-Ungar? Raspunsul e simplu: am fi evoluat mult mai repede. Fiindca daca stai sa te gandesti, domnitorii ce-au condus tara spre sfarsitul erei monarhiei nu prea erai 100% romani. Unii chiar deloc.

Si-asa ma intorc la zilele noastre, subliniind porcariile pe care tot ai nostri le-au savarsit cand au avut ocazia sa iasa din cacat. Dupa '89, mai multe natii s-au oferit sa ne imprumute modelul lor administrativ, pentru a trece mai usor si mai repede de la comunism la capitalism. Dar romanul, vajnic pastrator al comorilor nationale, a refuzat categoric! Normal! Cum sa fure el, daca se baga japonezu' peste el? ...Si te intreb atunci: nu merita sa le spargem capetele astora cu nationalismul lor imbecil? Cu mandria de a fi roman si incapatanarea asta cretina care ne ucide generatie cu generatie?

Iti mai spun ceva si nu mai pomenesc de alegeri decat luni: daca Antonescu nu trece de turul 2, am pus-o. Rau de tot. Cine citeste ce zic acum sa tina minte bine cuvintele astea, pentru ca voi reveni la ele in nefasta varianta ca Geoana merge mai departe cu Basescu...

(In)glorious Basterds

2009-11-19T12:23:00.000-08:00

Trebuie sa recunosc: nu e ceea ce ma asteptam. Luand in vizor ultimele productii ale lui Tarantino, speram si imi inchipuiam ca filmul asta o sa fie un "Kill Bill" intr-un decor World War II. De fapt, nici nu aveam ce alta concluzie sa trag si banuiesc ca nimeni nu si-ar fi inchipuit altceva vazand trailer-ul...

Filmul e lung. Foarte lung, cu mult dialog si putine scene de actiune, iar finalul e fantezist... Inainte sa continui vreau sa lamuresc ceva. Nu il ridic in slavi pe Quentin, dar punand in balanta filmele lui, cele bune si cele proaste (da, are si asa ceva), imi place. L-am urat cu pasiune cand a facut o critica imbecil de buna filmelor rusesti "Night Watch" si "Day Watch", pe care, personal cred, s-au cheltuit inutil o groaza de bani. Si totusi reuseste sa ma surprinda! "Inglorious Basterds" e un film care merita vazut! Nu pentru baile de sange, rare dar abundente, nu pentru scenariu (fiindca e un remake), ci pentru starea pe care o induce. Dialogurile lungi te trag in poveste, regia te face sa zambesti macarbu si, intr-un final, constati ca e un film complex, care-ti va ramane in minte pentru multa vreme.

Desigur, parerea mea e pur subiectiva - imi plac filmele in care baietii rai o incaseaza asa cum trebuie, in care am satisfactia pe care realitatea nu o ofera. Ce bine-ar fi daca dreptatea ar triumfa si-n societatea noastra...! Cate capete ar fi rupte cu o bata de baseball ma intreb... Revenind. Piticii de forum (vezi Filelist sau site-uri de genul) au dat niste note foarte proaste filmului. Chiar inainte de a aparea in formatul asta vizionabil, pulifricii in cauza (al caror film preferat e Saw 'Nspe) s-au apucat s-arunce cu noroi; normal, la fel ca si in cazurile celor doua filme "Batman" cu Christian Bale, dependentul de Telesync-uri (filme trase din cinema, cu sunet groaznic si aproape nevizionabile) n-a avut ce sa inteleaga fiindca e mult prea imbecil. Asadar, daca ai prieteni din segmentul asta, iti recomand sa ii ignori si sa vezi filmul macar pentru "gluma" din final.

Brad Pitt face un rol exceptional si n-ai cum sa nu-l indragesti. Filmul e presarat cu momente comice, umor negru specific lui Q.T., si nelipsitele ploi de gloante, in care toata lumea sfarseste ciuruita. Mai mult nu zic - varul meu a fost "amabil" sa-mi spuna doar doua vorbe care mi-au schimbat deja experienta prin faptul ca stiam, in mare, ce se intampla (merci, Cosmine!), deci n-am sa divulg nimic. Vezi filmul si da-ti cu parerea si-aici. Sunt curios cui i-a mai placut.

Sa ne laude altii...

2009-11-18T12:49:00.000-08:00

Azi fac ceva ce nu am gandit ca voi face vreodata: am sa preiau spre publicare un articol scris de altcineva, la care orice fel de comentarii din partea mea sunt inutile. Nu numai ca sunt impresionat, dar adevarul cuvintelor ce urmeaza ar trebui sa miste pe oricare dintre noi. Multumesc pentru ca mi l-ai trimis, D.

DACIA

(A se citi cu atentie !!!)

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:

- Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru).

Urmează altă întrebare:
- Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:

- Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi "romani" vorbeau orice limbă numai latina nu!

Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C..Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).

Şi ultima întrebare:

- Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină , de la nişte soldaţi "romani" care nici ei nu o vorbeau?

Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi români", care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: "soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul "roman"...

Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii "romani"?

După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât "copii din flori" apăruţi dintr-o aventură a moro asă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mândrie", aşteptând apariţia "sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele.

La Centrul Cultural Român [din New York ], pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?

Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă....

De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din "doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii "istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!

Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la cine? - se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian?

Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: "să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau " latina vulgară", este "un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.

"Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!" Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că "prima femeie" a apărut în sud-estul Africii.

Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea "The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.

Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam. Când am scris "Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele "Noi nu suntem urmaşii Romei", "În căutarea istoriei pierdute" şi "Călătorie în Dacia - ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , "The History of Civilization" , "The Aryans". El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 î.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!

Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, " latina vulgara", cu alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba " latina vulgară", chiar până în secolele XIIXIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: "de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?" Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi "românii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate om enirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul...

Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare....

Cu deosebită stimă,
Dr. Napoleon Săvescu,
Fondator & Preşedinte al "Dacia Revival International Society" of New York

Rock the boat!

2009-11-17T00:19:00.000-08:00

Am vazut cel mai misto film pe luna asta, sunt sigur! Poate doar "The Boondock Saints II" sa-l detroneze in topul personal, in cazul putin probabil ca va aparea pe net pana la finele lui noiembrie, dar sansele sunt foarte slabe avand in vedere ca abia s-a lansat in S.U.A.

Revenind! E vorba de "The Boat That Rocked", o "pelicula" exceptionala despre inceputurile Rock 'n Roll-ului in Marea Britanie si impedimentele de care s-a lovit atunci cand a inceput sa fie emis pe frecventele radio. Fiindca in Regat se difuza oficial doar muzica clasica, baietii de la Rock Radio s-au urcat pe o nava si au inceput sa emita de pe coasta, in afara legilor care nu-i puteau afecta acolo. Nu divulg mai mult - filmul trebuie vazut si savurat si, desi dureaza 2 ore, nu vei simti in nici o clipa ca e plictisitor. E comic, emotionant, te prinde si atat desfasurarea actiunii, cat si finalul, sunt pur si simplu misto! Mai mult, este un film pe care-l poate vedea oricine, indiferent de preferintele muzicale, si care ne invata sau ne aduce aminte de niste vremuri cu adevarat frumoase.

Recomand "The Boat That Rocked" cu tot sufletul fiindca m-a impresionat sincer si m-a pus pe ganduri in ceea ce priveste calitatea DJ-ilor din ziua de azi. Poate, intr-un moment de respiro, o sa revin asupra proiectului cu radio-ul online. Experienta de a asculta o emisiune radio antrenanta si amuzanta s-a cam pierdut; n-am mai auzit un show bun de la Andrei Gheorghe cu "Midnight Killer"-ul lui. Oricum... vezi filmul! Merita!

De luni, cu avant...

2009-11-16T01:50:00.000-08:00

Hai s-o luam asa, de luni, mai puternic, ca poate se mai trezesc niste melci portocalii din hibernare si realizeaza si ei ca au o culoare nenaturala...

Imi doream de foarte mult timp sa fac un top al celor mai puternice lucruri din lume. Daca ma intrebai acum un an care este cel mai puternic lucru, ti-as fi raspuns, fara sa stau pe ganduri, ca raspunsul este dragostea. Din fericire (sau din pacate - depinde cat de mult tii tu la optimism si pozitivitate), mi-am revenit intre timp si mi-am schimbat viziunea drastic si realist, dandu-mi inca o data seama in ce societate mizerabila traiesc. Totusi, de cateva zile, noul meu raspuns la intrebarea de mai sus a intrat in conflict cu un alt concept, acela de TUPEU (sau chiar nesimtire, uneori confundandu-se unul cu altul). Spun asta fiindca traiesc in Romania si, asa cum am spus-o si mai demult, perceptia mea asupra realitatii este complet marcata de acel tupeu inimaginabil cu care politicienii, barbati si femei, raspund in fata unei acuze fondate si reusesc (incredibil cat de des!) sa intoarca situatia in favoarea lor. Cine n-a vazut confruntarea dintre Crin Antonescu si Traian Basescu, are acum ocazia s-o vada sub forma unui fragment:

Crin a vorbit, ca de obicei, senzational si m-am trezit chiar murmurand la un moment dat "Ce uppercut la pateu si-a luat Baselu...", dar entuziasmul meu, la fel ca si al tau banuiesc, s-a dus dracului cand nesimtitul asta chelios a incercat sa intoarca situatia in favoarea lui. Cum poti, domnule, sa aduci in discutie tragedia prin care a trecut Antonescu, cand sotia lui s-a sinucis fiindca avea cancer si traia niste chinuri groaznice, identificandu-l ca fiind vinovat de cele intamplate? Cum sa ai tupeul ordinar si nesimtirea sa-i ordoni sa-si ceara tot el scuze? Cum poti sa mai deschizi gura, cand tu ti-ai promovat fiica inculta si analfabeta, ti-ai aparat parasuta ministro-fotomodela si ti-ai ascuns marlanca manglitoare de justitie? Dar, mai grav, cum poate un public sa aplaude acel raspuns care e pe cat de jignitor, pe-atat de evaziv si nepotrivit?

Nu stiu daca cel mai puternic lucru din lume este tupeul. Parca pe-afara inca se mai iau in considerare, ca factori alteranti, adevarul si ratiunea. Nu, lacomia e cel mai puternic lucru din lume si cea care ne face sa batem pasul pe loc, sa involuam chiar, sa ne distrugem atat ecologic, social, cat si intelectual singuri. Aici totusi, in tara in care nimic nu pare sa mai aiba sens, tupeul e rege si el decide ce este comun acceptabil ori nu. Ma rog sa ne trezim din coma pe care ignoranta si acest tupeu jegos ne-au indus-o!

Cat despre melcii portocalii... Poate isi vor da si ei seama (sper din suflet!) ca nu cata panarama faci, cat tupeu ai si cat de tare vorbesti sunt calitatile unui lider bun, ci cat de decent, de european si de intelectualo-rational te manifesti atat in actiuni, cat si in discurs. Mandatul lui Basescu a fost un mare "ha-ha", o luare la misto a intregii tari si un "mi se rupe de ce credeti voi" constant, adresat poporului, in timp ce el si aghiotantii lui furau cu sacii pe umar... Va rog din inima mea de om care vede emigrarea ca ultima alternativa: votati-l pe Antonescu si hai sa ne lispim de badaranie, sa incercam macar pentru urmatorii 5 ani, sa fim occidentali, si nu fim tot sclavi consecventi ai unui regim corupt si patat de educatia politica pre-'89!

N.A. Sincer spun ca nu-mi doream sub nici o forma sa abordez confruntarea C.A. - T.B. ca si subiect de blog, dar am revazut scena ceva mai devreme si pur si simplu nu m-am putut abtine. Urasc sa scriu despre ce scriu toti ceilalti, dar vreau sa fie clar ce parere am in legatura cu acest subiect, fiindca sunt pana la urma si fondator de opinie. Mai mult, nu pot si nu voi sta pe margine, atunci cand un om respectabil, de calibrul lui Antonescu, este atacat atat de josnic! Rusine sa-i fie, de o mie de ori, acestui om de nimic, care ne conduce...

How the hell did I miss this?

2009-11-13T10:06:00.001-08:00

Doar misto. Nimic de adaugat.

Cu sondaju'...

2009-11-12T09:17:00.000-08:00

Azi m-or sunatara astia de la INSOMAR, sa ma intrebe de santate:

El: Buna seara, de la INSOMAR va deranjez. Aveti cateva minute pentru cateva intrebari?
Eu: Da, sigur...
El: Sunteti la curent cu proiectul lui Traian Basescu de Referendum?
Eu: Da, normal!
El (incantat): Si? Il sustineti?
Eu (cenzurandu-ma in ultima secunda de la un "mi se rupe!"): Nu, mi-e total indiferent.
El (evident dezamagit): ...Oh. Mergeti la vot?
Eu: Binenteles, e important.
El (cu speranta in voce): Si cu cine votati?
Eu (total): Cu PNL!
El (total dezamagit): Am inteles, va multumesc, o seara buna...

E posibil sa fiu eu paranoic (de fapt, asta e un lucru cert), dar am avut din primele secunde impresia ca vorbesc cu un telefonist de-al SRI-ului. Probabil omul era doar angajat INSOMAR, asa cum s-a si recomandat, dar tonul vocii si felul in care a incheiat brusc conversatia mi-a dat de inteles ca acest institut nu este deloc obiectiv. Din contra! Senzatia permanenta a fost ca discut cu un suporteras Basescu, care sa astepta sa-i ridic in slavi patronul spiritual. Ei bine... TEAPA!

Ceea ce totusi ma face sa cred ca INSOMAR-ul asta nu e tocmai cum trebuie sa fie este sondajul afisat pe prima pagina sa site-ului lor, in care Base si Geoana sunt la egalitate 31-30% electorat. Mai ca nu-mi vine sa cred! Chiar deloc. E totusi posibil, nu zic nu, ca intr-adevar procentul cretinilor scelerati (vorba lui Mircea!) din tara asta sa depaseasca asteptarile mele si, intr-adevar, atatea milioane de oameni chiar sa-si doreasca sa se realeaga chelul. Trist. Trist in ambele cazuri.

Ce m-a distrat putin a fost explicatia pe care Google mi-a oferit-o cand am cautat "INSOMAR": el mai cunoscut institut roman de studii de opinie si marketing: sondaje de opinie, barometre social-politice [...]". Sa-mi fie cu iertare aroganta prematura de proaspat ofiter de marina, dar barometrul este un instrument de masurare a presiunii atmsoferice! Presiune atmosferica, nu doar presiune sau variatii ale cuvantului! Manca-v-as semantica, ba!

...Deci, Traiane... vrei sa fi rata mea?

Chestii care imi plac (3)

2009-11-08T00:21:00.000-08:00

Baiatul asta reuseste sa ma surprinda placut de fiecare data! ...Si doar ce spuneam ca nu-mi plac recomandarile la minut, dar am o dimineata de duminica foarte placuta din "cauza" lui, asa ca nu pot sa nu-i fac reclama! "Crazy Love" se numeste albumul si trebuie sa-l asculti neaparat, daca-ti place muzica adevarata.

Tot azi am reascultat si Urma, despre care nu am alte lucruri bune de adaugat. E o trupa superba ROMANEASCA, cu melodii minunate, originale, sound excelent, versuri parca scoase din poezii si intotdeauna oferind un background minunat pentru o cana de cafea aburinda. "Terminus" este sau va fi (nu stiu daca a aparut inca albumul) "Lost End Found".

Mary and Max

2009-11-06T10:36:00.000-08:00

Nu imi place sa scriu recenzii scurte si nici sa fac recomandari la minut, dar tocmai am terminat de vazut filmul asta si trebuie s-o spun: genial! E ca si cum as vedea pentru prima oara American Beauty. Un film de animatie pentru oameni cu intelect si apreciere fata de o poveste buna si detalii vizuale. E unul din filmele despre care vrei sa te lauzi ca l-ai vazut!

Romanian Psycho

2009-11-04T05:58:00.000-08:00

Am ajuns acasa dupa ce, trezit de la 06:30, mi-am petrecut aproximativ 5 ore intr-un cabinet de consultanta psihologica, sarind din test in test, pana am simtit ca-mi crapa cutia craniana si-mi explodeaza ochii pe oribilitatea aia de perete din fainta. Sigur ai vazut peretii aia de spital! Dumnezeule, mie imi da o stare oribila, de parca m-as afla intr-un film de groaza sau intr-un azil de nebuni. Cu neoanele alea de-ti distrug ochii (sau, in cazul meu, ce a mai ramas din ei), asistentele ce arata exact la fel ca pe vremea lu' 'nea Nicu si javrele alea de calorifere care niciodata nu merg... Ce sa zic? O dimineata excelenta, la care am primit bonus si 9 grade cu vant, ploaie si cer complet acoperit de nori. Minunat moment pentru o evaluare a creierului meu...

Ia sa vedem... Dupa vreo doua teste de aptitudini (sau ceva de genul), s-a hotarat ca nu-s bun de "mariner" ca cica-s emotional, usor frustrabil, necontrolat si impulsiv. Nooooo...! Pe bune? Eu mi-as fi dat seama de asta in primele 5 minute de conversatie. Ah, si sa nu uit: cica n-am incredere in oameni. Deci... 3... 2... 1... si! Ahahahahahahhahahahah! ...Scuze. Hahahahhahahahaha! Scuze din nou. Continuam... Sunt foarte inteligent si atent, cu o memorie foarte buna si un I.Q. ridicat. Doar ca tre' sa fiu mai temperat. Ok, dom' doctor, o sa beau mai multe ceaiuri de tei pana matale il impusti pe Baselu & Co. si elimini toate elementele negative din viata mea.

Faza frumoasa: in timp ce completam o fisa tip Secu, cu date despre nevasta, job, masina, apartament si cate fire albe de par mi-au iesit in ultimele doua luni (si sunt vreo duzina), dom' doctor zice "[...] copii pana-n 7 ani trebuie sa beneficieze de prezenta ambilor parinti, deci nu e recomandat ca tatal sa fie pe mare... si, binenteles, cei doi sa se inteleaga si sa creeze un mediu armonios." Eu, din capul mesei: "Si ce efecte negative ar putea aparea in caz ca nu e asa?" Ma priveste serios si raspunde: "Stiu un copil al carui tata este comandant, mama e avocat, iar el e fan Carlos 'Sacalul' si vrea sa devina asasin..." Cu greu mi-am putut controla rasul ce astepta sa erupa. Tata e un betiv ordinar, cu probleme psihice evidente (ne-ereditare sper), care nu a stat 1 an alaturi de mine, din cei 14 pe care i-a trait avandu-ma ca fiu. Acum 12 ani a divortat de maica-mea, in urma unui scandal pe fond de alcool, in saptamana dinaintea examenului meu de admitere la liceu, incident terminat cu locuit o saptamana la o prietena de familie si vanatai pe fata maica-mii... Asta explica oare replica mea cu impuscatul Baselului? Si chiar si-asa, nu e mai bine ca furia sa fie indreptata (daca tot e greu controlabila) spre ce sau cine trebuie...?

Partea amuzanta a zilei (si inca incredibila) e reprezentata de segmentul de 45 de minute petrecute la o cafea, intr-un bar numit "Amore Mio". Fiindca era 12:35 cand mi s-a dat verdictul si hartia de pe care-mi zambea "APT", iar avizele medicale se imparteau dupa ora 14, m-am tarat prin frig si burnita la o placinta si o cafea intr-un local mai de Doamne-ajuta. Zona in care ma aflam abunda in "bombe" de cartier, dar parca n-as fi vrut sa-mi pierd vremea printre indivizi duhnind a votca si tigari ieftine, asa ca am urmat sfatul unuia din colegii de chin si am gasit acest "Amore Mio"; bar nici ieftin, nici de fite, prin care isi faceau veacul adormiti cativa elevi de la liceul Ovidius. Pe fundal era muzica decenta, deci m-am asezat si am comandat cafea. Cafea normala, intr-un bar normal spre ieftin, servita de barmanita (fiindca nu aveau ospatari). Cand m-am ridicat sa platesc, m-am lovit cu nerusinare de pret: 6 lei. 6 lei?! Da, exact. De ce? Fiindca atata face. Am platit, prostit si de pret si de situatie, si am plecat. E clar ca nu mai calc in veci acolo... Un nenorocit de barulet la marginea orasului care taxeaza de doua ori cat un club din centru... Eu inteleg ca e criza, dar da-o-n... ma-sa! ...E o parte buna totusi: am auzit melodia asta!

Pregatiri de razboi

2009-11-01T04:04:00.000-08:00

Motto:

George Bush, regina Elisabeta si Basescu mor si ajung in Iad. Dupa zile intregi de tortura, regina isi face curaj si merge la Diavol:

-Am si eu o rugaminte: am murit atat de subit si sufar atat de mult aici. Nu este nici o modalitate de a afla ce se intampla cu tara mea iubita?
-Desigur! raspunde Lucifer. Uite acolo un telefon public, poti suna si vorbi cat doresti. Dar costa!
-Minunat! se bucura regina si se si repede sa vorbeasca.

Suna, vorbeste cu Charles, afla ce s-a mai intamplat in Anglia, trec 10 minute si iese.

-Costa 10 milioane de lire sterline, o anunta Diavolul.
-Wow! se mira ea. Asa de mult? Eh... Bine, platesc. A meritat sa aflu ce mai fac cei dragi si ce se mai intampla pe-acasa.

Bush, vazand asta, cere si el sa dea un telefon. Suna, vorbeste cu Chaney, cu nevasta-sa, cu ta-su, si iese si el dupa 15 minute.

-Costa 15 milioane de dolari, il anunta si pe el Diavolul.
-Exorbitant! declara George. Dar platesc! A meritat fiecare cent.

Intra si Traian imediat si se pune pe vorbit. Vorbeste cu nevasta-sa, cu fiica-sa, cu Boc, cu Udrea, cu tot partidul si trec vreo 5 ore. Iese, in timp ce ceilalti doi se uitau siderati si se gandeau la ce pret enorm ar trebui sa se astepte presedintele roman.

-Costa 50 de bani! ii spune Lucifer zambitor.
-50 de bani?!?!? sar ceilalti doi. Cum? Noi am vorbit infinit mai putin si am platit fiecare o avere!
-Da, le raspunde al' cu coarne, dar sa va explic: convorbirile in retea costa mult mai putin - dintr-un iad in altul e cu reducere!

Sunt extrem de pornit impotriva preotilor romani. Nu de azi, de ieri, ci de cativa ani buni, de cand m-a scandalizat mentalitatea fanatica si ignoranta exagerata a acestor oameni ce indraznesc sa se numeasca "sfinti". Nu e absolut nimic sfant in a fura, a minti, a indoctrina imbecil, a manipula si a promova politica Inchizitiei. Totul are o limita. Daca pana azi, nefiind un bisericos sau un habotnic, am ignorat abuzurile acestori prefacuti, din momentul in care am aflat ca si-au batut joc de mai multe biserici intr-un mod barbar, am decis sa pornesc o cruciada personala.

Auzisem de la maica-mea, participanta fidela la slujbele de vineri si duminica, de niste schimbari in aspectul locasurilor de rugaciune. Auzisem, de asemenea, despre repetatele si elaboratele predici de cerseala pe care le sustineau popii de prin Constanta. Dar azi am aflat ca limita bunului simt, de mult depasita, a fost lasata undeva mult in urma, prin faptul ca o biserica veche, valoare nationala as putea spune, a fost batjocorita in felul urmator: scaunele veche (strana parca se numeste) au fost scoase si se vor a fi inlocuite cu unele noi fiindca "erau stricate si a plouat pe ele" (ploaie in biserica!?), picturile sunt sau au fost refacute fiindca "erau din perioada comunista", iar bazoreliefurile de pe scara ce duce in balcon au fost indepartate si inlcuite cu picturi din vopsea ieftina. Toate aceste masacre si insulte la adresa artei si culturii s-au petrecut in Capela Militara, monument important al Constantei. O alta biserica violata asemanator este Constantin si Elena, unde pilonii de la intrare, din piatra masiva, au fost colorati tot cu vopsea... Si sunt sigur ca si multe alte abuzuri s-au petrecut nu numai cu astfel de cladiri istorice, ci si cu biserici noi, ca si fatada pentru spagi si furturi.

Pentru Capela Militara s-au trimis de la Arhiepiscopie 2 miliarde de lei vechi si totusi preotii continua sa ceara bani si sa se planga enoriasilor. S-au cumparat scaune de plastic, pentru a completa randurile si a le inlocui pe cele noi, cu 1 milion bucata, in contextul in care Biserica are reduceri peste tot, iar pentru orice achizitionare en-gros se fac reduceri. La Biserica Greaca, din zona veche, pretorii fac propaganda anti-catolica, acuzand Sf. Anton ca au folosit un buget enorm pentru sarbatoarea Pastelui si au impodobit bisericuta cu flori si decoratiuni exagerate. Acuzele s-au adus in predica de dupa slujba, impreuna cu alte rugaminti fierbinti intru umplerea Cutiei Milei. Astea sunt doar doua exemple de musamalizare a unor magarii prin care buzunarele prea-cuviosilor se ingroasa cu fonduri de la babe, mosi si alti zeloti...

Am decis urmatoarele:

1. In timpul ce mi-a mai ramas pe uscat, voi cerceta cate biserici si preoti imi voi permite.
2. Am un aparat de fotografiat digital si functional, care ma roaga sa-l alimentez cu baterii si voi poza toate mizeriile cu care au fost inlocuite operele de arta.
3. Toate descoperirile o sa apara aici si, daca voi reusi, in cat mai multe ziare.

Este imposibil ca Biserica sa ia masuri impotriva acestor criminali mizerabili. La fel ca si in cazul doctorilor, o plangere la administratie este complet inutila si nu ar face decat sa-mi sporeasca frustrarea. Asadar, 'tu-i in gura, m-am decis sa fac ceva! Prea multe lucruri scapa nepedepsite si daca nu ii arunc in gura presei, sa nu-mi spuneti mie "miau". Vor sa minta populatia cu povesti invechite? N-au decat! Vor sa ramana orbi la actualizarea religiei? E problema lor! Dar cand s-au apucat sa distruga patrimoniul national si adevarate valori culturale, m-au transformat in cel mai mare dusman al lor; bunicul meu este autorul mai multor scaune de strana si tronuri din lemn sculptat, iar ei au indraznit sa-si bata joc de tot ce reprezinta arta lui doar pentru a fura cu nesimtire crasa!

Prea multe razboaie, crime in masa si abuzuri s-au intreprins in numele religiei si au pangarit tot ceea ce inseamna Dumnezeu si credinta. De azi le voi arata ce inseamna cu adevarat o Cruciada! Iar daca Iisus a lasat pacea si iubirea la o parte ca sa distruga bazarul improvizat din fata Templului, ii voi urma exemplul asa cum spune Cartea Sfanta. A venit timpul.

Apolitico-liberal

2009-10-30T07:52:00.000-07:00

Ma chinuiesc de cateva zile sa scriu despre campania electorala. Alaltaieri chiar terminasem un articol, dar m-am razgandit in ultima secunda si am inchis browser-ul. Pur si simplu nu simt in mine nevoia sau obligatia sa ma implic in vreun fel; e foarte posibil sa fie comoditatea mea exagerata, dar parca ceva nu este cum ar trebui sa fie. Pe de alta parte e posibil sa nu fi fost momentul potrivit sau chiar sa fi avut nevoie de acest ragaz pentru a-mi pune gandurile in ordine si preferintele in tablou. Am avut chiar azi o discutie in care mi-a placut sa-mi aud vocea - e groaznica si nu pot canta nici batut cu urzici, dar cuvintele sunau altfel, ca si cum m-as fi convins singur. Nu, nu e autosugestie, e certitudinea faptului ca fac ceea ce trebuie...

Am descoperit un local minunat (si ma rog sa nu il inchida si pe asta), langa Sala Sporturilor, numit "Friends & Co.", unde am baut cea mai buna cafea din oras. Nu pot sa-mi asum descoperirea, si-asa tarzie, fiindca am fost dus acolo de un coleg. Am stat vreo ora la masa, am baut minunatia aia, si am discutat de toti si toate, inclusiv iminenta campanie. Am spus-o acolo, am spus-o si mai demult, o repet: nu cred in nimeni, nu inghit galusti politice, nu halesc propaganda. Ieri chiar m-a bufnit un ras infundat cand am vazut din autobuz pancartele electorale ale lui Basescu; scria cu litere de tipar, pe prea-cunscutul fundal oranj: "In Constanta votam Basescu!", apoi, dedesubt "E de-al nostru!". Uite, iar am inceput sa rad... Si mai tari sunt afisele lui Oprescu, sustinut de Iris. Da, baietii canta pentru dracu'-stie-ce intalnire si-l sustin pe candidatul cadaveric. Si poza! Sa nu uit poza: pe Mamaia are ditamai panoul pe care, fara doar si poate, Sorinel troneaza in cea mai fotogenica postura a lui. Daca treci pe-acolo, ai sa intelegi ironia.

La pranz am vorbit si cu mama despre subiectul asta. Ea e PNL-ista in acte, eu sunt liberal doar in mentalitate, dar pe subiectul asta convergem spre un punct comun: Crinisor. Dar sa-l pastram pentru final si sa revin la idee: Geoana nu. Cum ii spuneam si ei, Geoana e un tip extrem de scolit si singurul, din cate stiu eu, cu studii in domeniul politicii. Ziceam ca l-as vota. Rectific: l-as fi considerat in scopul asta DACA as stii ca nu votez partidul. Lumea uita si e o mare problema. PSD-ul a fost cel mai mult la guvernare. Sunt rai, prosti si ignoranti, dar fiindca nu fura pe fata, in momentul asta sunt probabil cea mai viabila alternativa pentru individul orb talk show-urilor politice. Rezumand, Geoana n-ar fi rau, doar ca are un singur defect: vine cu o intreaga familie de oi negre.

De Vadim si Becali n-am ce sa zic mai mult decat e evident. Apropos: ai vazut sau macar auzit promo-ul lui Cornelus? Nu le-a luat mai mult de 10 minute sa-l conceapa: "C.V.T. e singurul care s-a luptat cu mafia in ultimii 20 de ani! Votati-l ca sa infunde puscaria cu mafioti!" ...Mai mult sau mai putin. Serios. omul asta are nevoie de o alta platforma de campanie. Prietene! Stim melodia pe de rost si suna ca hit-ul verii 2008. Cat despre amicul Gigi, ce sa mai zicem? Sunt convins ca nu e rau intentionat, dar, saracul, e mai limitat decat doreste sa para. Deci si astia ies din scena...

Revin putin la Basescu: aseara au scos baietii de la Antena 3, pe tava, frumuseste de scrisoare. Cu drag, din partea lui Omar, pentru doctorul Iassin. Nu-s eu foarte la curent cu cele intamplate in perioada rapirii jurnalistilor in Irak si nici cu desfasurarea de fapte ce a avut loc atunci, dar mi se pare EXTREM de suspect totul. Ca Basescu a fost mai mult sau mai putin implicat intr-o magarie, asta e o certitudine, dar ce mi se pare cu adevarat dubios si ma impinge spre paranoia e timing-ul: de ce acum? Cu o luna inainte de vot, brusc si de nicaieri, rasare corespondenta asta (prost codata, dupa parerea mea), care incrimineaza destul de evident pe cel mai vizat dintre candidati. Ca Antena 3 da cu pietre in Presedinte, asta nu reprezinta nimic nou sau neobisnuit. Si totusi... Care-i faza? Pai, sincer, cred ca nu e nici una: e doar un alt bolovan pe care Traian trebuie sa-l poarte atarnat de gatlej si-atat. Cine crede ca Basescu infunda puscaria datorita acestui document, sa ridice mana! ...Nimeni? Asa ziceam si eu.

Hai cu Antonescu! ...Mi-e lene. Sincer. Mi-e scarba sa-l fac ceea ce nu e. Si nu e multe, asa ca trebuie (da, trebuie) sa-l scot intr-o lumina pozitiva. Ma simt ipocrit spunand ca e cel mai bun, cu atat mai mult cu cat m-am declarat apolitic. Mai mult, contravine cu ideologia partidului propriu si personal (iti mai aduci aminte de Muia Europei), cum ca noi ii sustinem pe toti si nici unul! Da, asa e, dar in conditiile date, analizand strategic cursul evenimentelor, pot spune ca e singurul om ce reprezinta o sansa (nu o certitudine) ca am putea iesi din cacat. I-am admirat mereu pe liberali si, evident, Crin e mai bun decat Tariceanu si cu siguranta mai bun ca Basescu. Nu-l cunosc in detaliu, nu i-am acordat niciodata prea multa atentie, iar asta mi se pare exact punctul lui slab: nu are "coaie". Stiu, nu suna frumos, dar pentru mine politica e la fel ca muzica: Freddy Mercury il bate intotdeauna pe Jason Mraz. Asta e, nu suport lamentarile, nici pe versuri, nici in politica. Nu spun ca Antonescu e un plangacios, dar nu-l vad la fel de infipt ca altii. Mi-e teama ca e un nou Emil Constantinescu ce, cu un exces de zel si curaj expulzat prematur, vrea o revolutie care se va termina, aproape inevitabil, in pre-amintita lamentare. TOTUSI! Antonescu urmeaza in limitele bunului simt un model european. I-am vazut asa-zisele scapari, duelul cretin cu Boc din Parlament si altele, dar am realizat in acelasi timp un alt lucru, in mod accidental. Din experientele personale am vazut ca intre porci, manierele-s inutile si au chiar un efect distructiv asupra propriei persoane. Normal! Sacii astia de balegar vorbesc alta limba! Deci nu inlatur posibilitatea ca Antonescu s-a porcit intentionat, cat sa arate ca nu e o domnisoara de pension, cat sa castige de partea sa o parte din electorat. Si a reusit! Prima motiune de cenzura ce a trecut de vot. E ceva...

Da, ideea asta e: votati-l pe Crin Antonescu! Este un candidat la fel de puternic precum Basescu, are finetea lui Geoana, are pasiunea (poate mascata) a lui Vadim si are potential. Mai mult, intr-un ipotetic tur II Basescu - Geoana, ambele alternative sunt groaznice: inca 5 ani de abuzuri publice nepedepsite si frustrare sau inca 5 ani de PSD (asta spune totul). Intr-un ipotetic tur II Basescu - Antonescu, PSD-ul nu va da in veci voturile lui Basescu, deci trebuie sa-l ajutam sa ajunga pana acolo.

Uite ca pana la urma am scris mai mult decat trebuia! ...Si inca nu-s convins. Dar n-avem de ales. De data asta CHIAR nu avem: Basescu nu, PSD nu, nebun sau cioban nu. E criza, mergem in jos, totul se scumpeste, deci e ultima sansa pentru a evita ceea ce eu cred ca va fi un razboi civil. Despre asta in alta zi... Ce descoperisem misto...? Ah, da! Piesa, nu artista.

Later Edit: Ca sa priceapa si D. si fiindca n-am gasit -exact- imaginea de pe banner, Sorinel pozeaza cam asa:

Publicitate

2009-10-27T09:20:00.000-07:00

Ma calca pe nervi rau de tot reclamele cu copii. Nu ca as avea ceva impotriva piticilor de gradina - imi doresc si eu unul candva - dar absurditatea situatiilor in care sunt pusi ma scoate din minti!

Reclama la punga Maggie sau Knorr sau cum dracu' s-o numi: "...si copanele se pun in punguta si se baga la cuptor". Sa mori tu! Adica la 6 ani ai tai, printre computere si desene animate cretine, ai dezvoltat brusc o pasiune pentru bucatarie. Sa-nteleg ca acelasi pispirel o sa apara in curand la televizor, de data asta drept copil genial in arta culinara sau ce...?

Reclama la detergent Dero (parca): "Am observat ca mamei ii place sa faca lucrurile de 2 ori..." Poftim? Reclama asta lasa atat de mult loc de interpretare, incat ma indoiesc ca geniile din spatele scenariului impart mai mult de o emisfera cerebrala. CHIAR cred ca nu o sa faca nimeni misto pe tema asta?! "...Dar nu ii place deloc sa spele rufele de 2 ori." WHAT?! Ce copil intreg la cap o urmareste pe ma-sa cand spala rufele...!? Iubito, apuca-te de sah - e mai sanatos!

Reclama la ciocolata Kinder: "Daca ar putea, copiii ar face o ciocolatica exact pe masura lor." Fata draga, mama secolului, tu probabil urasti ciocolata; vreau sa-mi arati si mie copilul care vrea putica aia de lapte, suflata cu praf de cacao, in locul unei "caramizi" Cadbury sau Milka de 30 X 10 X 3! ...Ca dependent de ciocolata, l-as bate peste ochi pe cretinul de la Kinder fiindca a inventat rahatul ala in primul rand. Iar individului care a crezut ca e o chestie desteapta sa arunce pisica in curtea copiilor, ca cica asa vor ei sa fie, i-as oferi un sut in ouale lui Kinder. Apropos: si de alea si-au batut joc. Ce magarie...

Reclama la cereale Nestle`: "CU CEREALE INTEGRALE!" Ti-as baga cerealele integrale fix pe gat, dar fara lapte! Pai, ma maimuta mica, stii tu ce-s alea cereale integrale? Nu, habar n-ai, dar daca o zici pe ecran, toti ciutanii o sa zbiere ca vor si ei. Ca-s si sanatoase, si gustul "SUPER BUN!". Si i-ati auzit vocea? Zici ca e scos temporar de la orfelinat! Sa mor si nu inteleg de ce e atat de greu sa faci casting pentru o voce normala...

Si, desigur, preferata mea: reclama la ziarul "Adevarul". Asta mi se pare cea mai comica dintre toate, avand in vedere ca este un ZIAR, nu o carte de colorat sau un concurent al lui "Super Bebe"! Mai mult, ca spuneau si baietii aseara la "Sinteza Zilei", demagogia este completa - ziarul in cauza fiind CEL MAI politic pana de curand, iar acum punctul lor forte, cel mediatizat, e ca "refuza publicitatea electorala" si "nu publica subiecte politice". Din alt punct de vedere, cine dracu' vrea sa citeasca un ziar (zic ziar, nu revista) in care nu se vorbeste nimic despre lucrurile cu adevarat importante? Si, sa nu scapam ideea, in ultimele secunde ale spotului apare o fetita care ne anunta ca viata noastra este sufocata de politica si ca trebuie sa cumparam publicatia. Frate... Te-ai lovit la motor? CE LEGATURA ARE COPILUL CU ZIARUL?!

...Era o vreme cand imi placeau enorm anumite reclame. Acum mi se ridica tensiunea cand aud copii astia vorbind undeva pe fundal si nesfarsitele stupizenii de reclame ale companiilor GSM, repetate diabolic, cu aceleasi melodii si aceleasi super-oferte. Si inca n-a inceput campania electorala! Sa vezi atunci distractie; o sa-l vedem pe Base si Crinisor si GE-oana si Tudorel pana o sa le rostim motto-urile si-n somn...

Pe de alta parte, constat uimit cum o simpla melodie ma poate scoate dintr-o astfel de stare de rahat si imi lipeste un zambet pe moaca. Mi-a luat ceva sa gasesc piesa, ca de!, pe DC e greu cu muzica buna, dar in sfarsit a intrat in posesia mea.

Solutie

2009-10-21T11:00:00.000-07:00

Sunt oameni care cred ca nu voi fi niciodata fericit. Sunt de acord. Asa ca din momentul asta refuz sa mai imi fac planuri...

Sunt o fire protectoare si performez mult mai bine cand stiu ca fac pe altcineva fericit. A nu se citi altruist, fiindca posed un mare procent de egoism si comoditate, dar atunci cand hotarasc sa realizez ceva pentru sau alaturi de o persoana la care tin, totul merge mult mai bine. Acum nu am pentru sau cu cine. Rationament...

Zilele trecute mi s-a spus ca sunt un nimeni. Iarasi de acord. Nu am realizat absolut nimic, iar faptul ca sunt licentiat si ca maine, probabil, mi se va confirma gradul de Ofiter Maritim III, reprezinta, dintr-un punct de vedere subiectiv, doar o realizare academica, nicidecum materiala. Nu am, conform apropiatului care-mi servea drept oglinda morala, nici cea mai mica idee despre viata, nu am talent, mi-am ales o meserie care e imposibil de facut fara pasiune, sunt un oligofren si un retardat, si fiindca nu ma pricep la "jmekerii", singura mea scapare este munca cinstita si decent platita.

Bun. De data asta n-am sa ma lamentez inutil, ci am sa iau lucrurile ca atare. N-am crezut ca o sa spun asta vreodata, dar ma voi adapta mediocritatii ce-mi pare a fi menita. Este evident, si toate scrierile mele antecedente o dovedesc, ca mediul nu ma ajuta si nu-mi va fi prielnic intr-o posibila cariera de scriitor, asa ca tot ce-mi ramane este job-ul pentru care m-am pregatit 5 ani de zile. Mai mult, voi incerca sa-l fac sa-mi placa, sa gasesc pasiunea in meseria asta ce-mi pare acum atat de tehnica si lipsita de viata...

Tot in context, nu stiu cat voi mai scrie. Nu fiindca n-am timp - cu criza asta, cine stie cand voi pleca in voiaj? Nu, nu voi mai scrie pentru a suprima, asa cum mi s-a ordonat sau sugerat (n-am putut distinge intre cele doua), latura mea visatoare si rupta de realitate. Marturisesc totusi ca sunt socat. Credeam sincer si cu toata fiinta ca sunt foarte la curent cu ce se intampla, cu lucrurile si felul lor de a functiona. Aveam impresia ca stiu ca trebuie sa ling in cur si sa pup talpi ca sa reusesc, dar refuz voit sa fac asta. Si totusi mi se zice ca-s impotent din punctul asta de vedere... Am trait pana acum dupa un cod, un model moral si etic ce-l priveam ca fiind de beton, vertical, chiar falic intr-o vizualizare arhitecturala, cladit pe principii cavaleresti precum onoarea si dreptatea...

E ironic. Accept aceasta schimbare fiindca mi se spune ca e bine, dar tot ironic e. Sa spui atata timp ca tu esti destept, iar restul sunt prosti... Ca tu stii, iar restul se scalda-n ignoranta transpirata... Ca tu esti bun, iar restul sunt doar animale prostite-n lacomie... E ironic. Sunt prost, ignorant si rau. Si vreau sa-ti spun ca mi-ai fost prieten sau prietena cu adevarat, iar de bunele mele intentii pavau un drum spre Hades, atunci iarta-ma! Sunt tot ceea ce s-a spus despre mine...

Superb!

2009-09-18T21:38:00.000-07:00

Cui nu-i place, sa nu mai calce pe aici!

Doar text...

2009-09-18T05:53:00.000-07:00

Un proprietar de chiosc de cartier ii povesteste maica-mii:

"Zilele trecute au venit la mine trei baietei de la scoala. Clasa I-a, a II-a... Cam asa. Doi dintre ei erau bine imbracati, al treilea mai modest. Unul din cei mai doi, falcos si plinut, vine sa-mi ceara cate ceva:

-Papule, da-mi si mie doua ciocolate Mars, o sticla de suc, o punga de...

Cu totul facea mai bine de 10 lei. Baga mana in buzunar si-mi intinde o hartie de 50! Ma uit la bani, ma uit la el, si-l intreb:

-Da' de unde ai, ma, atatia bani?
-Mi i-a dat mama.
-Pai maica-ta iti da atatia bani la varsta ta?
-Da, raspunde asta mic cu tupeu. Si care-i problema?

Ii dau ce a cumparat, restul si-l vad ca intinde o ciocolata prietenului lui bine imbracat, apoi il intreaba pe cel mai modest si tacut:

-Vrei, ma, si tu?

Baiatul se sfieste sa-i raspunda si da usor din cap aproband.

-Zi, ma! Vrei sau nu? il repede grasul.
-Da... Vreau si eu, ii raspunde colegul lui timid.

Asta gras ii intinde ciocolata, dar pana s-o ia celalalt, ii da drumul pe jos in fata lui, razand. Copilul modest se apleaca si o ridica..."

Look what I found!

2009-09-14T19:43:00.001-07:00

Reuniune Xtrem PC, Busteni, 2004 (cred)...

Fa, Madonno...

2009-08-29T14:19:00.000-07:00

...fa! Cum ai venit tu pa la noi, sa ne faci tu heducatie! Sa-nveti tu romanu' prost ce e aia politically correct... Trai-ti-ar familea si copilu' scolit pa la Hanglia!

Hai ca nu stii, recunoaste! Nu stii ca cineva acolo Sus (sau Jos, depinde de perspectiva) tine cu tot dinadinsul ca micutul motan care sunt sa prinda mereu emisiuni interesante pe Antena 3. Hai ca nu stii ca huiduielile publicului roman, consumator de basini artistice, cu miros floral (executate profesionist de Regina Popului), a mitraliat cu pitoresti "HUUUUUUOOOOO!!!"-uri la prea-mediatizatul concert din Parcul Izvor. De ce? Fiindca blonda care se vrea artista, bucurandu-se de un succes inexplicabil, se crede si ambasador ONU si isi permite sa ne zica de dulce, de toleranta si de intelegere fata de poporul rrom. Stiu ca nu e frumos, ca nu-mi sta in fire, dar nu i-as fi putut raspunde decat cu "Sa mori tu!" daca mi-ar fi spus-o in fata. Hai s-o luam analfabetico-numeric!

Unu, fa! ...La ce muschiu' meu tiganesc te-ai gandit cand ai scos pe gura cuvintele alea? Tu vii in tara din care provin cei mai celebrii spargatori de bancomate, suti de televizoare cu plasma si rumegatori de seminte, si ne zici noua de toleranta? Manca-ti-as suvitele tale heruvimice, pai asta e ca si cum te-ai duce in Israel si ai face propaganda nazista! Ca esti blonda, stim. Ca n-ai voce, si-asta stim. Dar sa te faci de asa un maro mat nu ne asteptam!

Doi, sa moara mama! Gabrielo! Apai, fataaaa! Tu faci campanie de toleranta, discuti delicatesa de subiect cum e rasismul cu Vadim si te-astepti sa iasa bine? Fata taichii, pai noi ne tragem din Badea Ion. Pa noi de ne-nervezi te lovim direct cu sapa, indiferent de culoare pielii, ochilor sau parului de pe picioare! Ia fa-ti un pustiu de bine si data viitoare urmeaza motto-ul lui Badea: "Cu samuraii te bati ca samuraii, cu talharii ca talharii". Subtilitati faci matale cu domnisoarele de salon si domnii educati la Paris, nu cu politicienii. Asta, desigur, daca nu doresti sa le platesti lectiile preinvatate despre bunele maniere si eticheta.

Trei si-asa! Hai, mama, ca ma iau putin si de tine... Dar nu direct, ca te superi si zici ca nu-ti respect punctul de vedere. Ideea e simpla: cum sa explici unui om crescut, invatat si maturizat intru restrictii si cenzura ca rasismul e un concept sensibil? N-ai cum. Nu va mai asteptati, nici tu mama, nici voi mamelor iubite dar trist si involuntar limitate, ca homosexualii, oamenii de alte culori, excentricii sa nu se simta ofensati cand scapati pe goarna cate un apelativ jignitor. De curand chiar am citit intr-o brosura Delaco cuvantul "macaronar". Prieteni, asta nu e un apelativ simpatic, ci un cuvant deranjant pentru un italian. Sau cel putin asa ar trebui sa fie... Cu toate astea, cuvantul "tigan" nu este. In italiana, asa cum spunea chiar Vadim, corespondentul e "zingaro", in engleza "gypsy" si putem continua cu "gitanne", "gitano" (nu stiu daca le-am scris corect, dar pricepi ideea) si tot asa...

Concluzia: NU VA MAI CACATI PE VOI! Sunteti tigani, nu rromi. Nu este o jignire si NICI MACAR huiduielile la adresa Madonnei nu sunt deranjante daca vi se-nvart rotitele; oamenii au huiduit ceea ce termenul tigan a devenit. Anume hotii Europei, aia de cersesc in metroul Parisului si mananca lebedele din Viena! Nu va mai trageti pe fese, fratilor, ca va trageti degeaba. Dormiti cu calul in sufragerie si parcati Mertzu' in hambar, dar brusc sunteti sensibili la intoleranta? Sa moara Bibi, da' cand traia Ceausescu si nici nu calcati prin orase, cum era, manca-v-as gura? Ma, baieti... Hai sa nu ne mai invartim dupa cires: n-am nimic cu voi si recunosc ca 90% din romani sunt niste tarani prosti si rai. De ce nu acceptati si voi ca majoritatea sunteti "jupani", ca "ii faceti pe fraieri si pe dusmani", ca acel procent de 90% din ai vostri sunt blocati ca mentalitate prin Evul Mediu? Sa fiu al dracu', ca pa manele nu va deranjeaza sa recunoasteti! Nu ne mai bateti obrazul, ca sunteti ridicoli: cum zicem "tigan", sariti sa ni-l aratati pe Madalin Voicu sau pe Aura Urziceanu sau mai stiu eu pe cine. Ca aveti spiritualitate si mostenire culturala! Stim, ba, stim. Stim tocmai noi astia care suntem sensibili la rasism, care stim sa radem la o gluma si care nu punem bot si facem emisiuni ipocrite. Noi va iubim pe voi cand sunteti Adi Minune sau Viorica de la Clejani. Va iubim si cand suntem prosti, si cand ne dati in cap, si cand ne sfidati din limuzina alba pe care-o conduceti cu carnet de conducere luat pe spaga. Va iubim, ba, cand sunteti cum va dati asa ca... Da-va dracu' de superbi!

Chestii care imi plac (2)

2009-08-23T14:21:00.000-07:00

Am fost... in Mamaia 2009, festival si ...(hahahaha!)statiune. Mai aproape de-atat si orbeam. Dar pana imi fac chef de un articol din punctul de vedere al neinitiatului (desi e putin spus), uite ceva foarte misto. Si piesa si serialul.

Alte vesti proaste

2009-08-04T13:59:00.001-07:00

La ora 7:30 eram prezent pe holurile sectiei de ortopedie, Spitalul Judetean. Am reusit sa ma enervez din parcare, dupa ce taximetristul mi-a cerut 5 lei, desi aparatul arata 2. Apoi auto-desemnatul paznic, "baiatu' de la paza si protectie", a chestionat-o pe maica-mea: "Ati venit cu baiatul la pansat?" Nu, i-am raspuns. Am venit la o ciorba de burta. "La etajul 5..." a adaugat nauc in timp ce ma indepartam nervos in carje, cu ditamai ghipsul pe picior. A urmat apoi un procedeu destul de dureros de indepartare a atelor care-mi desenau conturul operatiei si vestea care m-a trimis la podea ca un uppercut semnat Doroftei: "Pe 4 septembrie scoatem ghipsul."

4 septembrie. Asa, ca sa fie compromisa intreaga vara. Asa, ca sa nu pot iesi deloc din casa. Asa, ca sa nu pot merge alaturi de Dana in cantonament, sa stau si eu printre oameni cu care pot vorbi si la ale caror poante ma pot amuza. Asa, ca sa continui ritualul orelor petrecute in fata laptopului. Ce vorbesc? Ce ore? Zile! Saptamani! Da, o sa sap adanc cu fesele o gaura in pat, imi voi transforma sira spinarii intr-o masa gelatinoasa si-mi voi distorsiona cuvintele, exprimarea, in miscari rapide din buricele degetelor...

Sunt satul sa transpir si sa inspir praf... Nu-s multe lucruri care-mi plac, dar vara era a mea. Macar atat. Cu gunoaiele, atat propriu-zise, cat si metaforice, ei, dar era a mea; puteam sa ma plimb linistit dupa apus, fara sa tremur, fara sa injur. Futu-i! E groaznic! Acum voi avea o scuza, o motivatie pentru a fi nesuferit...

Mucei gai pe pereti, carcaleti si piscina cu bureti = 1 milion euro

2009-07-24T08:40:00.000-07:00

Mi-am promis sa nu vorbesc despre faptul ca am luat licenta si imediata mea operatie la piciorul traumatizat acum mai bine de-o luna, dar ma vad in imposibilitatea de a scrie despre altceva. Printr-un miracol, azi am fost eliberat din spital, dupa operatia prin care am trecut ieri, proces in urma caruia m-am ales nu numai cu un surub in glezna, niste dureri pe care le doresc celor mai aprigi dusmani, dar si cu o experienta inedita. Sa vorbim dara!

Cum spuneam, azi m-au eliberat si, cu chiu, cu vai, m-am tarat pana acasa, montandu-ma la pupitrul de control al unui pat curat si punandu-ma la curent cu evenimentele din ultimele 24 de ore. Nu stiu ce e mai interesant: evenimentele prin care am trecut eu sau faptul ca Badea a facut alte dezvaluiri socante. O sa incerc sa le imbin....

In timp ce Udrea are un buget de 75.000 Euro alocat pentru jaluzele, in Spitalul Judetean Constanta nu exista insecticid pentru deratizare; in timp ce blonda de la Turism aloca 250.000 Euro pentru "pixuri, umbrele si accesorii personalizate", prin sectia de ortopedie, prin sali de operatie se tarasc oameni de ani de zile.

Am avut 3 colegi de salon, dintre care unul cu operatii peste operatii pentru un accident petrecut in urma cu 9 ani, altul, un batran amarat, cu un picior amputat, iar celalalt operat, ambii gemand toata noaptea de dureri insuportabile. M-am contorsionat si eu in spasme, ore intregi, dupa ce anestezicul si-a pierdut efectul, sectia neavand un calmant destul de puternic. M-am surprins respirand sacadat, ca un animal muribund, in timp ce socurile imi zguduiau tot corpul, pana cand am ajuns sa le simt in inima si-n ceafa. Mi-a fost mila de maica-mea care ma privea exasperata si frustrata, neputand sa ma ajute cu nimic. Mi-era mai mila de batranul de langa mine. Dar sentimentul predominant a fost de scarba: fata de mizeria de sub paturi, de asistentele fara pic de pregatie sau empatie fata de pacienti, de sutele de carcalaci de pe pereti. Cand am stins lumina, a urmat o adevarata orgie si, chiar daca durerea se ameliorase, am dormit iepureste, stresat de creaturile care colcaiau in voie, de caldura insuportabila si de sforaiturile celui de-al treilea coleg de salon. Acesta din urma cred ca a fost cireasa de pe tort: modelul clasic de marlan, fuma in salon, isi trata sotia ca pe o sclava, iar ea, nedezicandu-se, accepta cu mandrie rolul de sluga. Mai mult, glumea neamuzant cu asistentele, revelandu-mi un nou gen de umor (nou pentru mine), care sunt convins ca numai subclasa lor genetica il gusta.

Azi am urmarit in reluare emisiunea de aseara a lui Mircea, de unde am si aflat despre sumele prevazute pentru bugetul ministerului. Sarind peste experienta mea ingrozitoare, a carui miros inca il simt impregnat in piele, de ce nu acorda Udrea banii astia pentru sali de sport? De ce nr. 8 in lume la sarituri in piscina se antreneaza intr-un bazin cu bureti? Si, mai mult, de ce ziarele si revistele publica tot felul de studii in care se spune ca romanul prefera televizorul in detrimentul sportului, cand noi nu avem unde sa facem sport? ...Eu joc baschet si tenis, atunci cand, pot pe ciment, in curtea pseudo-devastata a scolii generale nr. 28, si numai atunci cand nu sunt ore. Ne mai miram ca pustanii stau pe calculator si scriu bloguri, in loc sa bata mingea. Pana cand credeti ca o sa mai suportam?

Rezumat (pentru cei interesati)

2009-07-18T01:23:00.000-07:00

A mai trecut o saptamana, cu poate mai mult stres si transpiratie decat cele antecedente; privind in retrospectiva, n-a fost chiar rau: mi-am dovedit ca sunt un tip inteligent in repetate randuri.

...Vad totusi ca nu prea s-a dat curs rugamintii mele. Nu numai ca n-am primit nici o inregistrare audio, dar nici macar nu s-a comentat. Ma asteptam macar la un "ba, boule! vezi ca ai licenta peste 2 zile, iar tie-ti arde de radio!", dar nici macar atat nu s-a sinchisit nimeni sa-mi spuna. Pe de alta parte, nu sunt surprins. M-am obisnuit cu indiferenta si poate ca era nevoie de acest radio silence (pun intended), pentru a-mi aminti de faptul ca eu scriu de dragul de-a scrie, nu pentru o audienta virtuala.

Sunt extrem de multumit de mine, in ciuda faptului ca am avut o mica scapare in ceea ce priveste procesul mortii lente, manifestate prin examenele terminale (chiar suna a boala grea, nu?). Povestea a inceput de vinerea trecuta, dar prefer sa las vestile proaste pentru final. Pentru efect dramatic. Sarind deci peste week-end, am inceput cu proiectul total spontan si nejustificat de a-mi construi propriul post de radio - lucru pe care l-am si realizat, muncind de duminica seara si pana luni dupa-amiaza (aproape continuu), cand eu miercuri aveam prezentarea mirobolantului proiect de diploma. Dupa semi-succesul online - spun "semi-succes" fiindca inca nu am reusit sa gasesc o metoda pentru un show live, difuzand momentan doar muzica - m-am depasit pe mine insumi, reusind sa obtin un rasunator 8 la examen, pentru impresie artistica. Probabil noile carje din aluminiu au lucit mai frumos in penumbra camerei, asezate frumos langa mine, in timp ce transpiram din greu (mai mult de efortul de deplasare pana la etajul I si caldura din sala decat de emotii) incercand (cam inutil) sa-mi prezint creatia.

Joi am facut inca un efort inuman, strangand din dinti si incordandu-mi tamplele de durere, in timp ce revizuiam, alaturi de o mana de colegi, toata materia celor 5 ani de facultate. A fost... extrem. Sa inveti navigatie estimata, astronomica, radar si ortodromica in 4 ore poate fi considerat un demers nebunesc; am reusit totusi sa retin mai mult decat ma asteptam. Iar ieri am pus in practica, pe harta, stand intr-un picior timp de 4 ore, transpirand cat pentru o turma de elefanti. Nu-s bun la auto-evaluari, intotdeauna supraestimandu-ma, dar eu zic ca e de bine. Astept o nota maricica, macar de reconfirmare, ca eu POT sa invat materia intr-o singura zi.

Partea proasta e ca, asa cum bine-ai intuit pana acum, inca mai folosesc carje. De ce? Pai e simplu: doctorii romani sunt niste imbecili, niste nenorociti, care nici macar logica elementara nu au. Primul, cel de la Spitalul Judetean, mi-a spus ca n-am nevoie de operatie la picior, fara sa se uite la radiografie (ca mai nou se dau direct diagnostice, iar scanarea ramane intr-o baza de date), trimitandu-ma la un al doilea doctor, alt idiot, pentru a-mi pune ghips. Ast' din urma, nepotul lu' Mengele, la fel de cretin, mi-a si el pus ghipsul fara sa se uita pe o radiografie. Dupa o luna, adica vinerea trecuta, m-am prezentat la control, pentru debarasarea de ancora de doua tone care m-a incomodat atata timp. Dupa radiografie, surpriza! Piciorul meu e inca rupt, capatul de os nu e sudat, iar doctorul sinistru se uita pe poza, se uita pe modelul de pe PC, se uita pe poza, se uita pe model, se uita la mine si ridica din umeri: "Asta e." Eu ma uit la maica-mea, ma uit la picior, ma uit la doctor cu ochii mari si prosti: "Huh?" Asta e, frate. Daca ii schimbam halatul cu o salopeta muradara de ulei, cabinetul cu un service auto, se incadra perfect in peisaj. "Asta e, mergeti in trei roti." In cazul meu, doar in una. Adauga "n-are nimic - mergi asa, incet-incet, si o sa te refaci in timp." "Si nu e periculos?" intreb stupefiat de usurinta cu care vrea sa ma expedieze. "Cam doare" remarc, in timp ce, punand piciorul in pamant, realizez ca ma doare foarte tare si INCA nu pot sa calc. "Nu, e doar sensibil de la ghips si de la lipsa de miscare. Nu te incomodeaza ciotul ala de os." concluzioneaza si ma incurajeaza sa incerc sa calc. Mai rade putin de mine, ca nu sunt rezistent la durere, apoi ne impinge afara.

Luni m-am protapit, alaturi de personajul matern, iar la Spitalul Judetean. De data asta am vazut un profesor care m-a palpat cu grija, s-a uitat pe radiografie si mi-a spus ca trebuia operatie din start; pe scurt, m-am chinuit o luna cu piciorul in ghips degeaba. Mai mult, am pierdut timp pretios, timp ce ar fi putut sa constituie recuperarea ce va dura, dupa ultimul meu test, o alta luna. Si mai mult, capatul de os care "nu ma incomodeaza" este cel care nu ma lasa sa pasesc cum trebuie - preseaza pe tendom, de unde si durerea insuportabila. Asadar, dupa ziua de miercuri, o sa trec si prin prima mea operatie...

Una peste alta, e bine. Cu toate ca m-am obisnuit cu aventurile de genul asta (fiindca-s ceva normal pentru mine), nu inceteaza sa ma deranjeze (din ce in ce mai tare) de fiecare data. Expresia "numai mie mi se intampla" se aplica in cazul meu. Cand am dat la liceu, ai mei au divortat, dupa un scandal urat, cu bataie si betie. Cand am dat bacalaureatul, am picat la fizica, atragandu-mi ura intregii familii. Cand am vrut sa ma transfer de la o facultate la alta, n-am reusit sa-mi iau toate examenele, lasandu-se cu plecat de-acasa si alte drame... Acum, multumesc lui Dumnezeu, nu s-a lasat cu razboi emotional (desi nu-i timpul pierdut). Tine-mi pumnii pentru miercuri.

Si cu voce...

2009-07-13T12:40:00.001-07:00

Ai observat, sper, ca am talentul de sa ma apuca de cele mai tampite proiecte in cele mai nepotrivite momente. Ultimul se cheama Tomcat83 Radio si este deja "in picioare" de vreo 6 ore, si am inregistrat target-ul record de DOI ascultatori!

Nu am spus inca nimic, desi planuiesc sa incep o emisiune (la un moment dat), dar, pana atunci am nevoie de ajutorul tau. Cand eram la Jurnalistica, am participat la un curs de comunicare, unde se practicau niste sedinte de brainstorming; intr-una din ele, o revista ipotetica necesita un nume - astfel, a fost comparata cu un bebelus. Cum si eu sunt un copil, vreau sa ma compari cu acest radio (pe care nu trebuie neaparat sa-l asculti... inca!) si sa spui ceva despre mine AICI. Dupa ce m-ai injurat, trimite fisierul audio la alexander.angellove@gmail.com. Cu putin noroc, o sa-l transform intr-un promo!

Deocamdata nu emit decat muzica; daca ai curiozitatea sa vezi ce-mi trece mie prin Winamp, da click pe TOMCAT83 RADIO, sub logo-ul cu pisica. Multumesc anticipat si sa (ne) auzim (de) bine!

Non Blogger

2009-07-12T08:33:00.000-07:00

Ma dadeam ieri pe bloguri, din lipsa de ocupatie sau, mai repede, de avant. Ar trebui sa-mi pregatesc prezentarea pentru proiectul de licenta; marti este maretul eveniment si, desi mi-am promis toata saptamana sa concep ceva frumos, neuronul meu si-a luat fortat vacanta, nedorind sa se implice in activitati scolare. Revenind la bloguri, observ public ca nu am o lista foarte mare si tocmai din acest motiv m-am hotarat sa explorez putin preferintele celor pe care-i citesc. Cum Simona era prima pe lista, m-am apucat sa-i rasfoiesc blogrollul doar ca sa-mi confirm, fara lauda, ca eu chiar stiu sa scriu (prin comparatie).

Nu ma laud si nici nu vreau sa arunc cu noroi in oameni pe care nu-i cunosc, dar un blog mi-a atras atentia prin natura sa de tabloid. Fac o mica paranteza: eu am darul sa anunt din timp diverse evenimente, cu o precizie de laser, iar aceasta include scandalul Ridzi, disputa Cristoi - Badea / Ciutacu si, din pacate, incercarea de a murdari numele si imaginea lui Michael Jackson. Am afirmat din start ca vor fi doua tabere: majoritatea, care l-au ridicat in slavi desi cat a trait il uitasera cu totul, si procentul mic al frustratilor ce a devenit si mai inversunat din cauza primului segment. Stefanel al nostru face parte din a doua categorie si este extrem de periculos pentru ca, asemeni multor non-valori romanesti, are priza la public. Te rog chiar sa arunci chiar tu un ochi peste articolul asta si sa-ti dai cu parerea.

Ai citit? Bun. Ai citit si din sursele lui de informare? Nu? Intoarce-te si citeste, fiindca altfel nu vei rezona cu mine. Stefan este evident un om care nu l-a suportat pe M.J. din start, care nu i-a inteles muzica, dansul, creatia per total, si l-a judecat, asemeni multor alti indivizi, punand intrebarea "da' de ce s-a facut alb?". Gandire ingusta, care pune in balans o optiune personala de look si miile de actiuni caritabile ce au facut din M.J., in ochii mei si ai lumii, un om bun. Trecand totusi peste toate acestea, cu toate ca nici eu nu suport The Doors si Sex Pistols, dar le recunosc meritele, raman totusi alte aspecte morale pe care dragul de el le-a uitat:

1. Ca fondator de opinie ce esti (fiindca esti, chiar daca te citeste 1 singura persoana), ai obligatia morala sa nu mananci cacat! Stefan invoca niste articole de ziar care nici nu confirma, nici nu infirma vinovatia lui M.J. in procesele de abuz sexual si pedofilie. Mai mult, asa-zisele dovezi pe care tu, domnule blogger, le folosesti in scopul de a jigni un artist decedat sunt mult mai jignitoare pentru mine, ca persoana rationala. M.J. nu a fost excelat prin inteligenta, dar sa tii atata material pornografic la vedere, reviste si DVD-uri, cand exista internet, mi se pare complet absurd. Cat despre restul, unul din articole chiar dovedeste ca unul din angajatii ce au depus marturie, a fost chiar prins cu sperjur. Cat despre Maculay Culkin... Hai sa fim seriosi!

Daca tot vrei sa strangi dovezi si sa-ti construiesti un argument solid cand acuzi pe cineva de ceva, macar ai bunul simt si documenteaza-te. Citeste articolele pe care le folosesti, cretinule!

2. Ceea ce s-a transmis la TV si ceea ce se mediatizeaza in general despre M.J. si decesul lui nu are nici o legatura cu ceea ce te frustreaza pe tine. Nu s-a batut moneda pe "ce om bun a fost", desi, din punctul meu de vedere, asta ar fi trebuit sa se faca in primul rand; s-a evidentiat faptul ca a fost un mare artist si un bun prieten pentru multi oameni. Cine esti tu sa decizi ce se iarta si ce nu? Cine esti tu sa hotarasti ca M.J. chiar a fost vinovat de lucrurile alea?

Una peste alta, este din nou evident pentru mine faptul ca eu nu fac parte din comunitatea asta a bloggerilor. Nu am aceleasi preferinte cu acest segment social, nu am acelasi stil, nimic din ceea ce discut nu pare sa apara in acelasi fel in alta parte. Imi cer scuze daca am scris despre ce au scris si altii - un gest reflex, nu o dorinta de a fi in trend. Nu joc "Leapsa", nu las comentarii la toate prostiile, nu trec pe oricine in blogroll de dragul de a aparea in al lui. Nu folosesc countere, nu vreau sa apar in nici un top, nu vreau sa ma citeasca toata lumea. Daca nu ma inghiti, ma bucur. Daca nu ma inghiti si ma respecti, ma bucur si mai mult. Daca te-ai regasit in grupul celor de mai sus, nu te simti insultat: nu inseamna ca nu imi face placere sa te citesc. Spun doar ca eu, si poate cativa altii, nu ma simt blogger. M-as simti extrem de incomod la un blogfest, m-as simti jenat daca altii m-ar eticheta altfel decat scriitor sau jurnalist, m-as simti aiurea sa apartin...

This one's for me!

De dragul rockului...

2009-07-11T13:51:00.000-07:00

Am cautat piesa asta pe YouTube (si nu numai) de-am turbat. O doream pentru materialul anterior, dar nu am reusit s-o gasesc. Albumul nu e atat de vechi (1997), dar se pare ca fanii Kiss murisera odata cu aparitia prea-minunatului site-resursa de clipuri. Din fericire a plouat puternic mai devreme, asa ca mi-am amintit ca imi placea foarte mult piesa si am incropit clipul asta. Sincer, intreg albumul mi s-a parut reusit si ti-l recomand cu mare caldura. Enjoy!

Sa mori tu...

2009-07-10T04:02:00.001-07:00

Mircea Badea si-a inceput aseara emisiunea tunand despre blogul Andreei Vass, consilier al primului ministru; pe scurt, desi o sa public intreg articolul doamnei sau domnisoarei, este vorba de lansarea unei provocari (mindblowing!) catre populatie: cine vine cu cea mai buna sau aplicabila solutie sau idee anti criza, va avea onoarea de a lua cina si discuta subiectul respectiv cu Andreea Vass, in biroul acesteia. Vreau sa subliniez nu acest fapt, pe care-l poti observa clar din raspunsul meu pe blogul consilierului, ci modul in care aceasta m-a pus in aceeasi oala cu alti comentatori off-topic, incercand sa para (pueril as zice) de partea noastra, a celor care strigam: JOS CORUPTIA! Enjoy:

Andreea Vass: [...] Concurs de criza : O idee, o cina, o ordonanta

Va provoc sa contruiti in loc sa asistati pasivi la ce se intampla in Romania sub criza. Sunt convinsa ca niciun guvern postedembrist nu poate scapa de critica, dar sunt la fel de sigura ca unele idei ale celor guvernati pot fi mai bune ca ale celor care guverneaza. Exista o singura problema: ideile voastre nu ajung la noi. De aceea lansez acest concurs-experiment care va dura o luna. Astept saptamanal masuri anticriza, iar autorul celei mai interesante idei va fi invitat sa discutam propunerea la cina in biroul meu de la Guvern. In situatia in care aceasta initiativa poate ajuta, promit sa ma bat pentru a o transforma in ordonanta de urgenta. Asadar, vor fi patru intalniri la cina din care sper sa se nasca o ordonanta de urgenta care sa completeze programul anticriza. Va astept.

Nota: In cazul in care niciuna dintre propunerile saptamanale nu va fi acceptabila , atunci voi scrie de ce a trebuit sa iau cina singura. Am incredere ca puteti! Trebuie doar sa ma convingeti. [...]

Tomcat83: Raspuns.

Domnisoara sau doamna, nu va cunosc, deci nu pot sa critic direct. Desi sunt foarte tentat sa va includ in stereotipul politicianului roman. M. Badea are dreptate: concursul asta e absurd - dumneavoastra sunteti -platita- sa gasiti solutii, nu noi. Vreti sa amelioriati siguatia? Admirabil; Eliminati coruptia sau macar educati-va politicienii sa sustraga fonduri mai cu perdea, nu cu scene de 75.000 euro si nici cu sporuri de vacante care spulbera imaginatia si bunul simt.

Ce ma surprinde, si nu numai in cazul dumneavoastra, dar a TUTUROR politicienilor romani, e faptul ca odata ajunsi in post, nu mai vad absolut nimic din ce e real. Se implica in niste actiuni si propun asa niste absurditati incat unii dintre noi se intreaba daca am innebunit sau suferim de halucinatii. Inclusiv dumneavoastra, care ne cereti -noua- idei. Ce-ar fi sa iesiti din casa, sa cumparati un bilet de autobuz si sa faceti o plimbare prin oras, asa cum o faceati mai demult? Ce-ar fi sa va plimbati 30 de minute pe jos si sa priviti oamenii din jurul dumneavoastra? Sunt convins ca s-ar dovedi a fi o inspiratie neasteptata si mult mai benefica decat orice proiect “civil”. Ar mai fi o solutie: sa faceti un lucru destept si sa cereti consultanta straina - ceea ce ar fi trebuit facut direct dupa ‘89. Nu sa ne chinuim ani de zile intr-o pseudo-democratie, in care sa ne mintim ca suntem liberi si avem putere de decizie, in care sa tot incercam si sa ratam. Nu era mai simplu sa copiem un model care s-a dovedit a fi deja de succes? Analog: de ce nu dati niste telefoane in alta tara europeana, sa vedeti cum se descurca ei pe timp de criza?

Eu va doresc succes, desi sunt scarbit de sistemul de guvernare romanesc. Sunt demoralizat, sunt cinic, sunt sinistru chiar in viziunea me vis-a-vis de acest subiect. Dar totusi am 26 de ani si, in ciuda faptului ca tot ce e in exteriorul apartamentului meu ma raneste, ma insulta, ma abuzeaza, vreau sa sper ca viitorul imi rezerva si ape linistite. Nu sper fiindca vreau sau fiindca-s optimist (pozitivismul mi-a decedat demult), ci fiindca nu am de ales. Numai bine.

Andreea Vass: Raspuns.

strong>TUTUROR CELOR CARE PROPUN SOLUTIA “STOP JAFULUI PUBLIC”

Sunt in total acord, dar nimic nu se va intampla fara ca eu, tu, el sau ea sa spuna tare EU NU PLATESC SPAGA! Este o campanie pe care am lansat-o pe 9 decembrie 2008, alaturi de implicarea mea ca voluntar in proiectul ROMANIA CURATA - Coalitia pentru Universitati Curate (initiativa SAR). Credeti ca americanul sau francezul sau englezul nu are inclinatia umana de a obtine beneficii cu eforturi cat mai nici? Eu cred ca DA. In cazul lor se poate mai putin. Diferenta o facem noi, oamenii obisnuiti, care asistam pasiv la ce se intampla sau care veghem vigilenti la gestiunea bunului public. Presiunea publica este cea mai veritabila arma anticoruptie.

De 9 DECEMBRIE 2008, ziua internationala anticoruptie scriam acest text, aici pe blog:

Plumbul din aripile dezvoltarii Romaniei are un nume: CORUPTIE.
De la elevii si studentii care copiaza la examene pana la gradatiile de merit oferite de catre cetateni politicienilor corupti, totul pare viciat. Suntem ametiti cu buna-stiinta in hatisurile administrative, ale justitiei si ale politiei. Dansul solitar al DNA si ANI este ineficient. Obosim prematur in lupta cu propriile noastre vicii.
Nici organizatiile neguvernamentale din coalitia “Romania curata” nu reusesc sa culeaga roadele atator semnale trase printre decidentii politici. Initiativele Freedom House, ale Societatii Academice din Romania, ale Centrului pentru Jurnalism Independent, ale Grupului pentru Dialog Social, ale Transparency International Romania sau cele aleAcademiei de Advocacy sunt laudabile de altfel pentru energia lor inepuizabila, dar insuficiente. Organizatia Natiunilor Unite ne “obliga”, de cinci ani incoace, ca pe 9 decembrie sa ne amintim ca trebuie sa ne asumam batalia pentru prevenirea si combaterea coruptiei la nivel individual.Buna guvernare nu poate deveni o realitate fara asumarea principiilor etice, a transparentei si a responsabilitatii propriilor actiuni. Nu sunt nici trucuri, nici vorbe perfide. Sunt valorile asupra carora ar trebui noi, fiecare individ in parte, sa veghem vigilenti. Or noi, romanii, ce facem?Suntem incarcati de revolta, daca suntem, si atat.
Ridicam in continuare din umeri si platim spaga la fiecare pas. Deh, trebuie sa ne rezolvam rapid problemele. Cand vom spune GATA? Nu mai vreau sa platesc spaga! Crezi ca mai e cineva care nu ia spaga? Crezi ca vei ajunge sa iei si tu? Nu cred in solutii minune, dar sunt convinsa ca ne putem informa. Vezi, de pilda, recomandarile lansate cu ocazia ultimei evaluari a Indicelui de Perceptie a Coruptiei in Romania (2008) sau ghidurile adresate cetatenilor pentru gestionarea eficienta a relatiei cu administratia publica locala si centrala, cu scoala, cu justitia, cu aplicarea corecta a legii fondului funciar si al dreptului de proprietate.

Sunt convinsa ca putem discuta despre caile de solutionare, ca putem spune: EU NU!
Mita nu este deloc straina nici industriilor. Companiile cu cea mai mare inclinatie de a da mita reprezentantilor statului, conform unuiclasament publicat recent de catre Transparency International, sunt cele active in sectorul public si al constructiilor, imobiliare si dezvoltarea de proprietati, petrol si gaze, industrie grea si minerit. Cele mai „curate” sectoare, pe de alta parte, sunt cele din domeniile tehnologiei informatiei, pescuit, finante si banci.
Cred ca ne putem asuma rolul de avertizori de integritate la toate nivelurile.

Haideti sa renuntam la cinismul si egoismul nostru si sa spunem cu TOTII raspicat:

EU NU PLATESC SPAGA!

Concluzii: La fel ca restul politicienilor romani, te eschivezi si imi insulti inteligenta prin generalizarea problemei / faptul ca incerci sa pari o vasnica aparatoare a valorilor morale. Toti suntem corupti, draga Andreea, si tocmai de-asta replica ta este cu atat mai absurda. Sunteti la guvernare de 20 de ani si acest concept n-a facut decat sa evolueze, sa existe cu o nesimtire inimaginabila chiar si in aceasta perioada dramatica, iar tu ai tupeu sa-mi vorbesti mie de combatere? De "EU NU!"? Am TOT DREPTUL sa fiu cinic, cat despre egoism... nu ai tu nici calitatea, nici background-ul sa tii predici vreunuia din noi. Stiu ca nu o sa citesti niciodata aceste randuri si ca nu o sa dai doi bani pe ceea ce cred eu sau oricare alt prost care mai spera ca nu suntem damnati. Cred in puterea cuvintelor - e singurul lucru pe care romanii l-au recuperat in intregime dupa rusinea din '89. Sper sa oferi cina aia cuiva - macar o gura sa hraniti si voi cat va ingropati in scaunele alea de piele.

Calm

2009-07-09T10:44:00.000-07:00

Salut, imbecilule! Stai jos si taci ca, asa cum bine te-a citit Badea, iti curge scuipat din gura de prost. Te-am invitat azi aici ca sa-ti spun in fata, deschis si necenzurat, despre cat de neevoluat esti in realitate, cat de marunta ti-e gandirea, cat de imputite iti pot fi gusturile si, mai ales, cat de stramba ti-e viziunea asupra lumii...

Sa incepem cu inceputul si anume ca neuronul tau, ala singur si obosit, oprindu-se sa traga un joint, i s-a parut ca ar trebui sa-ti ghideze asa-zisa metamorfoza in dulcele stil modern, acel al manelistului mai mult sau mai putin reformat. Fiind berbec din gena - imposibil ca vreun stramos de-al tau sa nu fi violat vreo oaie - te-ai infipt cu teasta inainte, entuziasmat maxim de cat de stilat, rafinat si "unikt" poti fi; ai trecut de la freza pe spate, saturata de gel ieftin, cu miros puternic de capsuni, la spumele exagerat de scumpe pentru nelipsitele coafuri "Lama-de-topor" sau "Grenada" si, sa nu uitam, "Creasta de cocos maltratat". In ciuda parerii generale, confirmata (sunt sigur) de anturajul tau colorat, aceste frizuri (mai mult! efortul in sine) NU SUNT COOL! Boule. Da, tu cu tricoul tau roz. Da, tu cu blugii tai cu paiete. Da, tu cu chiloti tanga intrevazuti peste cureaua alba DG. Uita-te la mine cand vorbesc, ca eu nu-s ma-ta, sa stau toata ziua in salon si sa barfesc telenovele. Nici taica-tu, venit de la Nisipari, sa dau "tunuri" ca sa ai tu euroi pentru poze de Hi5. Nu esti COOL, animalule; esti o imitatie execrabila a stereotipului de metrosexual! Esti o mutatie scarboasa, nimic mai mult. Sa-ti fie clar!

Trezeste-te, cretinule! Hai, scoala! Uita-te in jur, uita-te la tine si realizeaza ca viata ta este nimic! Iti imparti timpul intre mancat, dormit, iesit in club si iesit in bar; nu stii nimic, nu ai nimic, daca maine mori esti uitat pana la Revelion. Mi-ar placea nespus sa-ti infig un glont in frunte, dar adevarul e ca adevarata ta valoare (da, aia cu care te lauzi atat) este sub pretul cartusului. De ce mi-ar placea sa te vad sub niste roti de TIR? Nu fiindca te imbraci ca un papagal catatonic si nu fiindca tu crezi si promovezi acest "stil", ci fiindca esti agresiv. Esti un excrement biologic, umblator, rau de gura, care incordeaza pumnii inainte sa articuleze cuvintele; esti anti-cultura, anti-evolutie, anti-cunoastere. Tot ce indraznesti sa atingi se transforma in kitsch si imi poluezi lumea prin simpla-ti existenta. Vreau si am incercat sa te ignor, dar apari neinvitat in viata mea, iar si iar, incercand zadarnic sa ma insulti. Si iti spun, din nou, fiindca am o inima larga si sper (inutil) in luminarea mintilor slabe: sa ma numesti intelectual, matur, profesor, citit, ziarist, cult, tocilar etc. NU este o insulta - iti spun asta fiindca de mult prea multe ori nu am putut sa ma cert cu tine. Te jigneam cu multa gratie, cu eleganta unui muschetar, iar tu dadeai cu bata-n balta, ciobaneste, numindu-ma "destept". Macar incearca!

Stii ce e mai grav, prea-antipaticul meu animal? Ca tu predomini in societatea asta. Dumnezeule, tu esti cel care invarte volanul masinii lu' taticu' prin oras. Tu esti ala de se-nfige in copaci, in oameni, in alte masini... Tu esti dobitocul care face slalom pe motocicleta cu 160 km/h, la ora de varf, cu pasager in spate... Da. Tu esti majoritatea de care probabil o sa ne ferim, o sa ne ascundem prin balcoane cu pustile in maini, incercand sa nu miscam, sa nu respiram, atunci cand vi se face foame. Cand te privesc, mi-e gandul la "I Am Legend" - pricepi? N-ai cum: cuvantul analogie e complicat, iar tu esti alergic la DEX. Da, am zis DEX, ca DOOM este "the evil twin" (bagav-as "niciunurile" pe gat!). Da, domnule, tu esti majoritatea, tu dictezi si tu influentezi valul ce va sa vie... Tu spui ca banul conteaza si tu ma privesti de sus fiindca ma refugiez intr-o carte, decat intr-un pahar de whisky ieftin. Observi ironia? Hai, pana si creierasul tau de greieras ar trebui sa poata procesa umorul negru ce ne caracterizeaza situatia...

Stiu ca mi-am ars buricele degetelor degeaba si ca nu s-a lipit nimic de tine. Ca ma privesti cu si mai mult dezgust si ca atunci cand ne vom afla unul in prezenta celuilalt ma vei respinge si mai repede, si mai eficient. Nu-i nimic - nici eu nu te voi ierta. Te voi injura, fara perdea, din priviri si chiar daca-ti voi zambi, vei simti (te asigur!) ca te descosider in cel mai sincer mod! Poti fi convins ca nu e nevoie de un filosof sau de un psiholog sa te inteleaga si sa te descrie: nu esti nimic din ce le spui femeilor ca esti, din ce iti spui tie chiar. Esti ieftin, superficial, fals, lipsit de orice esenta in absolut orice fel te-ai privi. Cred chiar ca cei ca tine vor deveni fizic semi-transparenti... Esti incapatanat si (crezi tu) fericit in prostia ta, iar asa-zisa ta "jmekerie", cu care te lauzi atat, material de invidiat in microuniversul tau, este o insiruire de evenimente norocoase fortuite. Gandeste-te, macar pentru o secunda, in tot acest monolog absurd: cei pe care i-ai prostit chiar erau destepti... sau erau destepti conform standardelor tale? ...Acum e momentul in care ar trebui sa realizezi asemanarea intre acel moment si cel in care te-ai comparat cu mine, minimalizandu-ma. Dar n-ai s-o faci.

P.S. Daca totusi citesti aceste randuri, spune-mi (TE IMPLOR!) cum poti sa asculti Guta , cand exista muzica atat de frumoasa?
P.P.S. Multumiri Iepurasului de Plus pentru "material".

Momentul 1

2009-07-05T11:28:00.000-07:00

Sunt momente ca asta, cand imi amintesc de toti oamenii care m-au uitat; ironic - eu mi-i amintesc, iar prin gandul lor nu trec nici macar sters. Usor superficial, de prost gust din cand in cand, poate chiar negativ, mi-e greu sa cred despre mine ca nu sunt genul de persoana cu impact. E foarte corect: pe moment, cu totii avem impresia ca un gand scapat prematur din procesare este, in realitate, o geniala viziune, o farama de inspiratie divina, deci, mai devreme sau mai tarziu, fiecare va presupune ca ceea ce el a gandit, a spus sau a facut este (nici mai mult, nici mai putin) epic. Da, suntem atat de aroganti - eu poate in proportii vadit marite, uneori (sper) justificate. Astfel, nu-mi vad disparitia din jurnalul on-board al diversilor indivizi ce mi-au taiat calea... Sunt oameni pe care nu i-am mai vazut de ani de zile, dar care o sa-mi ramana vesnic in inima si in minte. Uneori ma gandesc ca si ei simt la fel, dar nu inteleg ego-ul caruia e vinovat de absenteismul comun...

Sunt oameni care nu-si mai amintesc inflexiunile vocii mele, dar pe care i-am modelat in ceea ce sunt azi. Suflete care simt intr-un anumit fel fiindca eu le-am invatat asta - de ce oare nu ma vor recunoaste niciodata...? Sau poate ca au facut-o deja. Poate intreg chinul meu, prestat in larga gama de dureri, este efectul bumerangului karmic; poate ca in urmarirea disperata spre originalitate si nemurire, ceea ce eu am crezut a fi daruri pure, au fost de fapt blesteme ingrozitoare. Si, asa manifestandu-se procesul evolutiv personal, oare cum ma pot cai cand nu am aceasta siguranta? Si totusi... Parca nu toti m-au urat in acel mod unic, pasional...

Sunt ganduri care ma poarta spre alte (posibile si imposibile) realitati. Uneori mai dese intr-o zi decat cele rationale, poate chiar cele involuntare... Uneori ma sufoc, uitand sa respir. Alteori ma surprind urmarind cu o atentie nealterabila o picatura de vid, cu fascinatia animalului prost fata de foc. Si in aceste... fantezii... apar ei, unul cate unul. De fiecare data e altfel, uneori cerandu-si iertare, alteori privindu-ma indiferenti sau bucurosi de singuratatea in care ratacesc...

Mi-era dor de astfel de cuvinte; de exprimari mieroase, chiar daca ideile-mi duhnesc a scrum. Si totusi... Dincolo de melancolia pisicii doborate de caldura, regurgitand moleseala si lene... De ce oare e asa de greu sa primesc o imbratisare cand asta e tot ce-mi doresc...? Cumva, nebunesc si scarbit de cvasi-metafizica abordata, am impresia ca asta se intreaba fiecare nou-nascut dupa prima gura de oxigen.

Ramblings of a tired mind...

2009-07-03T12:07:00.000-07:00

I am darkness. I am... beyond darkness...

As I wish it on others I become death. And no one is beyond that, not even me. As I wish it on them... I begin to understand how killers work. What makes them tick, what turns their cogs, what drives them and, as morbid and crazy as it may sound, I relate. There is no mortal shell beyond judgement, divine or otherwise. There is no innocence - we are tainted from birth...

What's sad is that I'm perfectly lucid; not depressed, not frustrated, but at peace. I fear no worst case scenario. I'm not scared, I'm not sweating, my hands are not shaking at the thought that I might pull the trigger. How many did -you- judge before me? How many have -you- wished death upon...?

There is but silence supporting such thoughts. The kind of silence spawning between Justice and Law. I can only wish and bleed for Justice, yet there will be no sin on my hands... Perhaps I don't have the courage. Or maybe I just don't have it yet.

I'm just darkness. Not epic, not romantic, not literal... Just darkness stalking the guilty and welcoming their executioners. Something I can never be... I'm just...

Ceva

2009-06-30T12:47:00.001-07:00

...fiindca nu pot scrie saptamana asta.

Cateva cuvinte

2009-06-26T06:09:00.001-07:00

Suntem milioane. Poate miliarde. Toti cei pe care muzica lui M.J. ne-a modelat in variate si minunate feluri. Suntem enorm de multi acei care am trait cu adevarat "Bad" si "Dangerous", si nu vom putea explica niciodata, indiferent de cate cuvinte avem la dispozitie, ceea ce acest om a reprezentat pentru noi. Nici ceea ce muzica lui a trezit in noi....

Mi-l voi aminti mereu pe Michael cantand "Smooth Criminal", in costumul de gangster. Va reprezenta mereu pentru mine modelul inovatiei in muzica si in dans, si ii voi fi vesnic recunscator ca mi-a deschis apetitul pentru rock. Un geniu, in cel mai pur sens al cuvantului.

Ironic: restul chiar ca e tacere. Rest in peace, King of Pop.

P.S. Sunt perfect constient ca mii de bloguri vor urla astazi despre acelasi subiect, il vor idolatriza ieftin sau il vor murdari las. Eu n-am un scop anume; poate sper ca prin aceste cuvinte ma voi alatura oficial sufletelor care-i vor simti intr-adevar lipsa si care-i doresc tot binele, indiferent spre ce dimensiuni se indreapta acum. Atat.

Mi-e scarba...

2009-06-24T10:47:00.000-07:00

Este absolut dementa fascinatia omului pentru morbid, macabru si tabu. Fiecare, luat in parte, ar saliva hipnotizat de un viol sau o bataie sau o crima derulandu-se in fata ochilor proprii... Ieri am observat asta clar, trezindu-ma involuntar intr-un schimb de replici despre crima din Iran, anume moartea unei fete impuscate de un lunetist la o manifestatie. Nu am urmarit stirile atent in ultimele zile, dar am retinut ca au fost disensiuni intre candidatii la presedintie (sau ce titlu au iranienii). In situatia data am reusit sa scot cateva cuvinte, fara sa par tampit, atunci cand un pustan se lauda ca tocmai vazuse crima in detaliu, putand fi vizionata de oricine pe YouTube. Binenteles, nestiind nimic despre asta (si nevrand sa pun paie pe foc) am incercat sa trag discutia spre latura politica a incidentului - situatia incordata la care s-a ajuns in urma aplicarii unei ideologii de guvernare tiranica. Intrebarile au inceput sa curga, dar nu despre ce a cauzat incidentul sau manifestarea de protest sau istoria regimului iranian, ci despre cat de brutala a fost crima. Chiar s-a savurat faptul ca tatal saracei fete era langa ea cand a fost impuscata...

Azi am auzit alta: "Un montaj cu accidente terfiante de circulatie este disponibil pe site-ul stirilor ProTV. Puteti urmari aceste imagini socante ale acestor accidente cauzate de conducatorii auto neatenti si nu numai accesand...". As vrea sa am cuvinte sa protestez, dar nu mai pot; pe aceeasi nota, Pro TV-ul cenzureaza diverse filme de actiune (extrem de prost) fiindca afecteaza tanara generatie. In schimb ofera oricui are acces la internet sa urmareasca un montaj facut chiar de ei, caracterizat foarte de bine de prezentatoarea de stiri blonda si cuvintele-i adecvat de plastice. Tot din trust, azi am mai observat ceva: serialul "La servici" (gresit scris, de altfel - termenul corect fiind "serviciu") difuzat la o ora mai mult decat accesibila minorilor sub 12 ani trateaza industria filmelor porno si chiar prezinta doua domnisoare topless facand casting pentru un astfel de film...

Nu sunt usa de biserica si nici nu am afirmat sau am vrut sa ma dau vreodata pur. Dar am principii de otel si, macar pentru nenorocita, stupida si bolnava mea credinta in dreptate, as vrea sa vad si eu o data ca regulile se aplica la fel pentru toti. Badea este amendat fiindca a folosit nu-stiu-ce cuvant dupa ora 23, dar Pro TV-ul ne ofera carnagii montate ziua in amiaza mare! Si ne mai miram ca pustanii pun mana pe AK-uri si isi macelaresc profesorii? Bine ca dati vina pe jocuri video, iar voi scuipati numai povesti cu betivi care violeaza copii si batrani, adolescenti care se drogheaza si se infig in pereti, cand politicienii ne scuipa-n fata cand indraznim sa-i chestionam, iar preotii se-ascund dupa tufis, asteptand ca trecerea timpului sa le stearga infractiunile penale...

V-as prinde de guler si v-as zgaltai pana cand imi veti abera ca de obicei. V-as intreba unul cate unul si pentru fiecare minciuna as lasa in urma un cadavru. V-as arata ce inseamna macabru si morbid si tabu, pana cand veti intelege ca nesimtirea cu care ne chestionati luciditatea, integritatea si ne insultati inteligenta nu tine la nesfarsit. V-as jupui de vii fiindca sunteti mai rai ca cei ce va platesc; ii protejati, le suflati in cur si le alimentati aceasta atitudine de "mars, ma, fraiere!". N-aveti curaj sau n-aveti coloana vertebrala! ...Mi-e scarba de voi. Sunteti la fel de jurnalisti ca politistii care dirijeaza circulatia cu semaforul functional sau doctorii care-si iau pauza de masa cu pacientul urland in chinuri sau profesorul care face rebus cand elevii joaca poker in bancile din spatele clasei... Daca deontologia ar fi vitala, ati muri cu totii brusc. Hai cu 2012!

Din folclor...

2009-06-24T04:48:00.000-07:00

Nu sunt genul care e impresionat de glume vulgare, dar asta chiar mi-a placut:

Ungurul mergand calare

Intalni o apa mare.

Oparit la cur, la coaie,

Vru sa faca si el o baie.

Cand iesi si el la mal,

Pula haine, pula cal!

Cine-a fost primu-n Ardeal?

Adecvat

2009-06-16T03:41:00.000-07:00

Mi se rupe!

2009-06-13T08:01:00.000-07:00

Ca tot vorbeam de cifre fatidice: o nenorocire nu vine niciodata singura... Dupa ce mi-au suspendat internetul pentru neplata, maica-mea a venit cu ghinionista (dar nobila) idee de a estetiza cei doi salcami japonezi de sub balconul propriu si personal. Si cum escaladasem cam toti copacii, terasele, blocurile etc. din jur cand eram mic, m-a incantat ideea de a face putina treaba si a-mi aduce aminte si de vremurile bune in acelasi timp. Zis si facut - m-am echipat de alpinism, am pus mana pe fierastrau si am coborat impreuna cu maica-mea in fata blocului. Mai tarziu aveam sa-mi dau seama cat de norocos am fost ca draga de ea nu m-a lasat singur fiindca nu stiu cum m-as fi descurcat... Cu acelasi entuziasm ca in "tinerete", am examinat copacul si, din cateva miscari, eram deja la vreo 2 metri inaltime. Totusi, cu un ultim balans, hotarat fiind sa-mi asigur o pozitie mai buna, am decis sa ma agat de o craca blestemata care, daca ar fi fost vie, mi-ar fi sustinut greutatea. Din pacate era uscata ca o grisina - am plonjat nu foarte artistic spre pamant, aterizand exact pe glezna piciorului drept. In cateva secunde eram alb de durere, cu membrele amortite, iar maica-mea si un taximetrist ma stropeau cu apa...

Partea a doua se desfasoara in Spitalul Mare, sectia Urgenta, unde topai in dureri groaznice intr-un picior, complet ignorat de asistente. Doi oameni se reped sa-mi faca loc pe scaune unde ma si intind. Simt iar ca lesin si multumesc iar lui Dumnezeu ca maica-mea nu plecase la vara-sa, ci mai ramasese cateva minute cu mine. Se repede la o doctorita si o cheama sa ma vada. Pare mai intreaga la creieri si-si da seama ca sunt in chinuri groaznice - face rost de un scaun cu rotile, ma muta si ma aduce in cabinet unde doctorul si stagiarii ma privesc zambind. La ce dracu' se hlizesc si idiotii astia? Mi se spune sa ma calmez, sa respir ca sa nu intru intr-un soc si sa nu mai fiu speriat. Le repet de 3 ori ca nu sunt speriat, ci ca ma doare foarte tare. Ultima oara ridic tonul si-i marai doctorului ca nu e momentul sa faca glume cu mine. Apare un cretin si-mi pune garoul sub cot cu maini tremurande, apoi petrece vreo 2 minute stergandu-mi bratul cu o vata cu spirt. Prietene, esti tampit? Imi vine sa rad, dar ma doare prea tare. Ma muta intr-un final pe o targa. Doctorul imi muta garoul peste cot, asa cum era si normal, iar o stagiara idioata bajbaie cu acul la vena mea. Daca faci vreo nenorocire, ti-l infig intre ochi... Apare si doctorita. Mi se pune o atela provizorie si o perfuzie. Incet-incet ma relaxez... dar tot imi vine sa le crap capul. Asa cum vecinul de salon il are pe al lui... Stagiara cu acul ii face un nod marinaresc sub dezaprobarea doctorului... Trec minute bune. De ce nu se misca mai repede?

Ma trezesc impins spre radiologie. Ma muta de pe o targa pe o masa si mi se spune sa pozez in diverse pozitii, toate la fel de dureroase, apoi ajung din nou pe hol. Maica-mea se cearta cu o asistenta. "Si daca nu vreau ce? Care-i problema?" aud replica grasanei in uniforma alba, dar nu e momentul sa o scuip. Ma "schimba" la repezeala; de fapt mi se scot pantalonii si ma acopera cu un halat urat. Macar pare curat... Lift, asteptare de 5 minute, doctor tanar care nu se recomanda ci imi toarna un diagnostic cat de cat favorabil. Nu necesit operatie, dar o sa stau cu ghips vreo luna. Minunat... Il intreb de nume, dar vorbeste prea repede. Il citesc pe foaia cu medicamentele prescrise, ii multumesc si sunt evacuat inainte sa mai zic ceva. La iesire brancardiera grasa imi scoate perfuzia fara delicatete...

Au trecut trei zile si am dureri oribile. De-abia reusesc sa prind cateva ore de somn pe noapte si de-abia azi mi-au dat drumul la internet. Macar acum pot sa comunic... Totusi, nu fara probleme. Maica-mea (multumescu-i!) s-a dus sa-l plateasca doar pentru a fi informata ca de la 1 mai abonamentele internet / cablu TV se platesc impreuna. "Cum?" am tipat. "Dar sunt contracte separate!" Ei bine, da. Au decis ca daca vrei net, trebuie sa-ti platesti si cablul. Moment mai nefericit pentru INCA o ilegalitate nu si-au gasit - tocmai acum cand am chef de scandal dar nu ma pot misca! Ca sa nu mai vorbim de faptul ca vara e singurul anotimp in care ies neconditionat din casa... Care ziceai de zambete si optimism?

P.S. "Underworld" was bloody awesome, I don't care what you think!

Cifra magica 3

2009-06-10T03:25:00.001-07:00

Motto: "Se zice sacuri, nu saci! Consulta un dictionar, incultule."

Ieri am reusit sa ma enervez de 3 ori intr-un interval foarte scurt si, de data asta, chiar nu e de vina awareness-ul meu exagerat vis-a-vis de ce se intampla in jurul meu... Apropos: uite asta e un alt lucru ce ma scoate din minti! Mai nou se scrie "vizavi", fiindca Pruteanu a lasat cu limba de moarte o boala care sa omoare limba: versatilitatea romanului cand vine vorba despre cum sa ne distrugem formele de exprimare. Odihneste-le, Doamne, pe roabele tale Romana, Franceza si Engleza in loc cu verdeaaaataaaaaaaa!...

21:30, zambet larg, postura relaxata, masarea palmelor, ochii pe genericul "Sinteza Zilei", volumul dat mai tare pentru a nu rata vreun ton sau vreun cuvintel care sa altereze mesajul. N-apuc bine sa-mi infig fesele in scaun, ochii-n TV si emisferele cerebrale in discutie, ca vocea provenind dinspre figura vesnic zambitoare din ecran ma zgarie pe timpan, cu nesimtire demonica. Si iata! In toata splendoarea ei, Monica Iacob-Ritzi imi frige doua peste ochi si ma pune la punct, vorbind continuu peste moderator, invitati, peste mine si cred ca l-ar fi bruiat si pe Dumnezeu daca ar fi indraznit sa comenteze... Ea e ministru, prietene, si, mai mult, femeie! Cum iti permiti tu s-o contrazici sau sa-i pui intrebari? Pac-pac! Doua bucati peste ochii Oanei Dobre, care incerca sa afle ceva. Pac-pac! Doua si domnului Gadea, eschivandu-se deloc elegant, in admiratia lui Hrebenciuc. Tac-pac si-un joc copilaresc despre "cine a fost pe scena"... Pac-pac, doua flegme virtuale pentru doua flegme. Ar fi fost reale daca mama nu ar fi inlocuit vechiul JVC cu un LG nou... Si apropos: Hrebe, cand vorbesti unei doamne jurnaliste nu-i spui "Oana", ca n-ai facut serviciu la popota cu ea, ba baiatule! Iti multumim ca ai aratat si tu cat respect oferi jurnalistilor!

21:40, cheia in usa, pasi pe hol, figura maica-mii in usa dormitorului. Ne pupam, ne intrebam reciproc "ce faci?" si simt cum tensiunea imi creste: "Am fost la doamna X si Y a venit si el." Y fiind fratele doamnei X, un medic stomatolog divortat, care crede ca le stie pe toate si este cunoscut pentru insistenta si nesimtirea lui. "Y vine la mine..." continua mama "...si-mi zice salut, in timp ce-mi intinde mana." Y se certase cu ea, gonind-o din casa sora-sii fiindca a indraznit sa-i spuna ca fumeaza prea mult si sa-l roage s-o lase mai moale (avand in vedere ca sunt 3 oameni in incapere care fumeaza). "I-am dat peste mana si i-am spus ca n-avem ce vorbi pana nu-si cere scuze. Stii ce mi-a raspuns?" intreaba maica-mea inghitind aer adanc. Dau din cap negativ si ma darama cu raspunsul: "Dute-n pizda ma-tii!". Strang tablia biroului puternic intre degete si simt cum pulsul accelereaza. Imi plesneste capul de nervi si-mi imaginez, pentru a ma calma, o reactie alternativa in decorul acelei camere, si-mi vad mainile prinzand gatul lui Y si aruncandu-l in cel mai apropiat perete... Dom' doctor, ai pus-o cu mine! "Sa-i transmiti doamnei X sa-i zica sa se fereasca de mine!" marai catre mama in timp ce incearca sa ma calmeze inutil.

00:00, emisiune terminata, draci x2, relaxare in World of Warcraft. "Cumpar sacuri mai mari de 20! Cine face?" urla pe chat un coleg de ghilda. Simt din nou ca tamplele o sa-mi plesneasca si o sa mor dintr-o exagerata hemoragie. Ii atrag atentia in particular doar pentru a fi insultat, numit incult si mi se sugereaza sa consult un dictionar. Dupa un schimb de replici elegant-puerile, adica gandite si tintite din partea mea si total copilaresti din partea lui, mi se infige un penis in gura, de fata cu sefa ghildei, care nu vede, nu constientizeaza si nu are nici o reactie. Parasesc grupul dezamagit si sictirit x3. Un tip se agita pe chat, incercand sa atraga atentia asupra unui lucru de bun simt... Am senzatia ca ma privesc astral, din afara corpului, si imposibilitatea de a misca vreun suflet aproape ca-mi provoaca lacrimi. Nu misca, nu vor, nu-i intereseaza si gasesc orice scuza ca sa ne ignore; in cazul de fata un joc.

Concluzii:

1. Femeia politician romanca este o curva ordinara. Incearca (prost) sa imite modelul femeii americane, imbracand costume serioase la sedintele zilnice, dar dansand seara pe mese. Inlocuieste tactica logosului pompos care confuzioneaza audienta cu cea a bataii de campii fara pic de gratie, neascunzandu-si defectele. Nu se da inapoi de la nimic, nu incearca sa acopere injuriile colegilor la adresa presei (in mare parte), ci chiar le explica, aparand aceasta practica foarte la moda in ultima vreme. Se eschiveaza prost, se scuza talamb, zambeste tamp in timp ce raspunsurile-i ne sfideaza ratiunea, raspunzand NUMAI ce vrea ea, indiferent daca cuvintele care ii ies pe gura satisfac sau nu curiozitatea. Ii lipseste total profesionalismul, demnitatea si bunul simt, jignind in mod repetat si apasat inteligenta interlocutorului si audientei. Ca sa iasa din cacat ii va acoperi intodeauna acustic si volumetric pe ceilalti - o tactica caracteristica individului suferind de complexul inferioritatii; stie, se stie si incearca sa inghita aer in timp ce se scufunda tot mai adanc...

2. Titlul, varsta, sexul si stereotipul sunt concepte inutile in intocmirea profilului de individ. Nesimtirea (nu dragostea), invinge totul si depaseste orice obstacole, lafaindu-se in toata splendoarea sa in cuvintele, expresia faciala, postura sau chiar simpla prezenta. Se cultiva in timp si, asemeni vinului, are un gust mult mai intens odata cu varsta inaintata. Stereotipul machedonului Becali ma deranjeaza si il combat, desi cazuri precum cel al domnului Y ma fac sa ma intreb daca nu cumva ceilalti au drepate si rasismul snobilor este complet justificat. Ma pot amuza pe seama lui cat timp Y se contrazice pe orice subiect si se prezinta drept model de succes (in timp ce cabinetul lui e in faliment, fiind un doctor execrabil), dar nu pot inchide ochii cand imi jigneste mama atat de grav. Asemenea vorbe nu se spun nici femeii de serviciu, daramite unei doamne care nu ti-a vorbit decat cu respect, chiar si cand ai dovedit o marlanie crasa... Scot manusile, imi las bunele maniere in sertar - fineturile se impart cu oameni ce le pot intelege si aprecia. Pe scurt: o sa-ti sparg fata, jegule!

3. Comanda /ignore in WoW (World of Warcraft) este sfanta. Din pacate, lista oamenilor ignorati este limitata la o anumita cifra, asa ca trebuie sa-mi aleg cu atentie bataliile. In ciuda discutiei, absurde prin natura ei, jocul la o singura poarta, irosirea unor jigniri decente pe un animal prea prost sa le inteleaga, am invatat totusi ca unele persoane nu rezoneaza intelectului meu. Asemeni femeii politician, exista oameni incapabili sa raspunda decent sau sa inteleaga mesajului unei replici; exemplu:

Eu: "Esti un excrement genetic si maica-ta ar trebui impuscata pentru crima pe care a comis-o aduncandu-te pe lume. [...] Mi-e ciuda ca impart societatea cu oameni ca tine, care in loc sa se corecteze si sa se scuze, isi permit sa-mi chestioneze cunostiintele in materie de gramatica si protesteaza asemenei unei prostituate neplatite."

El: "waw... ce tare esteasta! ai gandito mult mah? k nu mai impresionat sa sti esti prost d mori bah. copil de 12 ani la modu kum gandeste"

Trebuie sa recunosc ca nu am replica, arme, scut, idei, rabdare, capacitate de procesare in astfel de cazuri. Mai mult, atunci cand audienta unei astfel de discutii se da de partea imbecilului si se amuza simt ca am fost aruncat in halucinatia bolnava a unui drogat. Imi amintesc de fiecare data ca astia sunt oamenii printre care pasesc, printre care respir, printre care incerc sa comunic... Si-atunci, iubita mama, draga prietena, loial amic, chiar crezi ca ma auto-claustrez fara motiv? Chiar CREZI ca dincolo de acesti pereti, de usa aia rece, exista un mediu care-mi face bine? ...sau unul care ma violeaza intelectual si ma otraveste fizic? Tot ce pot sa fac e sa cresc; asemeni generalului Lee, voi urla si eu, parafrazand celebra expresie "The South will rise again!": bunul simt va invinge! Pregatiti-va. Vin.

Special Guest on South Park

2009-06-09T03:41:00.000-07:00

Am invins!

2009-06-08T05:11:00.001-07:00

Am votat la ora 20:50, impacat cu proprii monstrii, cu zambetul pe buze si cu un sentiment nebunesc de sinucigas indopat cu adrenalina. Chiar am salivat cand mi s-au intins concomitent doua stampile si foaia aia mizerabila, apoi, cu acelasi zambet malitios si ochii sclipind de anticipare, m-am retras in cabina de vot. Poc! poc! poc! poc! "Mai incet!" sopteste mama din cabina alaturata. "Se aude tot ce faci." Rad si mai trantesc o stapila pe ditamai lista de turnatori... pardon! PSD-isti. "Ia si tu!" POC! "Andrei! Mai incet. Te-aud astia." continua draga de maica-mea, care inca se gandea daca sa-i dea sau nu lui Crinisor votul. "Mi se rupe!" ii raspund, dar cred ca prea tare. "Na si tie!" POC! Poc! poc! Trei bucati lu' EBA. Ei i-am dat mai multe, ca doar e independenta si sa nu se simta singura pe foaie; de-aia o fi iesit cu procentul ala nesimtit. 3,6%! Sa-i moara ficatu' lu' tac'tu ca l-ai luat pe bune...! Ies triumfator, impingand cortina peste umar, asemeni unui Cezar si incercand sa-mi stapanesc hohotul de ras care mi se agita in stomac. Iau buletinul si una bucata mama sperand la europenizare in stil liberal si ne retragem spre casa... "Am votat PNL-ul" imi zice ea, in timp ce iesim din Liceul 4. "Pe Norica? Ai votat-o pe Norica?" intreb amuzat. "Da, dar de ce razi? N-ai zis tu ca Antonescu e mai... si mai..." Ii zambesc cu subinteles.

Sorb fiecare cuvintel rostit aseara la Sinteza Zilei, intr-o editie ultra speciala, savurand cu o placere aproape sexuala ceea ce se intampla. Nu stiu de ce in ultimul timp sunt atat de pasionat de discutiile astea politice, dar realizez ca ma maturizeaza la un anumit nivel si-mi ofera o alta viziune, nu atat de neagra asupra vietii. Macar pentru oamenii aia, care imi confirma ca nu suntem inca un stol de gaste, tot merita sa aflu din vina cui dau inca un procent la impozit... Glumesc, rad, sunt si ei fericiti ca procentul de votanti e dezastruos. Zambesc din nou diabolic, asemeni unui geniu rau care planuieste distrugerea omenirii... si ce bine e! Incep sa apara, rand pe rand, diversi oameni politici. Norica se da lovita, PDL-ul comenteaza printr-un nimeni cu barba (ca sa nu-i zic fraier cu cioc) si Vanghelie e la fel de tigan (din toate punctele de vedere). Apare si Boc intr-un tarziu, si mai-mai ca-si pierde capul cand Ciutacu musca din el ca un monstru, desfiintandu-l din doua intrebari. Rad si eu, rade si Mircea, rad toti de penibilul acestui premier de Tip Top Minitop. Si, in sfarsit, se dau rezultatele exit-poll-ului Antena 3:

1. PSD+PC 31%
2. PDL 30,4%
3. PNL 16,6%
4. UDMR 9,1 %
5. PRM 7,2 %
6. Elena Basescu 3,4%

Din ce mai aud pe urma, inteleg ca merg in europarlament EBA si Becali si Vadim... Nu inteleg cum functioneaza treaba, dar se pare ca e de bine... De-abia astept sa ne facem de cacao cu astia! De-abia astept stiri de genul "Gigi Becali s-a luat la bataie cu presedintele parlamentului european fiindca acesta este ateu"! De-abia astept anarhia care, in situatia data, e tot ce ii poate rasturna pe hotii astia care s-au ancorat de scaunele si titlurile politice cu 'jde mii de lanturi! Deci... Am invins! Am reusit! Toti cei care NU ati fost la vot si toti cei care v-ati anulat votul - felicitati-va!

S-a terminat si cu magaria asta si sper sa ma indepartez de caracterul politic pe care l-am imprimat acestui blog. Mi s-a batut obrazul (oarecum) din cauza asta si o sa fac tot posibilul sa ne placa amandorura ceea ce spun. Pana la o noua revedere, va las cu imnul partidului meu. TRAIASCA MUIA EUROPEI! URA!!!

Bis!

2009-06-05T10:29:00.000-07:00

Cum toti smecherii astia au cate 2 clipuri electorale...

Votati-ma!

2009-06-05T08:01:00.001-07:00

Doar ce a trecut pe langa mine un cortegiu... pardon, o coloana de masini cu figura Monicai Macovei pe geamuri, simbolul PDL pe steagurile lor portocalii si "...asa-i viata de roman" in difuzoare. Insotiti de masini de politie si jandarmerie, nu am putut sa-i bombardez nici cu injurii, nici cu semne obscene. Prin urmare am decis sa candidez si eu sub titlul "Muia Europei"!

Cei care vor sa ma voteze, sunt rugati ca, in data de 7, sa puna stampila pe TOATE simbolurile de pe buletinul de vot! Si, ca orice candidat serios, imi promovez si eu partidul: