Neutralitate

Buna. Scuze pentru intarziere, dar la fel ca si tine am ramas agatat in meandrele concretului meu cotidian, cu proverbialele picioare bagate in diverse lucruri festive. Nu am de gand sa-ti urez rahaturile colorate si comerciale ce circula intruna prin diverse medii zilele astea fiindca, probabil ca pe alte zeci de milioane de oameni, m-au adus la exasperare. Nu vreau sa te mint ca o sa fie mai bun anul care va veni si ca nu ne indreptam cu freza inainte spre o apocalipsa, sau sa-mi cer iertare pentru pacatele mele in fata unui Mos Craciun de proasta calitate. (Apropos, ai vazut cum arata Mosii romanesti? Mai ca-ti vine sa-i lovesti cu ceva cand auzi din spatele barbii de vata "Haoleu, mancati-as, vericule! Hai sa-ti faci poza cu Mosu'!")

Am intarziat cu portia de realitate amara fiindca asteptat, la fel ca si tine, sa-mi fie servita din partea altora. Una peste alta, un gunoi de sarbatoare, prin care am trecut doar cu ajutorul unei impasibilitati si neutralitati exceptionale. Forma vie a expresiei "daca nu ai asteptari, nu poti fi dezamagit", nu mi-am facut sperante prea mari in priviinta vacantei de iarna. Stiam din anii precedenti la ce sa ma astept si, poate din cauza frigului, aproape ca nu m-a enervat mediocritatea mediului in care am "petrecut", lipsa unei ninsori simbolice, absurditatea momentelor petrecute in preajma falsilor piosi, mesajele/telefoanele/soneriile/interfoanele si toate formele de trezire intru colind/urari/invitatii/amenintari. Aproape ca nu mi-a venit sa-mi imaginez inca o noua forma de tortura a unui primar care se da cap de mafie si care a impanzit orasul cu niste deseuri ce se voiau a fi decoratiuni, aproape ca nu am blestemat toate televiziunile pentru afinitatea brusca pentru obiceiurile populare si jegul de Revelion ce va urma la Antena 1.
"Aproape" e destul pentru mine. "Aproapele" meu e destul cat sa faca K.O. pe oricine...

Este ingrozitor de trist (si nu spun asta din depresie) sa ajungi sa-ti doresti sa ai parte de lipsa de evenimente, in loc sa visezi prematur la un Craciun fericit in familie. Personal, ma inspaimanta gandul ca altii au dus-o si mai rau decat mine si, in acelasi timp, aprinde in mine o revolta gigantesca; funde, bomboane si alte nimicuri, promo-uri cu vedete spasite si cuprinse de magia sarbatorilor, cadouri si gesturi de impresionat pensionarii, emisiuni penibile in care oaspeti sunt demagogi specifici clasei politice... toate cu scopul de a distra, de a vraji prostu' care uita ca dupa ce si-a facut ultimele cumparaturi, a intrat pe usa zgribulit si se incalzeste in fata TV-ului, in spatele lui a lasat poate mii de oameni ce nu au o casa in care sa se adaposteasca, un calorifer cald de care sa se agate sau un ecran in care sa se hlizeasca si sa uite.

M-am schimbat in rau anul asta si nu cred ca venirea lui 2009 ma transforma intr-un om mai rabdator, mai iubitor sau mai optimist. Acum stiu ca pot face lucruri extrem de dure, cu luciditatea de gheata a unui robot, trecand peste toate pumnalele pe care le primesc in suflet. Incet-incet, unul cate unul, m-au strapuns, m-au ranit, m-au facut sa sangerez... Si poate ca continui sa mor incet, dar nu le mai simt si lucrul asta ma bucura. Imi spune ca peste toata ipocrizia si sacrilegiul asta, peste cacatul ideologic promovat de unii si altii, cu pacatele si regretele legate de gat si grele ca niste pietre de moara, pot trece, pot gandi si-mi pot pastra demnitatea si principiile. Si nu ma mira ca se folosesc de o sarbatoare biblica de infinita importanta ca sa mai scoata niste bani, sa prosteasca niste amarati si sa-si asigure spatele pentru viitor...

Nu ma mai mira nimic. Tocmai de-aia iti urez sarbatori linistite, lipsite de lacrimi, de crize, de oameni care sa te asalteze, in ipocrizia lor, cu cele mai imbecile urari imprumutate de pe net. Iti urez sarbatori curate, neatinse de lacomie si mondenul de prost gust sau de conservatorismul cretin si barbar. Si-ti mai doresc sarbatori care sa-ti bucure sufletul, nu inima, nici mintea, luminate de inspiratie divina, de apreciere sincera si dragoste neconditionata. Dar cel mai mult iti doresc sa-ti amintesti ce sarbatoresti si de ce, fiindca sper ca macar tu sa treci peste toate ambalajele cu care altii impacheteaza neglijent Craciunul.

Sa ne-auzim curand! Poate la anul, poate inainte... Pana atunci, zambeste - nu tu trebuie sa scrii randurile astea.