Inca mai vreau. Vreau sa scriu, dar cuvintele mi se incolacesc printre degete. Or fi neunse cu fum de tigara, neslefuite in cascade de cafea... Sau poate s-au adunat prea multe dureri. Poate ca numarul e atat de mare sau poate cantaresc mai mult decat pot duce. Cu siguranta ard stins dar puternic, ma arunca de pe-o parte pe alta a patului, facandu-ma sa privesc fix intr-un perete alb doar la intuneric si o camera moarta de tacere.
Cineva, pe fundal, se agita obositor si obosit spre mine: "Stai linistit" imi spune zambitoare. "O sa fie bine...". Cumva, sub un zambet amarat, vrea s-o cred. Dar parca nici ei nu-i suna verosimil cuvintele. Nu sunt ale ei, stie asta si totusi parca nu asta-i motivul pentru care sclipirea batrana din ochiul stang ma minte...
Altul isi arunca in fata mea diverse masti. Imi zambeste smechereste - toti par sa-mi zambeasca cand eu sunt cel ce se scufunda mai repede. Viata toata e un concurs pentru unii, o competitie cretina in care nivelul de testosteron este moneda, iar jetul pisatului / lungimea penisului / greutatea boaselor sunt adevarate probe de vitejie. Daca-ar fi dupa ei, ne-am insemna cu fierul rosu toti barbatii. "Bravo, fiule! Ai futut o curva - esti barbat!" Ia de-aici! Pac! Stai jos!
...Si revin la tipul cu mastile. Amuzant baiat. Destept, cu potential, cu talent... N-are coloana verticala - in rest e bine. Ce conteaza ca sta ca turnu' din Pisa? Atata timp cat poate sa arunce conceptul de responsabilitate oricui are o mana libera, totul e ok. Nu are bani sa treaca strada, dar nu-i nimic! Pune masca celui care e multumit cu ce (n-)are si trece mai departe.
Si in rest e bezna. E bezna de-mi rup gatu'! ...Si aceeasi voce calda, satula sa ma mangaie, imi spune ca e bine. Ca mai e putin si o sa pot sa-mi luminez singur drumul, ca n-o sa mai trebuiasca sa asist la demascari. Uite un subiect interesant! Nu radea Mircea de Huidu si "demascarile" lui? Mie-mi plac astea ale domnului Gadea; stau si ciulesc urechile, ca ochii-mi nu au timp, la aia spre care se intind degete seara de seara. Ma uit la ei - la ei toti - si la ai mei. Si nu ies din casa fiindca afara, in nebunia mea, s-ar putea sa cedez. S-ar putea sa ies din masina (masina altcuiva, desigur, fiindca eu nu posed), sa pun mana pe o bata, si sa-l scot in diverse lovituri cauzatoare de pagube si rani pe cretinul de la volanul BMW-ului din fata. Are numar de Bucuresti, ne-a taiat fata la semafor, parcand pe trecere, apoi a depasit pe banda I pe fraierul din fata lui... Si baiatul cu vesta verde-fosforescent vorbeste la mobil, frecandu-se in chiloti. Si Elly spunea ca nu sunt inca nebun... Fiindca constientizez.
Dar tot bezna e, in mortii ma-sii! Tot bezna in capul lor, tot bezna arunca peste mine. Parca e smoala incinsa, parca sunt in iad, parca li se suceste penisu-n erectie cand dau cu dureri in mine. Raneste-ma, fir-ai al dracu', ca n-ai idee cat de mult pot rezista! Nu stie neam de neamu' tau ce chinuri m-au strabatut, ce gheare m-au sfasiat iar si iar! Habar n-ai tu cate lacrimi mi-am inghitit, cat am tacut prost... Dar se termina aici! N-ai decat sa nu-mi spui; nu ma poti tine in intuneric la nesfarsit.
Vreau sa scriu. Dar nu mai am ce. Am vazut cat pentru toate agoniile, tipetele, putorile si amaraciunile. Sunt doar eu si speranta, iar tu sau pisicile n-aveti loc aici. Nu deocamdata. Poate intr-o zi ai sa intelegi ca incerc sa te protejez...
Daca lacrimile ar fi vii... ce povesti, Doamne, ce povesti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu