sâmbătă, 13 iunie 2009

Mi se rupe!

Ca tot vorbeam de cifre fatidice: o nenorocire nu vine niciodata singura... Dupa ce mi-au suspendat internetul pentru neplata, maica-mea a venit cu ghinionista (dar nobila) idee de a estetiza cei doi salcami japonezi de sub balconul propriu si personal. Si cum escaladasem cam toti copacii, terasele, blocurile etc. din jur cand eram mic, m-a incantat ideea de a face putina treaba si a-mi aduce aminte si de vremurile bune in acelasi timp. Zis si facut - m-am echipat de alpinism, am pus mana pe fierastrau si am coborat impreuna cu maica-mea in fata blocului. Mai tarziu aveam sa-mi dau seama cat de norocos am fost ca draga de ea nu m-a lasat singur fiindca nu stiu cum m-as fi descurcat... Cu acelasi entuziasm ca in "tinerete", am examinat copacul si, din cateva miscari, eram deja la vreo 2 metri inaltime. Totusi, cu un ultim balans, hotarat fiind sa-mi asigur o pozitie mai buna, am decis sa ma agat de o craca blestemata care, daca ar fi fost vie, mi-ar fi sustinut greutatea. Din pacate era uscata ca o grisina - am plonjat nu foarte artistic spre pamant, aterizand exact pe glezna piciorului drept. In cateva secunde eram alb de durere, cu membrele amortite, iar maica-mea si un taximetrist ma stropeau cu apa...

Partea a doua se desfasoara in Spitalul Mare, sectia Urgenta, unde topai in dureri groaznice intr-un picior, complet ignorat de asistente. Doi oameni se reped sa-mi faca loc pe scaune unde ma si intind. Simt iar ca lesin si multumesc iar lui Dumnezeu ca maica-mea nu plecase la vara-sa, ci mai ramasese cateva minute cu mine. Se repede la o doctorita si o cheama sa ma vada. Pare mai intreaga la creieri si-si da seama ca sunt in chinuri groaznice - face rost de un scaun cu rotile, ma muta si ma aduce in cabinet unde doctorul si stagiarii ma privesc zambind. La ce dracu' se hlizesc si idiotii astia? Mi se spune sa ma calmez, sa respir ca sa nu intru intr-un soc si sa nu mai fiu speriat. Le repet de 3 ori ca nu sunt speriat, ci ca ma doare foarte tare. Ultima oara ridic tonul si-i marai doctorului ca nu e momentul sa faca glume cu mine. Apare un cretin si-mi pune garoul sub cot cu maini tremurande, apoi petrece vreo 2 minute stergandu-mi bratul cu o vata cu spirt. Prietene, esti tampit? Imi vine sa rad, dar ma doare prea tare. Ma muta intr-un final pe o targa. Doctorul imi muta garoul peste cot, asa cum era si normal, iar o stagiara idioata bajbaie cu acul la vena mea. Daca faci vreo nenorocire, ti-l infig intre ochi... Apare si doctorita. Mi se pune o atela provizorie si o perfuzie. Incet-incet ma relaxez... dar tot imi vine sa le crap capul. Asa cum vecinul de salon il are pe al lui... Stagiara cu acul ii face un nod marinaresc sub dezaprobarea doctorului... Trec minute bune. De ce nu se misca mai repede?

Ma trezesc impins spre radiologie. Ma muta de pe o targa pe o masa si mi se spune sa pozez in diverse pozitii, toate la fel de dureroase, apoi ajung din nou pe hol. Maica-mea se cearta cu o asistenta. "Si daca nu vreau ce? Care-i problema?" aud replica grasanei in uniforma alba, dar nu e momentul sa o scuip. Ma "schimba" la repezeala; de fapt mi se scot pantalonii si ma acopera cu un halat urat. Macar pare curat... Lift, asteptare de 5 minute, doctor tanar care nu se recomanda ci imi toarna un diagnostic cat de cat favorabil. Nu necesit operatie, dar o sa stau cu ghips vreo luna. Minunat... Il intreb de nume, dar vorbeste prea repede. Il citesc pe foaia cu medicamentele prescrise, ii multumesc si sunt evacuat inainte sa mai zic ceva. La iesire brancardiera grasa imi scoate perfuzia fara delicatete...

Au trecut trei zile si am dureri oribile. De-abia reusesc sa prind cateva ore de somn pe noapte si de-abia azi mi-au dat drumul la internet. Macar acum pot sa comunic... Totusi, nu fara probleme. Maica-mea (multumescu-i!) s-a dus sa-l plateasca doar pentru a fi informata ca de la 1 mai abonamentele internet / cablu TV se platesc impreuna. "Cum?" am tipat. "Dar sunt contracte separate!" Ei bine, da. Au decis ca daca vrei net, trebuie sa-ti platesti si cablul. Moment mai nefericit pentru INCA o ilegalitate nu si-au gasit - tocmai acum cand am chef de scandal dar nu ma pot misca! Ca sa nu mai vorbim de faptul ca vara e singurul anotimp in care ies neconditionat din casa... Care ziceai de zambete si optimism?

P.S. "Underworld" was bloody awesome, I don't care what you think!

12 comentarii:

Anonim spunea...

Simon zicea de zambete... desi imi place foarte tare postul si am zambit din cand in cand, imi pare sincer rau pentru ce ai patit. poate nu vei sta asa de mult cu piciorul in ghips... poate te vei vindeca mai repede. ce sa iti zic... ai grija de tine mota.

AngelWings spunea...

mda...yo eram...
Legat de doctorii din spitale iti dau dreptate...sunt sub orice critica.
Continui totusi sa-ti spun, desi am impresia ca ma lovesc de un zid groaznic de mare, ca o atitudine pozitiva poate schimba multe in bine.
Mama mea si-a rupt piciorul si a avut nevoie de operatie, i-au bagat nu stiu ce tije pe acolo, apoi au mai operat-o inca o data ca sa i le scoata...asa ca, intr-un fel destul de morbid te poti considera norocos...:)
Insanatosire grabnica!

Anonim spunea...

asa este . se putea si mai rau. plus ca, sunt "specialisti" care se ocupa cu taierea copacilor/ crengilor whatever... pentru a ti se intampla lucruri pozitive, trebuie sa gandesti pozitiv. mi-am adus aminte...exista 1 documentar, se numeste The secret. in caz ca nu l-ai vazut, ti-l recomand.
ah, multumesc frumos pentru com. si, da, desi a avut o tendinta la 1 mom dat, sa speram k nu ma v-a urmari :)
ai grija de tine mota

Tomcat83 spunea...

Babes, cu tot respectul, specialistii sunt niste macelari. Nici daca eram cvadruplu repetent de clasa a 3-a cu diploma nu retezam copacii de la jumate... Cat despre "The Secret", am si documentarul si cartea (chiar 2 exemplare), dar refuz sa imi arunc chii pe asa ceva. Din experiente anterioare stiu ca NU imi spun nimic nou si de obicei sunt niste culegeri pompoase de truisme.

Iar optimismul... Multumesc de incurajare, dar nu e pentru mine. Doar ce iesisem, cu o seara inainte de nefericitul accident, in oras si ma simtisem cat de cat bine... Trageti voi concluzia.

Lasand astea la o parte, va multumesc pentru boost-ul moral si pentru ca ma cititi. Smooches.

Anonim spunea...

:)aaaaaaaa... ma bad. yo am crezut k era pentru el pana la jumatete si ca faza cu urmaritul si voodoo erau pentru mine.... m'k. am inteles acum ideea ta. bine , lasa asta. poate ai drepatte in leg cu documentarul.... oricum fazele cu iesitul in oras si taiatul crengilor, nu au nici o legatura. si oricum daca le taiai si nu pateai nimic, si peste 2 saptamani veneau aia de la directia silvica (?) sa ii taie de la jumatate, efortul tau ar fi fost in zadar...ma rog, asta e viata in romania... la cate mizerii sunt, iti trebuie mult umor ca sa nu o iei pe campii. ah mota sa nu uit :in sfarsit te-ai simtit sa ma alinti. apreciez. sa traiasca, sa mai dea.

Anonim spunea...

mota, am si eu o problema tehnica. nu stiu cum sa fixez ora . bine... stiu de unde, si acum sunt la +0 dar nu mi-o arata corect...sunt inainte parca.... cum sa o pun. ia=me usor ca functionez mai greu dimineata si doar ce m-am trezit @-)
a... poti sa stergi com k nu e lagat de .... problemele tale tehnice. mi-l dai la mine

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Rox spunea...

nu inteleg de ce, la citirea unui post atat de trist, m-am cacat pe mine de ras... sa fiu eu nesimtita??? sau, vad doar "partea plina" (dhaaa nu-mi vine sa cred ca am folosit expresia), sau privesc cu incredere viitorul? (hai ca aici m-am intrecut pe mine)
Tom, scuza-ma te rog... fac pe mine de ras... stiu... bou cu garoul e de vina... deci... nu pot sa ma abtin...

sanatate maxima si stomac in "forta" sa poti accepta antiinflamatoarele si analgezicele

imi pare rau de intamplare dar inca rad si chiar mi te imaginez (cred ca daca eram langa tine, eram pe jos de ras si ajungeam alaturi de tine la spital cu capul spart! si stiu si de ce!)

te pup toate cele bune!!!

Rox spunea...

stiu! ai dreptate! "bou'"....

tot Rox spunea...

revin ... te rog nu te supara pe mine ...
este un moment nasol si situatia din spital este penibila spre infecta...
dar scrii atat de bine incat nu pot falsifica sentimentul de relaxare primit la citirea articolului, in scopul de a te pupa in cur cu faze gen "vai Tom regret profund" sau "ce necaz Tom" si eu sa rad cu lacrimi in fata pisiului...

cinste tie ca dintr-un moment urat faci o scriere de valoare...

Tomcat83 spunea...

Din ciclul "Pentru Dumnezeu, femeie!", azi va prezentam "Inca o explicatie inutila":

Scriu in stilul asta tocmai fiindca vreau sa provoc zambete si, paradoxal, pana si mie mi se pare amuzant. Daca am reusit sa te fac sa razi, nu pot decat sa ma bucur, Rox. Hugs and all the best! Si... anunta-ma si pe mine daca dati prin C-ta. Ma tarasc pana la concert. :))

Rox spunea...

:)))))))