marți, 5 ianuarie 2010

De scris...




Ma intind. Ma intorc pe o parte si durerea intensa ma face sa deschid ochii - iar am nimerit cu fruntea in perete. E rece si neted si acoperit cu tapet prafuit. Cel mai important e ca e alb si reflecta lumina de dimineata, lucru foarte deranjant...

Te-ai gandit vreodata ca nu poti sa gandesti dimineata decat anumite lucruri? Banuiesc ca senzatia e aceeasi ca cea pe care o incearca claustrofobii - esti acolo, constient, functional (chiar exagerat in unele dimineti) si totusi n-ai unde sa te duci, nu poti gandi mai departe de ceea ce subconstientul (sau ce parte a creierului e vinovata) ti-a soptit spre vizualizare cat ai dormit...

Am un atac de panica - incep sa le identific si sa le etichetez mai nou. Devin paranoic si sumbru si imi minimalizez propriile talente fara sa vreau si orice amanunt actioneaza precum un catalizator; cineva scrie mult si des si original - imi infig fundu-n scaun si petrec 2 saptamani in rol de spectator / cititor. Cineva ma plaseaza intr-un decor strain - nu mai am aer, fug, urlu si dau nastere unor prejudecati. Nu pot sa-mi vizualizez decat visele bolnave, ciudate, contorsionate... Paralizez, pentru a fugi imediat ce ma eliberez pe balcon, la o doza letala de tutun matinal, pentru a-mi stoarce cu ultimele puteri niste scenarii pe care nu le voi pune niciodata pe hartie fiindca... cineva scrie mult si des si original...

Ma intind. Ma intorc doar pentru a ma izbi de tabloul urat al patului gol, cu plapuma ravasita, culcus deja rece si neprimitor. Mi-aduc aminte de toate fetele care mi-au impartit cearceafurile si de faptul ca intotdeauna ma trezeam inaintea lor. De dezamagirea, superficiala si egoista, de a nu fi trezit asa cum imi doream. Nu spun mai mult fiindca nu am patretel rosu.

Imi infig fundu-n scaun, hotarat sa termin cele doua saptamani de spectator / cititor, dar ratez cu gratie. Nu, nu scaunul, ci tentativa. E liniste. Si in camera, si pe internet - lumea munceste, e la scoala sau pur si simplu nu sunt in lista lor de oameni demni de chat. Ironic - nici ei nu sunt in lista mea, desi ii vad aproape zilnic, le citesc poreclele dar nu stiu ce as putea sa le spun. Sunt acolo! Sunt prieteni sau amici sau cunoscuti, dar nu simt nici cel mai mic interes in a deschide o conversatie. Probabil se simte... Probabil i-am alungat acum un an, in criza de House-ism si aroganta prin care am trecut. Si mai ironic, nu regret nimic. Am avut dreptate... S-a vazut in vara (prietenii stiu de ce).

Trec 12 ore. Cel putin 8 le petrec lipit de laptop. Nu mai simt de mult timp nevoia sa ma asigur ca apas tastele care trebuie - le stiu pe de rost. Inchei perioada de tacere si continui sa fiu dezamagit de mine. Am scris nimic. Am scris ca sa scriu... Si, ce e mai grav, am scris fara sa zic mai nimic din ce-mi doream, din ma intereseaza sau ma framanta. Dar am scris si, macar pentru asta, merit sa raman in blogrollurile unora... Se simte ca-i fortat? Am avut o revelatie... dar n-o impart cu tine.


9 comentarii:

Madalina spunea...

So feisty and yet so inner-oriented today, hmmmmm..

Stii ca ultima fraza cere o intrebare, nu? something like "Da' de ce nu imparti cu mine revelatia?" sau
"Ce revelatie, ce revelatie???" :)

Tomcat83 spunea...

Intrebarea ta mi-aduce aminte de discutia dintre V si Evey:

V: [Evey pulls out her mace] I can assure you I mean you no harm.
Evey Hammond: Who are you?
V: Who? Who is but the form following the function of what and what I am is a man in a mask.
Evey Hammond: Well I can see that.
V: Of course you can. I'm not questioning your powers of observation I'm merely remarking upon the paradox of asking a masked man who he is.
Evey Hammond: Oh. Right.

...Get my point?

Madalina spunea...

:))

Līlītu spunea...

Stop smoking.
Enjoy your writing,even if it's s#4t.
The cat is beautiful.Great special effect :-?

Sunt proaspat trezita.Don't mind me :))

Tomcat83 spunea...

Well... I do mind you. Strange time to wake up though. A good "strange" though. :)

Līlītu spunea...

Hm.

By the way,cum ti-a venit ideea asta cu motanul?Sa inteleg ca esti fan pisici?usually,guys are dog people,not cat ones.

Noi,muierile,suntem mai mult cu matzele :-?

Tomcat83 spunea...

Am 3 pisici si am fost dintotdeauna fascinat de feline. Asta nu inseamna ca le alint cu apelative stupide si stau bot in bot cu ele toata ziua; mi se par, pur si simplu, niste animale perfecte. Mi-as fi dorit sa fiu tigru...

Sofistricat spunea...

daca ti se pare ca nu scrii nimic bun, eu cred ca e din cauza ca simti ca trebuie sa scrii pentru cineva. gandeste-te ca scrii numai pentru tine, dar ca sa vada altii :P

merge la mine macar :))

Tomcat83 spunea...

Era o idee buna atunci cand am inceput. Dar e altceva cand ti se spune "scrie!" si cand stii ca si cei care nu iti spun nimic asteapta ceva de la tine...