06:21 A.M. Local Time

Pe cand aveam navalnice asteptari de la elogiatele simturi, proaspat majorat teoretic, in acceptiunea populara si pe hartie, dar complet dedat zaharoaselor predispuneri adolescentine, consideram demn, profund si (de ce sa mint?) sexy, a venera culoarea Albastra. Cu nimic deosebit de muritorul sablon, inapoiatul ferice in candida ignoranta sau scapatatului receptor de epifanii socante, conceptul paradisului devenise pentru mine la fel de personal si, abuzand marlaneste de obiectivitate, original: o dimensiune aproape in intregime albastra, cu toate facilitatile spiritualului loc de odihna vesnica, despre care neinitiatii dar fascinatii mei piloni de anturaj au incercat chiar sa scrie.

Vreau sa fac o acolada, fiindca suna jucaus si colorat si e un cuvant pe care ar trebui sa-l folosim mai des; de ce-i spunem “odihna vesnica”? Ai crede ca dupa, sa zicem, trei sferturi de secol, imbracati in trupuri solide, predispusi zi si noapte durerii, monotoniei, banalitatii si torturilor (incredibil de variate) intelectuale, o eternitate ar fi mai prolific “traita” si mai intens savurata prin prestarea unor activitati mai interesante decat SOMNUL!

Revenind cu picioarele pe otel, fiindca sub cei cativa metri de schelet metalic se afla Oceanul Pacific, ma intreb, usor migrenat la ora 06:21, dupa primul meu cart de ofiter, in mars pe coasta mistica a Peru-ului: oare cele noua cercuri ale infernului meu, la fel de personalizat si abtibildizat cu “surprize” gasite in pungi de snacks-uri, este la fel de azur precum raiul adolescentin? Imi pierd profunzimea sau, mai bine zis, accesul de profunzime matinala; se retrage precum un val indigo si trebuie sa ma opresc aici deocamdata, inainte sa regret ca lipsa de actiune in a incerca sa dorm jumatatea de ceas ramasa.

Invataminte trase in ultimele 24 de ore:

-Ar trebui sa am mai multa incredere in mine – nu ma cred destept, chiar sunt si nu ar trebui sa las pe toti gelosii sa imi schimbe parerea despre mine. Nu merita orele de stres, cu ochii impaienjeniti, fixati in tavan si zvarcolirile necontrolate, in care simt ca-mi pierd mintile si frica ma paralizeaza. Fuck you, assholes!

-Imi plac micile perdele satinate ce-mi acopera hublourile cabinei. Sunt placute la atingere, bleu-marin si opresc mai mult de 90% din lumina care mi-ar putea invada locul temporar de odihna.