
Trebuie să-ți placă ipocrizia. Trebuie. Mai ales când stai la masă cu
doi oameni care au de două ori vârsta ta și care se prefac că nu se recunosc
reciproc drept impostori, care au păcălit meseria până au ajuns în vârf. În mod
normal, fiindcă îmi permit anumite lucruri și mă scot, fiindcă-s subtil și
elegant când vreau, m-aș fi ridicat de pe scaun imediat ce mi-am terminat cina,
m-aș fi scuzat politicos și aș fi evitat trauma psihică provocată de subiectul
discutat: tabloide.
Pe scurt, amândoi erau foarte deranjato-șocați, cam cum e stomacul meu
după ce întâmpină mâncarea gătită de Rosauro Antitalent (când te cheamă Rosauro
n-ai cum să ai talent decât la împins roaba), că cum domne’ să pună paparazzi în nu-știu-ce revistă declarația NEOFICIALĂ
a Andei Adam?

Deci... m-a mâncat în cur și am întrebat: “Dar ce declarație a făcut?” Și
mi s-a răspuns ceva foarte neclar, dar am căzut de acord, de dragului mizeriei
de conversație, că Anda a afirmat că drogurile / consumul de droguri nu
reprezintă un pericol și nu o deranjează. Problema lor nu era declarația, nu
era faptul că tabloidele sunt în lumea media precum o pată de salivă pe pernă, ci că rahatul ăla de
“reporter”, care a preluat și publicat ce a zis A.A., a atacat-o pe urmă, reproșând
că sunt și părinți care cumpară căcatul lui de ziar, și copii acestora vor fi
convinși că drogurile sunt okay. Linia de pe fund? Trebuie cenzurate
tabloidele!

Nu e chiar așa, că Playboy-ul nu
e Can-Can. Ba da. Chiar așa e.
În momentul în care cumperi javra aia de Click sau Can Can sau care dracu’ o
mai fi, așteaptă-te la ce e mai rău fiindca meriți să ți se întâmple. Dar nu
cere să vină CNA-ul și să cenzureze ceva ce tu ai cumpărat special pentru bârfe,
“picanterii” și vedete de bordura.

Așa și cu așa-zisele știri, sterile și complet evidente: Andreea Marin-Bănica
și-a cumpărat chiloți. Uau! Șoc! Sau alea cu “uite ce indecent stătea Miri /
Ciri / Bibi / Dili pe plajă!” Păi normal, bă boule, că dacă-i înfigi zoom-ul până-n
ovare, și Maica Tereza stă indecent în picioare, în biserică, la slujba de Înviere. Dar deviem de la deviere. Că cine dracu’ poate să gândească coerent într-o
discuție din asta? Până la urmă care era problema? Că nu reglementează CNA-ul belelele
tabloidelor? Na, asta cum ar fi…? Simplu: am avea niște ziare ân plus, minus
articolele de calitate. Cu fotografii adevărate, nu fotoșopate. Dar șmecheria e
că trăim în democrație și, măcar de dragul iluziei libertății de exprimare, gunoaiele
astea trebuie să existe. La fel ca OTV, la fel ca manelele, la fel ca scursura
de imitație de modă în vestimentație, muzică și atitudine pe care-o vezi în
orice club.
Da, sunt avocatul diavolului și lucrez pro bono.* Dar numai atunci când împart
masa cu un duo de ipocriți care susțin democrația da’… nu prea. Și dacă nu v-ați
făcut încă o idee despre scena pe care tocmai v-am povestit-o, uitați-vă spre
Cotroceni: e acolo, la tribună, unul care face parte din aceeași tagmă cu ăștia
doi. Un alt impostor care a păcălit oamenii că știe ce face și, deși zice că
luptă pentru democrație, e un pui de dictator.** Și daca TOT nu v-ați prins de
situație – că unii nu știu ce-i aia analogie și nivel micro, vă explic și mai în
detaliu: situația mea o trăiți zilnic, dar nu vă dați mereu seama de asta. Dați
nas în nas cu aceleași rebuturi umane care vă fac viața un chin, dar fiindcă
sunt mai bătrâni, mai mari și pot să vă concedieze, acceptați politica firmei și
vă înghițiți înjurăturile. Înjurați. Serios. Băga-ți-vă pula in mama cuiva măcar o dată pe zi. Măcar în ceva. Măcar
c-o faceți în scris, fie că nu posedați organul în cauză. De ieri mă simt excelent,
și o să înjur căt o să mă satisfacă moralicește și emoțional.
*A nu se înțelege că agreez existența tabloidelor. Aș vrea să dispară
toate, împreună cu toți viermii care contribuie la distrugerea bunului simț,
dar nu prin îngradirea libertăților civile, ci din proprie inițiativă sau forțați
de un public care nu le mai cumpără dejecțiile.
**Părerea mea despre Băsescu, în caz ca unii fanatici politici nu s-au
prins și cred ca țin cu opoziția, coincide cu părerea mea despre întreaga clasă
politică: sunt aceleași maimuțe grotești de 20+ ani încoace, care s-au învârtit
în aceleași cercuri, pe diverse funcții, și au realizat fix nimic. Motiv pentru
care-mi anulez votul la fiecare alegere, ceea ce vă sugerez să faceți și voi, și
le urez să moară devorați de termite. Fiindcă sunt genul de om care te calcă cu
mașina, dacă-l calci pe coadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu