"Spin a 3-a oara" sau "regatul meu pentru un host!"

Am hotarat ca e prea mult. Ceea ce fac cei de la weblog e bataie de joc, si cum sunt pasionat de noi inceputuri am s-o iau calm si tacticos de la capat... aici. Cum s-a intamplat:

Dupa concertul celor de la Spin (sambata seara), ametiti si bine-dispusi, ne-am invartit prin oras. Proasta idee. Dar, ajungand acasa cu idei alte idei, proaspete de data asta, si dornic de scris, m-am instalat in fata laptopului, doar ca sa constat cu stupoare ca host-ul minunatului meu blog, la care am muncit atat, e iarasi la pamant. Si-asa a ramas mai bine de 12 ore, timp in care am blestemat toate conexiunile, serverele si C.E.O.-ii aferenti weblog.ro. Ce sa-i faci? Asteapta. Mai mult, imi facusem aparitia si pe blogul Roxanei Andronescu, o fata cu o voce minunata si un blog simpatic, imaginea si glasul trupei Spin, doar ca sa ma fac putin de rusine prin faptul ca articolul pe care-l promisesem nu era uploadat si nici vorba de vreo speranta in aceasta priviinta.

Intre doua injuraturi si doua incercari reusite, scrisesem intr-un final intreaga poveste, cu poze, clip si tot tacamul, doar ca sa am parte de un alt esec rasunator: articolele nu au fost salvate, cel din urma picand odata cu hostul meu maret exact cand am apasat butonul "publica". Azi n-am avut mai mult noroc: intre o jumatate de jumatate de cafea si 5 bucati de Fornetti nu am gasit timpul necesar pentru blog, iar in seara asta, surpriza neplacuta a revenit cu un encore exact in momentul in care reusisem sa ma conectez. Asadar, iata-ma aici! Tot raul spre bine: macar am un subiect bun pentru un inceput de blog.

Ce s-a pierdut (pentru o vreme):

Sambata a fost o seara magica. Nu exagerez pentru ca nu-mi sta in fire sa ofer credit gratuit; pentru prima oara, dupa mult timp, am asistat la o metamorfoza in ceea ce se cheama viata de noapte a Constantei sau, mai bine zis, distractie de sambata seara. Pentru cei nefamiliarizati, aceasta este o obligatie, ceva ce s-a inradacinat de ani buni in frumosul meu oras. Seara de sambata trebuie onorata cu vizite in diverse cluburi, dans, frecat de fund pe diverse canapele, scaune de masina sau de bar s.a.m.d. Ei bine, de data asta a fost cu totul diferit. Nu stiu cui ar trebui sa multumesc pentru sample-ul de bun-gust primit si momentele de distractie pura, vibrand a tinerete nealterata. Trupei? Oamenilor? Patronilor Cafe D'art? Nu conteaza! Multumesc tuturor. In sfarsit am fost martor la un show tipic bucurestean, fara masti si fara pretentii! Pentru prima oara de la bestialele concerte Marlboro Music, ce adunau pe Compact, Iris si Holograf in Portul Tomis, segmentul consumator de seri de sambata s-a simtit cu adevarat bine, lucru ce probabil l-a surprins...

Roxana spunea ieri pe blogul ei: "Desi la inceput m-am temut un pic datorita faptului ca cei din club erau usor distanti, vreau sa marturisesc ca dupa zece minute, aveam senzatia ca sunt acolo cu toti prietenii mei. " Nu s-a inselat. Numai ca nu dupa primele zece minute au relaxat oamenii muschii. Privind de pe scena imaginea e alta. Din public am constatat din nou cu mult amar ca pustanii astia n-au nici cea mai vaga idee despre distractie: daca nu implica BMW-ul lu' tata, sticla de J&B si Red Bull-ul, canapelele din piele de printr-un Wish sau Crush, nu te distrezi, frate! Pe mese se odihneau aceleasi telefoane mobile, plasate tactic, aceleasi cocktailuri pompoase, iar fetele lor exprimau blazarea si snobismul nejustificat care-mi e atat de familiar. Nu, nu au fost zece minute ci vreo cincizeci. Chiar si cei din anturajul meu erau nesiguri pe ei. Nu stiau daca sa cante, sa aplaude, sa ramana neimpresionati sau toate la un loc... Intr-o insemnare trecuta explicam si de ce, dar n-am forta necesara s-o fac din nou. Tot ce pot sa adaug e ca D'art e un loc de adunare pentru toti pustanii de bani gata, liceeni gazduiti de liceul Mircea cel Batran aflat la 50 m., care de fapt n-au nici o treaba cu bunul gust si copacii pe care i-a salvat cafeneau de urgia lui Mazare. Daca genul asta de public a fost impresionat si posibil educat, numai respect pentru voi, copii!

Despre partile frumoase, caci au fost multe, pot spune ca m-am bucurat de un show adevarat, de companie placuta si de revelatii implicand sperante demult decedate. Roxana si baietii au cantat minunat, si da, chiar si manelistii reformati a.k.a. clubberii constanteni au aplaudat si au cantat chiar pe "I love rock n' roll!". Fac o paranteza: e amuzanta imaginea fiindca de obicei se intampla invers - rockeru' beat care urla "Bag-o, ma, p-aia a lu' Guta, ca merge la betie!". Revenind, trebuie sa imi torn cenusa-n cap si sa recunosc ca uneori sunt prea dens. Nu m-am prins de trucul cu tobosarul (despre care puteti citi in blogul Roxanei) decat la sfarsitul spectacolului, cand l-am vazut impachetand instrumentele alaturi de restul trupei. Bravo! Bravo pentru tot!

Gata! Destul cu laudele, incepem cu informatia pura si rece; Cafe D'art organizeaza event-uri originale in fiecare seara, sapte seri din sapte. Cu urarile de bine, mult succes si la cat mai multi clienti, le ofer si trafic pe SITE. E o adresa pe cat de utila, pe-atat de frumos realizata, cam golasa momentan, dar nu pentru mult timp (sper).

Cu acestea spuse (in sfarsit!) eu imi urez bine-am venit si iti urez o seara cat mai misto. Sa imi traiesc si sa am cat mai multi cititori! Ciao!