Faza cu vaza

A fost odata ca niciodata o faza. Ea era neutra de felul ei, adica nici lunga, nici scurta, nici frumoasa, nici urata, nici prea prea, nici foarte foarte, motiv pentru care nu putea sa se hotarasca ce fel de espresso bea. Faza asta era tipic romaneasca, cu momentele ei interesante, dar, in speta, banale, era comica si tragica in acelasi timp, si aparea cand ti-era lumea mai draga. Faza avea tot ce tine de a fi modern si monden: telefon Vertu, pantofi Jimmy Chu, poseta Louis Vuiton, ochelari D&G si multe multe altele. Faza era schimbatoare in felul ei, facandu-si aparitia prin locuri din cele mai ciudate. Spre exemplu, se spargea in figuri la Bamboo in hol intr-o seara, iar a doua zi dimineata cara galeti de apa la vaci, intr-un sat. Desigur, faza era si inversabila, cele doua momente putand sa se petreaca in ordine inversa...

Faza noastra era prietena cu o vaza. Vaza... ca toate vezele. Sustinea diverse flori si isi facea veacul pe un raft, in sufrageria unui X. Cum s-au cunoscut cele doua, nu e important, dar trebuie sa mentionam ca erau, in mod paradoxal, prietene la catarama. Nici vaza nu-si putea explica aceasta relatie, dar fiindca faza era pe bune, nu s-a gandit niciodata prea mult la aceasta relatie. Vaza era o vaza de vaza si de baza in comunitate. Vazuse multe la viata ei si schimbase cativa proprietari. Era o vaza scumpa (si ca pret, si ca personalitate), avea vechime si prestanta. De acolo, de pe raftul ei putin prafuit, asista la discutii din cele mai interesanta si cunostea o multime de secrete, vazuse figurile unor oameni ce au facut si au ramas in istorie, si lucrul asta o facea putin aroganta.

Intr-o zi, faza si vaza s-au gasit intr-o cafenea, unde se anuntase o seara de pian. Faza, care se gatise cu ce-avea ea mai de pret, se asezase, binenteles, in separeul pentru V.I.P., unde-si consuma cu mult tact un Blue Hawaii, in compania a trei fete, vedete pe pitzipoanca.org. Vaza, boema ca de obicei, se strecurase si ea la o masa, unde-si sorbea un espresso (lucru ce o enerva la culme pe faza) si asculta pianistul care-si facea decent meseria. Nu o vazuse pe faza si nici macar nu se gandise ca o mondena precum faza isi va face aparitia intr-un loc si moment atat de artistic. Alt lucru ce o enerva pe faza.

-b00na, sk00mpy! c facy? zise faza, afisandu-se la masa vazei, in toata splendoarea ei.

-Buna! Bine, uite am venit sa vad si eu despre ce e vorba. Buna ideea cu seara de pian, nu?

-n0rmal! toata l00mea b00na a venyt in seara asta...!

-Da? Cine?

-OMG! kiar nu shty nimik... uite: Fane, ala ku Mertzu' ala nou! Gigi, fras00' l00' Nel00tzu - tokmai shi`a deskis firma aia shukra d jacuzzi! Shi Fifi, fata l00' Barosanu': am fost kolege d liceu.

Neimpresionata, vaza lua o gura de cafea si dadu din umeri:

-Eu am venit pentru muzica si decorul original. Vreau doar sa ma relaxez putin.

In momentul respectiv faza, cu nervii la limita, satula de figurile neintelese ale vazei, o impinse de pe scaun, facand-o tandari si urland din toate amanuntele. Nu era pentru prima oara cand vaza ii facea figuri de genul, dandu-se mai buna decat ea, mai importanta si mai desteapta. Din cauza fazei fazei, localul fu amendat si eventual inchis pentru a nu se mai repeta astfel de incidente. Faza fu iertata si uitata, doar ca sa se repete iar si iar, in diverse alte locuri, cu diverse alte personaje si in diverse alte momente. Singurul lucru constant, in ciuda diversitatii, ramase faza.

Morala e ca faza n-are nimic in comun cu vaza, motiv pentru care nu trebuie si nu pot fi puse la un loc. Indiferent cat de bune prietene ar fi, interesele personale primeaza; astfel, vaza, doritoare de nou, flamanda de arta si pasionata de spectacole, isi va gasi mereu sfarsitul din cauza unei faze... mondene. Si, sparte si moarte odata cu ea, cluburile, teatrele, cafenelele boeme, inchise inainte de a-si pune amprenta pe viata de noapte.

Sper sa ma insel.