La ora 7:30 eram prezent pe holurile sectiei de ortopedie, Spitalul Judetean. Am reusit sa ma enervez din parcare, dupa ce taximetristul mi-a cerut 5 lei, desi aparatul arata 2. Apoi auto-desemnatul paznic, "baiatu' de la paza si protectie", a chestionat-o pe maica-mea: "Ati venit cu baiatul la pansat?" Nu, i-am raspuns. Am venit la o ciorba de burta. "La etajul 5..." a adaugat nauc in timp ce ma indepartam nervos in carje, cu ditamai ghipsul pe picior. A urmat apoi un procedeu destul de dureros de indepartare a atelor care-mi desenau conturul operatiei si vestea care m-a trimis la podea ca un uppercut semnat Doroftei: "Pe 4 septembrie scoatem ghipsul."4 septembrie. Asa, ca sa fie compromisa intreaga vara. Asa, ca sa nu pot iesi deloc din casa. Asa, ca sa nu pot merge alaturi de Dana in cantonament, sa stau si eu printre oameni cu care pot vorbi si la ale caror poante ma pot amuza. Asa, ca sa continui ritualul orelor petrecute in fata laptopului. Ce vorbesc? Ce ore? Zile! Saptamani! Da, o sa sap adanc cu fesele o gaura in pat, imi voi transforma sira spinarii intr-o masa gelatinoasa si-mi voi distorsiona cuvintele, exprimarea, in miscari rapide din buricele degetelor...
Sunt satul sa transpir si sa inspir praf... Nu-s multe lucruri care-mi plac, dar vara era a mea. Macar atat. Cu gunoaiele, atat propriu-zise, cat si metaforice, ei, dar era a mea; puteam sa ma plimb linistit dupa apus, fara sa tremur, fara sa injur. Futu-i! E groaznic! Acum voi avea o scuza, o motivatie pentru a fi nesuferit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu