vineri, 24 iulie 2009

Mucei gai pe pereti, carcaleti si piscina cu bureti = 1 milion euro



Mi-am promis sa nu vorbesc despre faptul ca am luat licenta si imediata mea operatie la piciorul traumatizat acum mai bine de-o luna, dar ma vad in imposibilitatea de a scrie despre altceva. Printr-un miracol, azi am fost eliberat din spital, dupa operatia prin care am trecut ieri, proces in urma caruia m-am ales nu numai cu un surub in glezna, niste dureri pe care le doresc celor mai aprigi dusmani, dar si cu o experienta inedita. Sa vorbim dara!

Cum spuneam, azi m-au eliberat si, cu chiu, cu vai, m-am tarat pana acasa, montandu-ma la pupitrul de control al unui pat curat si punandu-ma la curent cu evenimentele din ultimele 24 de ore. Nu stiu ce e mai interesant: evenimentele prin care am trecut eu sau faptul ca Badea a facut alte dezvaluiri socante. O sa incerc sa le imbin....

In timp ce Udrea are un buget de 75.000 Euro alocat pentru jaluzele, in Spitalul Judetean Constanta nu exista insecticid pentru deratizare; in timp ce blonda de la Turism aloca 250.000 Euro pentru "pixuri, umbrele si accesorii personalizate", prin sectia de ortopedie, prin sali de operatie se tarasc oameni de ani de zile.

Am avut 3 colegi de salon, dintre care unul cu operatii peste operatii pentru un accident petrecut in urma cu 9 ani, altul, un batran amarat, cu un picior amputat, iar celalalt operat, ambii gemand toata noaptea de dureri insuportabile. M-am contorsionat si eu in spasme, ore intregi, dupa ce anestezicul si-a pierdut efectul, sectia neavand un calmant destul de puternic. M-am surprins respirand sacadat, ca un animal muribund, in timp ce socurile imi zguduiau tot corpul, pana cand am ajuns sa le simt in inima si-n ceafa. Mi-a fost mila de maica-mea care ma privea exasperata si frustrata, neputand sa ma ajute cu nimic. Mi-era mai mila de batranul de langa mine. Dar sentimentul predominant a fost de scarba: fata de mizeria de sub paturi, de asistentele fara pic de pregatie sau empatie fata de pacienti, de sutele de carcalaci de pe pereti. Cand am stins lumina, a urmat o adevarata orgie si, chiar daca durerea se ameliorase, am dormit iepureste, stresat de creaturile care colcaiau in voie, de caldura insuportabila si de sforaiturile celui de-al treilea coleg de salon. Acesta din urma cred ca a fost cireasa de pe tort: modelul clasic de marlan, fuma in salon, isi trata sotia ca pe o sclava, iar ea, nedezicandu-se, accepta cu mandrie rolul de sluga. Mai mult, glumea neamuzant cu asistentele, revelandu-mi un nou gen de umor (nou pentru mine), care sunt convins ca numai subclasa lor genetica il gusta.

Azi am urmarit in reluare emisiunea de aseara a lui Mircea, de unde am si aflat despre sumele prevazute pentru bugetul ministerului. Sarind peste experienta mea ingrozitoare, a carui miros inca il simt impregnat in piele, de ce nu acorda Udrea banii astia pentru sali de sport? De ce nr. 8 in lume la sarituri in piscina se antreneaza intr-un bazin cu bureti? Si, mai mult, de ce ziarele si revistele publica tot felul de studii in care se spune ca romanul prefera televizorul in detrimentul sportului, cand noi nu avem unde sa facem sport? ...Eu joc baschet si tenis, atunci cand, pot pe ciment, in curtea pseudo-devastata a scolii generale nr. 28, si numai atunci cand nu sunt ore. Ne mai miram ca pustanii stau pe calculator si scriu bloguri, in loc sa bata mingea. Pana cand credeti ca o sa mai suportam?


Niciun comentariu: