Am ajuns acasa dupa ce, trezit de la 06:30, mi-am petrecut aproximativ 5 ore intr-un cabinet de consultanta psihologica, sarind din test in test, pana am simtit ca-mi crapa cutia craniana si-mi explodeaza ochii pe oribilitatea aia de perete din fainta. Sigur ai vazut peretii aia de spital! Dumnezeule, mie imi da o stare oribila, de parca m-as afla intr-un film de groaza sau intr-un azil de nebuni. Cu neoanele alea de-ti distrug ochii (sau, in cazul meu, ce a mai ramas din ei), asistentele ce arata exact la fel ca pe vremea lu' 'nea Nicu si javrele alea de calorifere care niciodata nu merg... Ce sa zic? O dimineata excelenta, la care am primit bonus si 9 grade cu vant, ploaie si cer complet acoperit de nori. Minunat moment pentru o evaluare a creierului meu...
Ia sa vedem... Dupa vreo doua teste de aptitudini (sau ceva de genul), s-a hotarat ca nu-s bun de "mariner" ca cica-s emotional, usor frustrabil, necontrolat si impulsiv. Nooooo...! Pe bune? Eu mi-as fi dat seama de asta in primele 5 minute de conversatie. Ah, si sa nu uit: cica n-am incredere in oameni. Deci... 3... 2... 1... si! Ahahahahahahhahahahah! ...Scuze. Hahahahhahahahaha! Scuze din nou. Continuam... Sunt foarte inteligent si atent, cu o memorie foarte buna si un I.Q. ridicat. Doar ca tre' sa fiu mai temperat. Ok, dom' doctor, o sa beau mai multe ceaiuri de tei pana matale il impusti pe Baselu & Co. si elimini toate elementele negative din viata mea.
Faza frumoasa: in timp ce completam o fisa tip Secu, cu date despre nevasta, job, masina, apartament si cate fire albe de par mi-au iesit in ultimele doua luni (si sunt vreo duzina), dom' doctor zice "[...] copii pana-n 7 ani trebuie sa beneficieze de prezenta ambilor parinti, deci nu e recomandat ca tatal sa fie pe mare... si, binenteles, cei doi sa se inteleaga si sa creeze un mediu armonios." Eu, din capul mesei: "Si ce efecte negative ar putea aparea in caz ca nu e asa?" Ma priveste serios si raspunde: "Stiu un copil al carui tata este comandant, mama e avocat, iar el e fan Carlos 'Sacalul' si vrea sa devina asasin..." Cu greu mi-am putut controla rasul ce astepta sa erupa. Tata e un betiv ordinar, cu probleme psihice evidente (ne-ereditare sper), care nu a stat 1 an alaturi de mine, din cei 14 pe care i-a trait avandu-ma ca fiu. Acum 12 ani a divortat de maica-mea, in urma unui scandal pe fond de alcool, in saptamana dinaintea examenului meu de admitere la liceu, incident terminat cu locuit o saptamana la o prietena de familie si vanatai pe fata maica-mii... Asta explica oare replica mea cu impuscatul Baselului? Si chiar si-asa, nu e mai bine ca furia sa fie indreptata (daca tot e greu controlabila) spre ce sau cine trebuie...?
Partea amuzanta a zilei (si inca incredibila) e reprezentata de segmentul de 45 de minute petrecute la o cafea, intr-un bar numit "Amore Mio". Fiindca era 12:35 cand mi s-a dat verdictul si hartia de pe care-mi zambea "APT", iar avizele medicale se imparteau dupa ora 14, m-am tarat prin frig si burnita la o placinta si o cafea intr-un local mai de Doamne-ajuta. Zona in care ma aflam abunda in "bombe" de cartier, dar parca n-as fi vrut sa-mi pierd vremea printre indivizi duhnind a votca si tigari ieftine, asa ca am urmat sfatul unuia din colegii de chin si am gasit acest "Amore Mio"; bar nici ieftin, nici de fite, prin care isi faceau veacul adormiti cativa elevi de la liceul Ovidius. Pe fundal era muzica decenta, deci m-am asezat si am comandat cafea. Cafea normala, intr-un bar normal spre ieftin, servita de barmanita (fiindca nu aveau ospatari). Cand m-am ridicat sa platesc, m-am lovit cu nerusinare de pret: 6 lei. 6 lei?! Da, exact. De ce? Fiindca atata face. Am platit, prostit si de pret si de situatie, si am plecat. E clar ca nu mai calc in veci acolo... Un nenorocit de barulet la marginea orasului care taxeaza de doua ori cat un club din centru... Eu inteleg ca e criza, dar da-o-n... ma-sa! ...E o parte buna totusi: am auzit melodia asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu