Urasc (si) oamenii care isi dau cu parerea despre o melodie inainte sa asculte refrenul si pe cei care au traiesc cu certitudinea sequel-ul unui film este mereu un esec. Totusi, in ceea ce priveste Boondock Saints 2: All Saints Day, daca cineva s-a asteptat la un fiasco, ei bine, a avut dreptate. Sa elaboram...
De cand am vazut primul film (aparut in 1999, deci acum 10 ani), am sperat din suflet la o continuare. Acum chiar mai mult ca oricand, cand stim cu totii foarte bine ce si cate abuzuri se petrec in Romania si raman nepedepsite. Stim cu totii perfect faptul ca sistemul juridic si legile sunt concepute de infractori pentru infractori - uite ca am parafrazat in antiteza pe Lincoln. Pentru cei ce nu stiu despre ce e vorba, va fac un scurt rezumat:
Doi frati irlandezi din Boston omoara doi mafioti rusi in legitima aparare. Dupa declaratiile date politiei si achitarea lor, realizeaza ca asta e menirea lor. Fiind si foarte credinciosi, baietii se pun pe treaba si ajung sa elimine 22 de nenorociti, culminand cu eliminarea capului mafiei locale in timpul procesului in care e pus sub acuzare. Pe parcurs capteaza nu numai atentia, dar si admiratia si suportul oamenilor si, cel mai important, al politiei care ii si ajuta in final.
Pe scurt nu pare mare lucru, ci doar un film de actiune, presarat cu momente comice. Totusi Troy Duffy (regizor si scenarist) reuseste sa creeze o imagine superb de graitoare, de spirituala la nivel de baza si de unica. Chiar daca e un film de actiune, este o exceptie pe care nu ai cum sa nu ti-o amintesti.
Revenind la prezent, in noiembrie a fost lansata partea a doua, pe care am asteptat-o cu sufletul la gura pana acum. A aparut pe Filelist la o saptamana dupa ce am ajuns la nava si, cu mult noroc si multa bunavointa divina, dar transfer extrem de prost, am reusit sa-l scot in 2 nopti. Ieri l-am vazut de 2 ori, doar ca sa ma conving ca nu am ratat ceva si ca perceptia mea nu e cumva denaturata din cauza oboselii sau anticiparii. Nici vorba! Filmul nu se compara in ceea ce priveste detaliile spirituale si artistice cu primul - e o dezamagire uriasa si mi-a lasat un gust amar cand cadrele cu cei doi frati care spun o rugaciune inainte sa elimine un mafiot au fost inserate intre scene cu misto-uri si faze voit absurde. Cu alte cuvinte, ca nuca in perete!
Cu toate astea, filmul merge vazut. Nu e rau, dar daca ai vazut prima parte si ti-a placut, iti vine sa-l plesnesti pe Troy Duffy cu o rola de parizer (vezi filmul, o sa intelegi gluma). Mult umor, violenta, replici "destepte", muzica rock si filmari in slow motion, plus o poveste complicata complet aiurea, fapt ce face si mai absurda alegerea scenaristului, si mult mai groasa bariera ce desparte cele doua filme - blockbuster de actiune tipic, substanta zero. Si ca tot vorbim de muzica, soundtrackul scartaie si el. Melodiile noi suna bine, dar mare parte sunt din primul film, lucru ce ma pune pe ganduri - producatorul n-a putut sa mai stoarca niste banuti de la investitori pentru ceva diferit (nici nu vorbim de ceva original).
E si o parte buna in toata experienta asta: m-am relaxat cu un film nou si am descoperit un artist proaspat care mie imi suna bine: Ty Stone. De-abia astept sa apara si soundtrack-ul, macar pentru cele doua piese care figureaza pe el. Suna a Kid Rock. Doar ca mult mai bine!
De cand am vazut primul film (aparut in 1999, deci acum 10 ani), am sperat din suflet la o continuare. Acum chiar mai mult ca oricand, cand stim cu totii foarte bine ce si cate abuzuri se petrec in Romania si raman nepedepsite. Stim cu totii perfect faptul ca sistemul juridic si legile sunt concepute de infractori pentru infractori - uite ca am parafrazat in antiteza pe Lincoln. Pentru cei ce nu stiu despre ce e vorba, va fac un scurt rezumat:
Doi frati irlandezi din Boston omoara doi mafioti rusi in legitima aparare. Dupa declaratiile date politiei si achitarea lor, realizeaza ca asta e menirea lor. Fiind si foarte credinciosi, baietii se pun pe treaba si ajung sa elimine 22 de nenorociti, culminand cu eliminarea capului mafiei locale in timpul procesului in care e pus sub acuzare. Pe parcurs capteaza nu numai atentia, dar si admiratia si suportul oamenilor si, cel mai important, al politiei care ii si ajuta in final.
Pe scurt nu pare mare lucru, ci doar un film de actiune, presarat cu momente comice. Totusi Troy Duffy (regizor si scenarist) reuseste sa creeze o imagine superb de graitoare, de spirituala la nivel de baza si de unica. Chiar daca e un film de actiune, este o exceptie pe care nu ai cum sa nu ti-o amintesti.
Revenind la prezent, in noiembrie a fost lansata partea a doua, pe care am asteptat-o cu sufletul la gura pana acum. A aparut pe Filelist la o saptamana dupa ce am ajuns la nava si, cu mult noroc si multa bunavointa divina, dar transfer extrem de prost, am reusit sa-l scot in 2 nopti. Ieri l-am vazut de 2 ori, doar ca sa ma conving ca nu am ratat ceva si ca perceptia mea nu e cumva denaturata din cauza oboselii sau anticiparii. Nici vorba! Filmul nu se compara in ceea ce priveste detaliile spirituale si artistice cu primul - e o dezamagire uriasa si mi-a lasat un gust amar cand cadrele cu cei doi frati care spun o rugaciune inainte sa elimine un mafiot au fost inserate intre scene cu misto-uri si faze voit absurde. Cu alte cuvinte, ca nuca in perete!
Cu toate astea, filmul merge vazut. Nu e rau, dar daca ai vazut prima parte si ti-a placut, iti vine sa-l plesnesti pe Troy Duffy cu o rola de parizer (vezi filmul, o sa intelegi gluma). Mult umor, violenta, replici "destepte", muzica rock si filmari in slow motion, plus o poveste complicata complet aiurea, fapt ce face si mai absurda alegerea scenaristului, si mult mai groasa bariera ce desparte cele doua filme - blockbuster de actiune tipic, substanta zero. Si ca tot vorbim de muzica, soundtrackul scartaie si el. Melodiile noi suna bine, dar mare parte sunt din primul film, lucru ce ma pune pe ganduri - producatorul n-a putut sa mai stoarca niste banuti de la investitori pentru ceva diferit (nici nu vorbim de ceva original).
E si o parte buna in toata experienta asta: m-am relaxat cu un film nou si am descoperit un artist proaspat care mie imi suna bine: Ty Stone. De-abia astept sa apara si soundtrack-ul, macar pentru cele doua piese care figureaza pe el. Suna a Kid Rock. Doar ca mult mai bine!
4 comentarii:
cum zice si murphy: la orice regula (cum ar fi cea cu sequel-uri) exista exceptii. aici nu e cazul! :D
Stiu, dar speram sa fie... Nu zicea tot Murphy ca speranta moare ultima? :))
probabil. totusi nu e chiar un film prost, nu? :P
Daca era, il desfiintam total. Nu e prost, e de distractie. Daca nu ar fi fost legat de prima parte ombilical, i-as fi dat chiar o nota buna pentru umor si actiune.
Trimiteți un comentariu