Saga Manelei Hollywoodiene

 

Nota: M-am simtit obligat sa scriu urmatoarele. Speram sa evit subiectul Twilight, dar deja au inceput sa apara trailerele pentru noul film si, chiar ieri, mi-a sarit in ochi un titlu publicat de TV Mania, in care zicea ca Kirsten Stewart este platita mai bine decat Angelina Jolie si Cameron Diaz. Sunt doua actrite talentate, pe care le-am vazut si in filme serioase, si care au in mod evident de o mie de ori mai mult talent decat hidosenia aia de femeie pe care cineva continua s-o distribuie in roluri de printesa.

Este absolut imposibil sa formezi o opinie in ziua de azi cand esti anonim sau macar sa-ti exprimi parerea (argumentat) fara sa te certi cu o duzina de oameni. Daca as aparea pe sticla, as influenta o masa considerabila de indivizi spunand orice tampenie, dar asa, reactia normala a celui ce ma citeste este pur subiectiva si emotionala. Nu conteaza ca argumentez ceea ce zic, ca dau exemple, ca aduc in discutie termeni valizi si pareri pertinente. Daca sunt impotriva convingerilor nemotivate ale cuiva, automat mi se raspunde cu « esti prost ! » (fara argument) si discutia, menita sa largeasca parerea cuiva si sa aduca informatii noi, generatoare de pareri in speta, se transforma in cearta.

Am inceput sa urasc libertatile democratice. Vorbim in mod frecvent despre toleranta vis-à-vis de rasa, etnie, religie, preferinte sexuale, dar fereasca Sfantu’ sa deschidem discutia despre un serial TV sau despre o carte sau despre un artist. Suntem fortati sa afirmam ca fiecare are dreptul sa asculte ce muzica vrea (doar un exemplu) si ca nu ne deranjeaza… Dar ma deranjeaza! Chiar foarte tare ; fiindca maneaua pe care o asculti te face un pericol pentru mine si pentru societate in general. Te minte ca e OK sa furi, in detrimentul muncii cinstite, ca esti valoros daca esti smenar, in defavoarea omului onest considerat fraier, ca masina, casa, telefonul si femeia sunt ceea ce te contureaza ca om, si nu virtutile, calitatile, cultura si capacitatea de a gandi limpede.

Asa si cu fanii Twilight… Ce sa le zici? Cu cine sa te certi si cum sa le explici ca sunt, de fapt, un fel de manelisti? Ca filmul dupa care-l balesc este, fara doar si poate, versiunea cinematografica a unei melodii cocalaristice. Si argumentez, desi nu conteaza si introducerea de mai sus va fi ignorata, fiindca (de ce nu ?) fiecare are dreptul sa asculte, sa urmareasca si sa promoveze ceea ce-i place:

Povestea de dragoste : absolut penibila, motiv pentru care si circula pe internet zeci de fotografii de genul « Still a better love story than Twilight ».

Sa analizam : EA e o minora care sufera de depresie cronica fiindca… Nu stim. Fiindca, probabil, a dat in boala multor adolescenti care realizeaza ca nu sunt nemuritori si ca o sa intinda copita si ei la un moment dat. Bu-hu ! Moment in care apare EL, un mort umblator, sclipicios, cu freza facuta cu gel pe baza de Viagra, care este dintr-un motiv complet necunoscut si neexplicat IREZISTIBIL. Si cum orice pustoaica de liceu isi doreste un iubit mai batran decat ea cu cateva zeci de decenii, dragostea nu ezita sa apara.

Personajele : absurd de banale, stereotipizate in anii cand vampirii nu erau COOL, ci infricosatori si aveau colti (astia nu au sau le e rusine sa-i arate), limitate, cu background idiot si / sau folosit deja pana la saturatie; functioneaza dupa reguli care nu au sens si reactioneaza la fel de prost, nu atrag nici macar prin aspectul fizic si plictisesc de moarte prin caracterul static.

EA : genul de persoana pe care o eviti, nu fiindca este diferita (ca toti am trecut prin ceea ce se cheama teenage angst), ci fiindca respinge prin atitudinea ei. Este complet artificial mediul in care o eroina COMPLET stearsa, fara personalitate, calitati fizice sau intelectuale, fara nici un fel de sentiment afisat, sa atraga in jurul ei atata atentie! Cumva, toate personajele din Twilight se invart in jurul Bellei, fara nici un fel de explicatie. Mai mult, si poate cel mai important, actrita este ingrozitor de proasta, nereusind sa zambeasca decat O DATA in cele 4 filme; in rest, afiseaza o expresie de greata permanenta (va rog sa verificati personal, daca credeti ca exagerez !) si arata de parca e gata sa lesine din moment in moment. Isi desavarseste ridicolul in ultimul Breaking Dawn Part I, cu replica adresata sotului vampir, cu aceeasi grimasa dezgustata: “Can’t you see how happy I am?” Ba da! Cum nu? Se vede asta din toate celelalte filme! Cum ar putea sa nu observe ca esti cea mai fericita fata din lume? Casatorita cu un mort si insarcinata cu un copil demonic… Nu toate va doriti asta?

EL : obsedat pana-n maduva oaselor de ideea de a o face pe EA fericita. O vrea, dar nu o vrea, ar fi da’ n-ar fi, i-ar pasa-o varcolacului, dar parca ar mai merge o tura… Gaseste cele mai imbecile solutii sa rezolve situatiile de criza si este cu totul lipsit de intelepciunea pe care ar trebui s-o posede un individ care are peste 100 de ani ! Se imbraca precum un metrosexual dependent de cocaina si se comporta ca o fata mare careia i-a murit pisica. Gresesc? Spuneti-mi atunci: in care secunda din care film se comporta ca un barbat adevarat si actioneaza corespunzator! In afara de micile tachinari cu indianul rumegator de Pedigree, in care isi masoara jetul verbal, Edward este jenant de pasiv. E indragostit de o nasoala deprimata de clasa a 12-a, care ameninta sa se arunce de pe casa daca nu se intoarce s-o muste de beregata, si rezolvarea lui consta in a-si expune exhibitionist pieptul epilat si Swarovski-at intr-o piata publica, in scopul de a forta niste replici proaste ale vampirilor lui Anne Rice sa-i ia beregata. Un Magnum ar fi fost mai credibil si mai eficient!

Secundari : …ce dracu’ sa zici despre astia? Un tata al carui comportament este incredibil de inadecvat, prin indiferenta afisata sau prin reactiile nejustificate. O panarama de mama in forma unei versiuni decrepite de groupie. Un indian nervos tot timpul fiindca - WOW ! - se poate transforma in ditamai dihania de lup. Niste colegi de liceu cu care, in mod normal, nimeni nu s-ar asocia niciodata. O « familie » de vampiri care sunt mai creepy decat un clan de mormoni.

Actiunea : …care actiune ? In afara de scena din primul film, cand joaca aia baseball pe furtuna, nu impresioneaza cu absolut nimic! Pe bune! A simtit careva ca i-a crescut adrenalina macar o clipa pe parcursul a 4 filme? …Nici nu mai am ce sa zic, fiindca nu am despre ce sa zic! Pana la urma ce se intampla aici? In 4 filme, el si ea sunt indragostiti, se despart, se impaca, se casatoresc, si se simt usor amenintati de unul-doi vampirasi cu tupeu. In rest, ce atrage la filmul asta? Am vazut coperti de tabloide mai interesante decat Twilight.

De ce compar Twilight cu o manea :

1. Actorii sunt la fel de talentati precum Guta. Adica deloc. As da vina pe personaje si faptul ca asa ar fi fost concepute, dar nu-mi vine sa cred ca scriitoarea aia n-a avut nici cel mai mic dram de imaginatie. La fel ca si mustaciosul amintit, actorii sunt idolatrizati FARA MOTIV. Sunt urati si joaca prost.

2. Personajele se imbraca manelistic. Sau, cum e la moda acum, si cum se imbraca toti cocalarii reformati, ca niste metrosexuali paietati. Nu conteaza ca arata ca dracu’, daca asa cere trend-ul… De freza lui Edward mai e nevoie sa amintesc?

3. Povestea este la fel de profunda precum versurile lu’ Costi. Este originala doar prin faptul ca nimeni n-a fost atat de cretin PANA ACUM incat sa nu dea nici un fel de nota artistica unui scenariu ce se vrea a fi plauzibil. La fel de plauzibil precum melodiile pe care lautarii de Dorobanti le scot pe banda. Si la fel de credibil ca realitatea despre care canta segmentul asta de muzicieni.

4. Prezentarea vizuala este la fel de prost facuta precum clipurile de pe Taraf. Nu impresioneaza cu nimic, desi se vede ca incearca sa atraga cu un peisaj, doua, asa cum o fac manelistii cu Mertz-urile sau vilele in care-si filmeaza ororile alea. Efectele speciale sunt ieftine si folosite aiurea. Slow-motion-ul ala blurat nu se mai foloseste de prin ’90.

5 si cel mai important. Prosteste. Idiotizeaza. Indoctrineaza o multime de oameni cu ideea ca seria asta este ceva bun, de calitate, original, demn de vazut si de discutat. Promoveaza superficialitatea, inlocuieste valorile adevarate cu niste surogate ieftine, strica concepte cu mult potential transformandu-le in niste gunoaie (vezi vampirul care luceste in soare!) si coboara standardele audientei, hiperbolizand o mizerie. Pune Twilight pe aceeasi treapta cu Casablanca, Breakfast At Tiffany’s sau chiar filme mai noi, precum Fight Club sau American Beauty sau chiar Interview With A Vampire (care a fost o adaptare adecvata si inteligenta a romanului cu acelasi nume).

Ceea ce am spus mai sus nu-s pareri personale, sunt realitati. Nu ma intereseaza ca e gustul tau, nu ma intereseaza ca ti-am atacat dreptul de a alege ce-ti place, nu ma intereseaza daca te simti jignit si daca vrei sa ma trimit in mama! Nu exista scuza pentru faptul ca voi, toti fanii Twilight, continuati sa finantati o « saga » mediocra, si o transformati pe cea mai proasta actrita din istorie in cea mai bine platita persoana de la Hollywood! Probabil va motivati fascinatia bizara pentru spurcaciunea asta spunand-va ca v-a prins povestea de dragoste ; va sugerez sa scoateti DVD-ul din aparat (si sa va pisati pe el inainte de a-l arunca la gunoi) si sa cautati  What Love Is: o poveste geniala despre dragostea adevarata, plasat intr-o cadru REAL. Un film in care cel mai cunoscut actor este Cuba Gooding Jr., o productie care n-a necesitat decat doua camere si o mana de actori talentati, care vorbeste mai bine despre iubire decat o fac multi filosofi, si cu siguranta incomensurabil si indubitabil mai bine decat o face Apusul vietii.