În ciuda tuturor reacțiilor negative - vezi postarea antecedentă - eu n-am nimic de reproșat Universului pentru felul în care a ales să desfășoare lucrurile. Mi s-a adus aminte de un adevăr pe care îl uitasem, alegând să nu socializez prea mult: oamenii urăsc să se simtă proști.
Poți să-l faci pe individ în toate felurile - cam orice se iartă. Dar să nu-l faci prost sau, mai rău, să nu-l faci să se simtă, să conștientizeze cât de prost e de fapt. Dacă-i urât și i-o spui, îi puțin-pasă. Cu operații estetice și extreme make-over-uri și cea mai hidoasă ființă umană poate arăta acceptabil. Dacă-i gras, te înjură, dar poate să slăbească într-o mie de feluri. Dacă-i sărac, poate oricând să câștige la lotto sau să fure sau chiar, deși improbabil, să inventeze apa călie! Dar prostia... Prostia nu are leac. Și e bună prietenă cu ignoranța și încăpățânarea.
Eu fac oamenii să se simtă proști. De-asta am mulți cunoscuți și puțin prieteni. Nu mi-e rușine să recunosc - nu sunt cea mai agreabilă companie fiindcă nu posed darul lingușeniei, ci blestemul sincerității. Dacă greșești, ți-o spun verde-n față! Pierdem amândoi, fiindcă tu de-al dracului nu încerci să te informezi, să înveți, să te schimbi, iar eu îmi stric relația. Nasol.
Partea bună e totuși că sunt deștept. Sunt așa deștept - cum zicea un personaj care mi-e tare drag - că-i fac pe oamenii deștepți să pară retardați prin comparație. Sunt așa și se simte, și oamenii din jur se simt deranjați, incomodați, și încep să înțepe ca niște arici zburliți. Puterea ego-ului e prea mare încât nu-și dau seama că ar putea învăța ceva; nu informație, nu claritate, ci măcar cum să gândească singuri. Și asta iar e nasol.
Mă întreba cineva: cine ești tu să ne cerți pe noi? Ăsta sunt. Ăsta de mai sus, cu destul IQ încât să provoace, să atace, să-și spună opinia cu garnitură de argumente. Ăsta citit și scris, căruia i se reproșează că e intelectual. Ăsta care are puțină toleranță la stupizenie și viziune liniară.
Sunt undeva la mijloc, între cei care iubesc animalele și florile și plâng pe Facebook, și ăia pentru care viața înseamnă profit și violență și silicoane. Exist ca să fiu între, ca să spun ce restul nu au curaj și ca să nu-mi pese dacă mâine mai exist în agenda telefonului tău. Exist ca să nu fiu parte din gloată, să nu urmez doctrine extreme, lipsite de explicație.
Și azi vreau să le spun zeloților zoofili că, în loc să-și petreacă jumătate din viață bocind și plângându-se și peticind problemele sistemului, ar putea să facă o campanie adevărată. Să gândească și să se organizeze, că-s mulți și au cu ce. Și-n loc să cheltuiască banii pe soluții temporare, ar putea să-și promoveze cauza la TV, radio, ziare și bannere, după modelul "Fumatul dăunează grav sănătății" sau "Pentru o viață sănătoasă...", cu un motto de tipul "Și animalele au suflet. Educați-vă copii sănătos." Dar deh... E greu să ai idei. E greu să te organizezi când ești o oaie între oi. Și e simplu, e ușor, e comfortabil să repeți: "Îmi pasă dar atâta pot. Bine că-mi pasă!"
Și ălora cu Pungești-ul... Ce să le mai zici? Că vor să-și ia pulane-n cârcă! Vorba lui Radu: de ce numai hipsteri cu dread-uri și fără loc de muncă apar în poze? Nu, mă, că nu înțelegi tu, nu ești solidar, nu ești patriot! Corect. Nu-s! Nu cred că patriotismul ar trebui să existe. Cât timp ne pupăm pe obraji și ne felicităm că ne iubim țara, nu va exista niciodată o pace mondială. Toți tind spre globalizare, spre extindere și acceptare, spre îmbrațișarea libertăților, numai noi îi punem la zid pe gay, pe ăia de altă culoare, pe ăia care vorbesc altă limbă sau au altă credință - futu-i în gură de diferiți! Și mai mult, nu cred că țara asta mai are o șansă; sper, desigur, într-o figură mesianică ce ne va scoate din hazna - poate sunt eu, poate ești tu, cine știe? Dar puțin probabil. Lasă, dar ce facem cu Chevronul? Ce să facem, coaie? Mergem frumos, cum a zis un tip foarte FOARTE deștept, în fața ambasadei S.U.A. și protestăm! 10 oameni, elegant, cu pancarte. Vine CNN-ul înainte să dăm două ture de gard! Asta, desigur, dacă nu vrem pulane-n cârcă. Dacă vrem să fim auziți. Dacă într-adevăr suntem deștepți și înțelegem că lui Băse i se rupe de noi, indiferent de număr, indiferent de locație... Sau ați uitat cei 10.000 de oameni care-au defilat prin București acum câțiva ani? Eu nu! Eram acolo! Și eram lângă un TV când a ieșit Boc și s-a pișat pe ei cu spume. ...S-a documentat cineva despre cum se face un protest față de o companie străină prin alte țări? Pixu'! Dă ce? Bobâlna, frate!
Și cine sunt eu? Și ce-mi dă dreptul? Uite... Internetul. Acum vino, trimite-mi mesaje, lasă-mi comentarii! Folosește-te de zestrea lăsată de comuniști și aruncă cu pietre! REPROȘEAZĂ-MI CĂ GÂNDESC!
L.E. Te aștept și mâine, pe Palme Intelectuale. Vorbim de pupincuriști! Yay! Yay!
Poți să-l faci pe individ în toate felurile - cam orice se iartă. Dar să nu-l faci prost sau, mai rău, să nu-l faci să se simtă, să conștientizeze cât de prost e de fapt. Dacă-i urât și i-o spui, îi puțin-pasă. Cu operații estetice și extreme make-over-uri și cea mai hidoasă ființă umană poate arăta acceptabil. Dacă-i gras, te înjură, dar poate să slăbească într-o mie de feluri. Dacă-i sărac, poate oricând să câștige la lotto sau să fure sau chiar, deși improbabil, să inventeze apa călie! Dar prostia... Prostia nu are leac. Și e bună prietenă cu ignoranța și încăpățânarea.
Eu fac oamenii să se simtă proști. De-asta am mulți cunoscuți și puțin prieteni. Nu mi-e rușine să recunosc - nu sunt cea mai agreabilă companie fiindcă nu posed darul lingușeniei, ci blestemul sincerității. Dacă greșești, ți-o spun verde-n față! Pierdem amândoi, fiindcă tu de-al dracului nu încerci să te informezi, să înveți, să te schimbi, iar eu îmi stric relația. Nasol.
Partea bună e totuși că sunt deștept. Sunt așa deștept - cum zicea un personaj care mi-e tare drag - că-i fac pe oamenii deștepți să pară retardați prin comparație. Sunt așa și se simte, și oamenii din jur se simt deranjați, incomodați, și încep să înțepe ca niște arici zburliți. Puterea ego-ului e prea mare încât nu-și dau seama că ar putea învăța ceva; nu informație, nu claritate, ci măcar cum să gândească singuri. Și asta iar e nasol.
Mă întreba cineva: cine ești tu să ne cerți pe noi? Ăsta sunt. Ăsta de mai sus, cu destul IQ încât să provoace, să atace, să-și spună opinia cu garnitură de argumente. Ăsta citit și scris, căruia i se reproșează că e intelectual. Ăsta care are puțină toleranță la stupizenie și viziune liniară.
Sunt undeva la mijloc, între cei care iubesc animalele și florile și plâng pe Facebook, și ăia pentru care viața înseamnă profit și violență și silicoane. Exist ca să fiu între, ca să spun ce restul nu au curaj și ca să nu-mi pese dacă mâine mai exist în agenda telefonului tău. Exist ca să nu fiu parte din gloată, să nu urmez doctrine extreme, lipsite de explicație.
Și azi vreau să le spun zeloților zoofili că, în loc să-și petreacă jumătate din viață bocind și plângându-se și peticind problemele sistemului, ar putea să facă o campanie adevărată. Să gândească și să se organizeze, că-s mulți și au cu ce. Și-n loc să cheltuiască banii pe soluții temporare, ar putea să-și promoveze cauza la TV, radio, ziare și bannere, după modelul "Fumatul dăunează grav sănătății" sau "Pentru o viață sănătoasă...", cu un motto de tipul "Și animalele au suflet. Educați-vă copii sănătos." Dar deh... E greu să ai idei. E greu să te organizezi când ești o oaie între oi. Și e simplu, e ușor, e comfortabil să repeți: "Îmi pasă dar atâta pot. Bine că-mi pasă!"
Și ălora cu Pungești-ul... Ce să le mai zici? Că vor să-și ia pulane-n cârcă! Vorba lui Radu: de ce numai hipsteri cu dread-uri și fără loc de muncă apar în poze? Nu, mă, că nu înțelegi tu, nu ești solidar, nu ești patriot! Corect. Nu-s! Nu cred că patriotismul ar trebui să existe. Cât timp ne pupăm pe obraji și ne felicităm că ne iubim țara, nu va exista niciodată o pace mondială. Toți tind spre globalizare, spre extindere și acceptare, spre îmbrațișarea libertăților, numai noi îi punem la zid pe gay, pe ăia de altă culoare, pe ăia care vorbesc altă limbă sau au altă credință - futu-i în gură de diferiți! Și mai mult, nu cred că țara asta mai are o șansă; sper, desigur, într-o figură mesianică ce ne va scoate din hazna - poate sunt eu, poate ești tu, cine știe? Dar puțin probabil. Lasă, dar ce facem cu Chevronul? Ce să facem, coaie? Mergem frumos, cum a zis un tip foarte FOARTE deștept, în fața ambasadei S.U.A. și protestăm! 10 oameni, elegant, cu pancarte. Vine CNN-ul înainte să dăm două ture de gard! Asta, desigur, dacă nu vrem pulane-n cârcă. Dacă vrem să fim auziți. Dacă într-adevăr suntem deștepți și înțelegem că lui Băse i se rupe de noi, indiferent de număr, indiferent de locație... Sau ați uitat cei 10.000 de oameni care-au defilat prin București acum câțiva ani? Eu nu! Eram acolo! Și eram lângă un TV când a ieșit Boc și s-a pișat pe ei cu spume. ...S-a documentat cineva despre cum se face un protest față de o companie străină prin alte țări? Pixu'! Dă ce? Bobâlna, frate!
Și cine sunt eu? Și ce-mi dă dreptul? Uite... Internetul. Acum vino, trimite-mi mesaje, lasă-mi comentarii! Folosește-te de zestrea lăsată de comuniști și aruncă cu pietre! REPROȘEAZĂ-MI CĂ GÂNDESC!
L.E. Te aștept și mâine, pe Palme Intelectuale. Vorbim de pupincuriști! Yay! Yay!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu