Gânduri de editor - partea I

       

           În urma recentelor evenimente – Gaudeamus și post-Gaudeamus – mă simt aproape dator să-mi aștern gândurile pe o hârtie virtuală. Nu am o schiță, așa că o să improvizez din mers și, fiindcă e mult de zis, o să-l public în mai multe postări.

           

            Despre anti-cititori

            …Fiindcă despre cititori numai de bine.

            De mult timp nu m-am putut enerva atât de mult, dintr-un număr atât de mare și din atât de variate motive, cum m-am enervat încercând să atrag atenția asupra autorilor români, prezenți pe standul nostru. Mă exclud dintre ei, nu din modestie, ci fiindcă ideea principală e că aceștia, spre deosebire de mine, nu sunt prezenți pentru prima oară pe un stand românesc; mai mult, majoritatea sunt recunoscuți ca fiind maeștri ai genurilor pe care le abordează, deci cu atât mai intensă confuzia și frustrarea mea în prezența sus-numiților anti-cititori.

            Experiențele de acest tip au decurs, de obicei, în felul următor: insul se apropia de stand, scana cu o adâncă încruntătură copertele, refuza să fie informat despre conținutul cărților, arunca o privire și mai înciudată către pazia cu „Crux Publishing”, și pleca.

            Un alt exemplu ar fi cei care, cumpărându-și mai întâi Fifty Shades of Grey (sau naiba știe ce alt gunoi), erau foarte dornici să audă despre autorii autohtoni, ne salutau inițiativa de a promova literatura română de calitate, ne zâmbeau politicoși după ce întrebau de preț și, neavând alt capital (sau vreo convingere că ai noștri sunt poate mai buni decât cei de-afară), se cărau și ei, asigurându-ne că se vor întoarce. Unii chiar s-au angajat în conversații, dezbătând cu noi diverse subiecte mai bine de cinci minute, răsfoind cărțile pe față și pe dos, apoi îndepărtându-se după un „mersi”.

            Poate cei mai interesanți au fost ăia care nu au venit pentru cărți(!!!): pensionarii comuniști, cu insigne rusești în piept, care ne-au ținut discursuri despre Ceaușescu și Stalin; babele habotnice și mega-îndoctrinate, care ne-au asigurat că nu vor citi cărți atât de întunecate sau că nu vor să știe despre conținut, fiindcă „nu vreau să intrăm într-o polemică” – bănuiesc că zeul meu anti-viață sau rockerii anticriști ai lui Coloja sau anti-lumina lui Crâznic sau anti-credințalui Bolea sau anti-sistemul lui Mitoceanu sau anti-banalul lui Rădoiu și Pâtea le-au înfricoșat.

            Dar să nu uit de exemplarele cimpanzeice care s-au proțăpit în târg pentru selfie-uri și check-in-uri! Nici grupulețele de rockemoni care, în ciuda faptului că au declarat cu superlativă convingere că ascultă metal, s-au intimidat de transgresivul lui Răzvan, întrebându-ne dacă seamănă cu… ceva mai light. Nu, nu seamănă – pentru pseudointelectuali cu ambiție ca voi, vă recomandăm titluri mai sclipicioase.

            Am auzit de toate. De la tatăl cu doi haidamaci de 13-14 ani că „ăștia nu citesc”. De la cele două pițipoance de generală „eu nu citesc” (râzând) și „e plictisitor aici – numai cărți”. De la puștiul gamer că „nu știu jocurile astea” (Dishonored, Assassins Creed, Styx) la care mă refeream, încercând să-i explic atmosfera Anotimpului…

            Concluzionând, ăștia au fost o șaormă cu de toate și, probabil, asta și căutau la Romexpo.

            Să nu ne înțelegem greșit: au fost sute de oameni care au cumpărat cărțile noastre, fără măcar să ne întrebe despre autor sau subiect – fiindcă ne știu, fiindcă ne iubesc sau chiar datorită unei loialități (de bun simț) față de artistul român! Întregul eveniment a fost un succes răsunător și, încă o dată, am dovedit că putem realiza lucruri minunate împreună. Nu avem nici măcar un an de funcționare, iar afacerea asta, pe care eu și Deea am pornit-o pentru a promova valori ignorate și neapreciate, nu doar că rezistă, ci produce și se reproduce! Țineam, însă, neapărat să le atrag atenția celor care se regăsesc în categoriile de mai sus sau celor ce cunosc astfel de indivizi: NU mai urlați că autorii români nu sunt buni, că nu sunt promovați, că nu se ridică la standardele occidentale! NU aveți dreptul la astfel de opinii, de comentarii, atunci când nu îi cumpărați, nu le dați o șansă, nu vreți să-i răsplătiți pentru munca lor, nu îi ajutați să existe pentru a scrie o viitoare continuare a cărții pe care ați citit-o și care v-a plăcut!

            În final, le mulțumesc, în numele Crux Publishing, tuturor celor care ne-au onorat cu prezența lor la stand, ne-au ajutat, ne-au cumpărat, ne-au inspirat prin dragostea lor pentru literatură! Vă iubim, prieteni, și vă așteptăm cu mare drag, ca întotdeauna, la următorul târg!